Ce facem atunci când copiii vor mai multe cadouri? Ce facem atunci când sunt nemulțumiți cu ceea ce au primit deja?
Dezamăgirea este o emoție umană naturală care apare după un eșec perceput. Pentru copiii noștri, acest eșec perceput poate apărea atunci când nu primesc jucăria pe care și-au dorit-o, când nu sunt invitați la petrecerea de naștere a unui coleg de clasă sau când își pierd animalul de pluș preferat. Este esențial pentru sănătatea mintală, bunăstarea și dezvoltarea armonioasă din punct de vedere emoțional a copiilor ca aceștia să experimenteze cum să facă față într-un mod constructiv dezamăgirii, indiferent care este motivul din spatele acesteia. Evident că sarcina revine celor care le poartă de grijă celor mici. Acest proces poate fi însă dificil de gestionat de către părinți sau îngrijitori, mai ales având în vedere era consumerismului în care ne aflăm și faptul că cei mici sunt mult mai expresivi și mai vocali cu privire la dorințele pe care le au, mai ales în materie de jucării.
Pe de cealaltă parte, este important să luăm în considerare și învățarea aprecierii, proces care este unul evolutiv, uneori complicat pentru copiii (și părinții lor). Ca și în cazul tuturor trăsăturilor de dezvoltare, vârsta la care apare un sentiment de recunoștință va varia de la copil la copil, iar dacă acest lucru se întâmplă mai târziu decât la majoritatea, asta poate însemna doar că celui mic îi ia mai mult timp pentru a ieși din etapa egocentrică a copilăriei.
Cum a ajuns societatea să influențeze dăruirea de cadouri?
De exemplu, cultura și societatea de pretutindeni leagă adesea în mod eronat dragostea și fericirea cu bunuri materiale precum jucăriile. Știm cu toții că povestea lui Moș Crăciun promite împlinirea magică a dorințelor. Acest lucru poate provoca conflicte pentru părinți atunci când copiii nu primesc cadoul „potrivit”. În preajma sărbătorilor, există presiune socială și personală de a oferi copiilor fericire și bucurie prin obiecte materiale, care pot fi confundate de către aceștia cu asigurarea nevoilor.
De prea multe ori, copiii primesc mesajul eronat că sunt cu adevărat iubiți doar atunci când primesc ceea ce își doresc. Mai mult decât atât, pentru părinții care nu au resursele financiare necesare pentru a oferi cadoul perfect sau dorit, acest lucru poate provoca stres suplimentar, rușine, vinovăție. Ei pot simți ca și cum au influențat experiența copilului sau amintirea „zilei lor speciale”. Acest lucru este valabil mai ales dacă copilul are dificultăți de reglare emoțională și își exprimă dezamăgirea prin accese de furie sau îmbufnare. Aceste comportamente pot afecta profund părinții.
Cum se ne ajutăm copiii să fie recunoscători pentru ceea ce au și ceea ce primesc?
„Există copii care au o orientare puternică către sine – așteptarea că alți oameni vor face lucruri pentru ei, vor cumpăra lucruri pentru ei, îi vor face să se simtă bine”, ne explică Alyson Schafer, expert în educație parentală. În ciuda celor mai bune intenții, unii părinți promovează această atitudine făcând prea mult pentru copiii lor și nereușind să implementeze un sistem clar de limite care nu pot fi, sub nicio formă, încălcate.
Cu toate astea, psihologii ne asigură că ai noștri copii au în structura proprie ceea ce le este necesar pentru a fi recunoscători și apreciativi. „Oamenii sunt pregătiți să le pese profund de ceilalți”, spune educatoarea pentru părinți Barbara Coloroso, autoarea cărții Kids Are Worth It.: „Chiar și un copil de 18 luni va fi capabil să dea o pătură unui copil care plânge pentru a-l liniști.”
