Suntem ființe sociale și asta înseamnă că în orice moment al vieții noastre suntem parte dintr-un proces continuu care totuși se modifică de la o zi la alta. Schimbarea este ceva inerent. Schimbarea este parte din noi, în orice moment al existenței noastre. Cu toate astea, sunt momente în care ne supunem unui proces de schimbare conștient, asumat și ne dorim să ”atingem” noi pespective, noi feluri de a fi, noi feluri de a ne comporta, noi feluri de a crea relații cu cei din jur etc. De multe ori, schimbarea este precum o ruminație care se tot repetă obsesiv în mintea noastră, dar cu foarte puține lucruri palpabile ”în-afara noastră”. Este ca atunci când ne dorim să avem relații mult mai productive, mai de încredere, în care să ne simțim apreciați, dar cu toate astea, alegem iar și iar persoane cu care nu ne potrivim sau adoptăm comportamente nepotrivite care ne duc spre tot felul de compromisuri care nu întrețin schimbarea de care avem nevoie și pe care o vizualizăm. De alte ori alegem să ne schimbăm în funcție de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. În cadrul unui astfel de proces, încercăm să unim piesele ca într-un fel de incastru și din păcate, sunt multe situații în care acestea nu se potrivesc pe dimensiunile personalității noastre și iar ajungem în punctul în care facem compromisuri care nu ne sunt de folos. Ne presăm pe noi înșine să ne schimbăm și forțăm schimbarea chiar și în momente în care nu știm la ce ne-ar ajuta, ce impact ar avea asupra bunăstării noastre, alegem să o facem pentru cei din jur, pentru a fi acceptați sau iubiți sau validați de anumite persoane etc… Toate aceste motive duc la presiune. Presiunea schimbării.
Lâncezeala (zăcutul) este copilul mijlociu neglijat al sănătății mintale. Păstrează golul dintre depresie și însuflețire. Lâncezeala (zăcutul) ne diminuează motivația și ne perturbă capacitatea de concentrare. Se pare că este mai frecventă decât depresia majoră — și, în unele privințe, poate fi un factor de risc mai mare pentru bolile mintale.
”Schimbare” este un termen generic, dar care reprezintă ceva diferit pentru fiecare dintre noi. Indiferent că vorbim de aspecte profesionale, de tot felul de comportamente pe care le adoptăm, de modul în care alegem să ne lăsăm văzuți de către cei din jur sau despre alimentație și mișcare fizică, ceea ce dorim să schimbăm în viețile noastre pentru a simți cât mai palpabil împlinirea sau starea de bine reprezintă de fapt precursorul unui proces complex.
De cele mai multe ori, nu este suficient să vizualizăm modul în care ne dorim să arate viața noastră. Obiectivele trebuie definite clar și acțiunile pe care le facem zi de zi, ceas de ceas să le susțină spre îndeplinire. Se spune că un comportament sau o atitudine nu va ajunge să fie perceput/ă ca făcând parte din noi decât atunci când va fi repetat de un număr suficient de mare astfel încât să se transforme într-un tabiet. ”Schimbarea are loc atunci când durerea de a rămâne la fel este mai mare decât durerea schimbării.” (Tony Robbins)
Poate că lâncezeala este ceva pe care putem să o transformăm într-un aspect pozitiv. Schimbarea pe scară largă a fost întotdeauna înfricoșătoare pentru mulți dintre noi, dar durerea pe care am simțit-o de multe ori atunci când ne priveam în oglindă și ne simțeam ”prizonieri” într-un anumit statut, sau stare, sau emoție, sau gând a fost cea care ne-a dat de înțeles că este momentul de a crea un alt mod de a fi. Schimbarea reprezintă presiune și tensiune, da. Schimbarea reprezintă de fapt un proces în interiorul căruia noi suntem actorul principal. Noi trebuie să facem anumite acțiuni conștiente și asumate pentru a întrezări dincolo de ele, un alt sine, alte relații,
alte proiecte care ne motivează să continuăm să învățăm, să evoluăm, să ne îngrijim de propria bunăstare etc. Schimbarea este orice, dar sigur nu este un cuvânt. Schimbarea este un verb.
Atunci când ne angajăm într-un proces conștient al schimbării ne vom concentra pe realizarea unei stări de flux energetic și motivațional care să ne susțină acțiunile. Este foarte important ca ceea ce facem să aibă sens, să aducă sens momentelor de viață în care ne aflăm și mai mult decât atât, schimbarea la care visăm să aibă sens pentru noi. Atunci când aceasta nu este ”încărcată” cu sens, cel mai probabil ne vom transpune într-un carusel de stări emoționale din care frustrarea, tensiunea, presiunea, furia nu vor lipsi. Da, acestea pot apărarea pe parcursul implementării de noi tabieturi de exemplu, dar dacă noi avem o motivație clară despre de ce vrem anumite lucruri sub o anumită formă în viața noastră, atunci ne va fi mult mai ușor să nu ne abatem de la acțiunile care duc spre schimbare.
Atunci când alegem să trecem prin schimbare este nevoie de trei călătorii și anume cu capul (rațiunea), inima (emoția) și mâinile (acțiunea). Înțelegerea faptului că schimbarea este o sarcină dificilă ne va ajuta întotdeauna să fim în primul rând blânzi cu noi înșine. Acesta este un aspect esențial atunci când vorbim despre orice fel de schimbare pe care o dorim în viața noastră. (de exemplu, vrem să adoptăm tabieturi alimentare sănătoase, dar atunci când facem o alegere greșită și mâncăm poate ceva mai puțin sănătos sau calitativ din punct de vedere nutritiv, ne învinovățim, ne judecăm, suntem tranșanți cu noi înșine, ne spunem vorbe grele și ne acuzăm constant că sunt incapabili să schimbăm ceva la noi).
Suntem ființe emoționale. În primul rând, suntem ființe emoționale. Oricât de mult ne apreciem creierul rațional și logic, aceasta a fost ultima parte a creierului nostru care a evoluat. Partea noastră emoțională a creierului (amigdala) este mai bine adaptată la ceea ce se întâmplă în viața noastră. Deci, dacă trebuie să trecem prin schimbare, trebuie să trecem emoțional prin asta, pentru că logica nu este suficientă. De exemplu, să ne gândim că ne dorim să aplicăm pentru un nou rol profesional. În mod logic, pare ceva benefic pentru noi pentru că vom câștiga mai mulți bani și vom avea mai multe oportunități de creștere, dar din punct de vedere emoțional, se simte înfricoșător din anumite motive. (frica de necunoscut, de noua dinamică profesională, de colegii pe care îi vom avea etc). Emoțional vorbind nu pare că suntem pregătiți pentru această schimbare. „Vom avea succes?” ”Va fi aceasta o alegere bună pentru noi?” ”Ce se întâmplă dacă șeful nostru nu ne va plăcea?”. Este important să combatem aceste întrebări concentrându-ne asupra emoțiilor pozitive: entuziasmul noilor oportunități, faptul că vom avea poate un program diferit, faptul că avem anumite beneficii pe lângă salariu, faptul că poate este un domeniu care ne atrage mult mai mult decât ceea ce făceam anterior etc. Schimbarea va fi, de asemenea, mai ușoară dacă vom căuta să facem parte din relații personale, profesionale, sociale care se aliniază mai bine cu valorile și obiectivele noastre deoarece acestea se vor conecta la emoțiile pozitive.
Ne gândim întotdeauna la ce este mai rău. Din cauza creierului nostru emoțional, de cele mai multe ori presupunem ce este mai rău. Creierul nostru (în special cortexul prefrontal ventromedial) este mai probabil să-și asume eșecul decât succesul pentru a ne proteja de amenințările iminente.
Ca atare, schimbarea este de fapt interpretată de creier ca fiind durere. Nu vorbim aici despre o durere fizică precum o entorsă sau o rană deschisă, dar când creierul interpretează ceva ca fiind „diferit”, îl citește ca pe o eroare și produce explozii intense de ardere neuronală. Acest lucru provoacă mult stres sistemului nostru și nu este durabil pe termen lung. Poate provoca stres și izbucniri potențial emoționale/impulsive și este evident că orice schimbare poate fi sabotată de astfel de explozii care nu sunt sustenabile pe termen lung.
Este important să implementăm schimbarea într-un ritm propriu și să ne concentrăm asupra pozitivului. Creierul, în încercarea de a se relaxa, va dori să urmeze calea ușoară, deja stabilită sau pe care o cunoaște deja. Prin urmare, schimbarea trebuie să se întâmple treptat și potențial în ”cantități” mici. Acest lucru ne va ajuta la crearea de noi căi neuronale în creier care apoi devin căi ușoare de parcurs, obișnuite, mai degrabă decât un teren accidentant și de mare risc. Pentru a contracara negativitatea emoțională, ne poate ajuta să ne imaginăm cum arată succesul după schimbare (ne putem face chiar și un colaj cu poze care să ne ajute vizual cu motivația) și să sărbătorim întotdeauna micile victorii de-a lungul drumului.