Având în vedere premisele psihologice pozitive, cum putem ajuta noi, ca părinți, la construirea recunoștinței și aprecierii la proprii copii? Să încercăm să trecem în revistă câteva aspecte importante:
- Să începem cu elementele de bază atunci când vine vorba de maniere
Majoritatea părinților îi învață pe copiii lor maniere de bază – spunând ”mulțumesc” și ”scuzați-mă” – și acesta este un loc grozav pentru a începe să construim o bază de apreciere. Într-un studiu, mama a doi copii spune că aceștia „Știau că semnarea unei cerințe cu un ”te rog” este modul în care au cerut ceva”. A împărți cu cei din jur este, de asemenea, o bună introducere în învățarea aprecierii. În timp ce tendința noastră este de a ignora atunci când copiii noștri împărtășesc de bunăvoie, psihologii ne explică că este mai important să îi facem pe copii conștienți de impactul pe care l-au avut asupra celor cu care au împărțit un anumit lucru decât să-i laude. Așa că, în loc să spunem: „Suntem atât de mândri de tine că ai împărțit acea păpușă cu sora ta”, spunem: „Îți mulțumim că ai împărțit păpușa aceea. Uite cât de fericită este sora ta să se joace cu ea.” Mulțumiți-le că au împărtășit un biscuit cu voi. Spuneți-le că v-a fost foarte foame și acum vă simțiți mult mai bine. Mângâind fapta în loc de copil, îl vom ajuta să înțeleagă impactul acțiunilor sale!
- Să rămânem fermi atunci când vine vorba de valori
Ceea ce copiii sunt învățați despre comportament și consum devine din ce în ce mai important odată ce copiii devin conștienți de toate lucrurile care se găsesc în lume, prin reclame, cumpărături și expunerea la ceea ce au și fac alți copii. „Copiii mei vin acasă de la școală tot timpul comparându-și prânzurile cu ceea ce primesc ceilalți copii”, spune un alt părinte care a făcut parte dintr-un studiu ce viza dezvoltarea emoțională a copiilor. Deși știm că nu ne putem aștepta ca cei mici să aprecieze efortul depus pentru a face prânzuri sănătoase în fiecare zi, trebuie să încercăm să le explicăm de ce am făcut această alegere. Barbara Coloroso spune că răspunsul dat „asta depinde de părinții lor, dar asta este ceea ce facem noi aici” este perfect atunci când părinții se confruntă cu preocupările copiilor de a ține pasul cu cei din jur.
Este greu să apreciezi munca grea și efortul celorlalți dacă nu ai fost tu însuți cel care ai dăruit ceva obținut prin efort propriu. „Creșterea contribuției copiilor tăi mută interesul de pe ei înșiși și asupra celorlalți și a lumii. Îi face să se concentreze mai degrabă pe ceea ce pot să ofere și să facă decât pe ceea ce pot obține”, este de părere expertul în educație parentală, Alyson Schafer. Responsabilitățile trebuie să fie pe categorie de vârstă și să nu lipsească chiar de la o vârstă fragedă. Chiar și copiii mici ne pot ajuta să descărcăm o pungă de cumpărături sau să așezăm șervețele pe masă.
- Să fim foarte clari de lucrurile pe care putem să le achiziționăm atunci când mergem la cumpărături
„Copiii noștri îți doresc câte ceva tot timpul”, ne spune Schafer. „Cărți școlare, un Timbit când trecem prin drive through, ceva din magazinul de dolari. Părinții uită într-un fel pentru că sunt doar lucruri mici. Dar peisajul general al consumerismului în care trăim spune că primești o mulțime de lucruri în general, iar când este o ocazie specială, cum ar fi o zi de naștere, ar trebui să primești mult mai multe.” Schaefer numește acest consumerism ca fiind unul pasiv și sugerează că poate fi un factor major din cauza căruia copiii nu apreciază ceea ce au sau primesc. Limita este mereu depășită. Din păcate, majoritatea părinților nu realizează că acest șir aproape subconștient de achiziții va avea un impact de durată asupra așteptărilor copiilor lor. Barbara Coloroso avertizează că există și alte implicații de anvergură pentru copiii care sunt obișnuiți să obțină fără efort din ce în ce mai multe lucruri. Ea susține că „Acești copii pierd oportunități de a avea grijă și de a împărtăși, de a rezolva probleme în colaborare și de a se juca pur și simplu împreună, ceea ce este atât de esențial pentru dezvoltarea abilităților sociale importante și a sentimentului de solidaritate unul cu celălalt”.
- Să vorbim cu copiii noștri despre educația financiară
Nu putem scăpa de rolul pe care îl joacă banii în capacitatea copiilor de a fi recunoscători. „Stabilirea de limite pentru cheltuielile noastre îi ajută pe copii să învețe să prioritizeze și acesta este un lucru cu adevărat important atunci când vorbim despre cultivarea recunoștinței”, ne spune autoarea și consultantul de familie Karyn Gordon. Psihologii spun că dacă vrem să-i învățăm pe copii aprecierea banilor și a costului achiziționării de lucruri, o alocație pe care să o cheltuie cum își doresc este o modalitate excelentă de a le oferi o educație în acest sens.
- Să setăm tonul atunci când vine vorba de cadouri
Chiar și la o vârstă fragedă, este important să le spunem constant copiilor că acele cadouri care sunt dăruite din inimă sunt neprețuite. Ei pot face singuri mici lucruri pentru oamenii pe care îi iubesc, cum ar fi coliere lucrate manual sau ornamente sau rame rezervate unei fotografii speciale. Împreună cu ei, putem coace fursecuri cu tematică și să le împachetăm pentru cei dragi etc. Când se pune accent pe ceea ce pot face și oferi, nevoia de a cere constant și de a pretinde să li se dea va pierde din intensitate.
- Să le oferim opțiuni din care să aleagă
Copiii vor avea întotdeauna liste interminabile de jucării, jocuri, activități de joc pe care și le doresc și de aceea trebuie să îi învățăm să prioritizeze. Mai mult decât atât, acest pas îi poate ajuta să se cunoască mai bine pe sine și să descopere acele lucruri care într-adevăr îi împlinesc.
- Să le oferim copiilor ocazia de a face cadouri celor care nu își permit
A-i face pe copii parteneri într-o cauză nobilă este extrem de important pentru a învăța cum să se raporteze la cei diferiți de ei. „Implicarea în caritate, prin voluntariat sau prin donație, îi face pe copii să gândească în afara lor. Creezi acea experiență în loc să vorbești despre ea”, ne spune consultantul de familie Karyn Gordon.
- Să le oferim în dar timpul nostru
Într-un studiu, copiii au fost întrebați ce le-a plăcut cel mai mult în vacanța lor. În răspunsurile lor, nu s-au regăsit sugestii la vacanțele petrecute în locuri inedite, extravagante şi nici chiar faptul că au luat o pauză de la școală. Ceea ce le-a plăcut cel mai mult, a fost, pur şi simplu, timpul petrecut în conectare cu părinții, atunci când părintele a fost capabil să se relaxeze și să se bucure de copil, fără a fi stresat. De nenumărate ori, copiii au dat răspunsuri de genul „Să stau întins pe pătură, alături de tata şi mama, şi se ne uităm împreună la stele.“
- Oricât de greu ne poate fi uneori, copiilor trebuie să le spunem și ”nu”.
Știm că acesta nu este neapărat un proces ușor, dar este necesar și vital. Cum spunem ”nu” însă?
- Mai întâi le spunem clar motivul – Acest lucru îi va ajuta pe copii să ne înțeleagă decizia. Dacă copiii se simt dezamăgiți pentru că am spus nu, s-ar putea să nu înțeleagă motivul din spatele acestui lucru. De exemplu, „Nu avem timp să facem o plimbare cu vaporașul acum. O vom face mâine când ne întoarcem în parc”.
- Rămânem fideli deciziei luate – Dacă ne răzgândim, copiii vor învăța că ceea ce spunem noi nu este definitiv și că merită să încerce pâna vor obține ceea ce își dorește. Mai mult decât atât, dacă cedăm atunci când copiii adoptă un comportament greșit, aceștia vor învăța că este o modalitate de a obține ceea ce își doresc. De exemplu, puteți proceda astfel: „Nu vă pot cumpăra asta pentru că este prea scump. Să mergem acasă și să ne facem propria gustare împreună”.
- Să le oferim copiilor feedback constructiv – Dacă copiii acceptă ”nu” pentru un răspuns, lăudați-i mult. De exemplu, „Ne-a plăcut mult felul în care ai spus „OK” când am spus nu”. Sau „A fost grozav cum am rezolvat asta împreună”.
Specialiștii susțin că nu a existat niciodată un moment mai ușor decât în cultura actuală conștientă de mediu pentru a discuta despre conceptul de consum mai mic cu copiii noștri. Este important să pornim mereu de la premisa că ei sunt dispuși să învețe ceea ce noi suntem dispuși să îi ajutăm să învețe.