Este important să fim focusați, să avem intenție și să fim consecvenți. Așa cum spuneam, trebuie să recompensăm comportamentele noi. Realizarea obiectivelor poate elibera dopamină care este o recompensă chimică pentru creier. Important este să întreținem cât mai mult această stare de bine deoarece ea ne ajută să dăm sens palpabil asupra a ceea ce ne dorim să schimbăm.
Schimbarea tinde să fie clișeică, da. Oricât de mult ne ascundem după deget sau după propriile gânduri care ne vânează vulnerabilitățile, este posibil ca majoritatea dintre noi să rezonăm totuși cu acest adevăr. Atunci când ne facem promisiuni repetate că vom prelua frâiele propriei vieți și tot noi continuăm să le încalcăm, este ca și cum ajungem să fim regizorul și spectatorul propriei vieți și ceea ce se regizează cu ceea ce se joacă nu pare să fie totuși din același film.
Trei sfaturi practice pentru cei care vor să facă o schimbare mare, dar se tem
- Întreabă-te ce pierzi dacă nu faci nimic
Deseori te concentrezi atât de tare pe riscul schimbării încât uiți că și stagnarea are un preț. Când ți-e frică să acționezi, gândește-te ce pierzi dacă rămâi exact acolo unde ești. Odată ce vei vedea clar acest cost, schimbarea devine nu doar posibilă, ci și necesară. Pentru că schimbarea autentică începe atunci când îți dai seama că lucrurile pot continua și așa.
- Fă schimbări mici, dar frecvente
Nu e nevoie să te arunci în gol, fără o plasă de siguranță – începe cu pași mici și repetă-i frecvent. Dacă vrei o nouă carieră, nu trebuie să-ți dai demisia mâine; începe cu un curs online. Dacă vrei să fii mai asertiv(ă) în relații, începe cu o singură conversație autentică azi. Schimbările mici și constante sunt cele care te duc, în cele din urmă, unde-ți dorești să fii.
- Învață să privești frica drept combustibil, nu drept barieră
Emoțiile sunt energie, iar energia poate fi folosită constructiv. Data viitoare când vei simți frică, încearcă să o transformi în curiozitate: ce încearcă frica asta să-ți spună despre tine? Cum ai putea să folosești energia asta ca să te mobilizezi să faci lucrurile pe care le-ai tot amânat? Schimbă percepția fricii din ceva ce te paralizează în ceva ce te motivează.
În final, amintește-ți că frica nu dispare niciodată cu adevărat. Și nici nu trebuie. Ea există ca un indicator că ești viu, că trăiești în prezent, că te afli în fața unei oportunități importante. Întrebarea rămâne mereu aceeași: „Pentru ce merită să simți frica asta?“. Iar răspunsul la ea, dacă ești sincer(ă) cu tine, îți va dezvălui întotdeauna drumul corect.
Tu alegi cum răspunzi acestei frici. Tu decizi dacă o folosești ca scuză pentru stagnare sau ca semn că e timpul să mergi mai departe.
În procesul de schimbare este foarte important și colectivul din care facem parte sau persoanele cu care alegem să vorbim despre intențiile pe care le avem în acest sens. Nu de multe ori, ni s-a demonstrat că reușitele de care am avut parte au avut legătură și cu oamenii de care ne-am înconjurat. Fără intenție sau cu intenție (nu putem exclude nici această posibilitate deoarece inconștient ne alegem contextele de viață în care ne plasăm), anumite persoane ne pot/ne vor transfera la nivel energetic o parte din scepticismul lor cu privire la reușita noastră și asta ne poate face să renunțăm.
Ca tot ceea ce presupune destructurare și restructurare, atunci când vine vorba de procesul schimbării este vorba de o durată mai scurtă sau mai lungă de timp în care este esențial să rămânem constant conștienți de beneficiile pe care le vom resimți și de ce anume ne dorim exact acele lucruri, sub exact acea formă. Indiferent că vorbim despre schimbarea jobului, de a căuta și a găsi persoane cu care să rezonăm și care să ne împlinească, de a citi mai mult, de a face mai mult sport, de a ne cunoaște mai bine, este nevoie de claritate, conștientizare și asumarea ”părăsirii” zonei de confort. Schimbarea înseamnă evoluție. Întotdeauna. ”Cei ce nu schimbă nimic, nu devin nimic. Viața nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.” (Antonie de Saint-Exupery)
Referințe:
