Da, suntem persoane sociale, ce cresc și se dezvoltăm în relație cu cei din jur. A fi în contact cu ceilalți este o nevoie esențială pentru starea noastră de bine și încă de mici copii, tot ceea ce ne dorim sunt apropierea și contactul cu persoanele față de care ne simțim atașați sau în raport cu care ne dezvoltăm atașamentul. Cu toate astea, a fi bine în plan social și a reuși să ne acordăm mereu la toate tipologiile de oameni cu care interacționăm este un proces care de multe ori se dovedește greoi, extenuant, confuz.
Tulburarea de anxietate socială (cunoscută anterior ca fobie socială) este o afecțiune care determină o frică intensă și continuă în raport cu cei din jur și cu modul în care ei ne văd, ne percep, ne judecă. Cu această condiție de sănătate mintală, mai multe situații sociale declanșează frică și anxietate, cum ar fi:
- oferirea unui răspuns la o întrebare în fața oamenilor
- solicitarea de ajutor într-un spațiu precum un restaurant sau alt loc public
- întâlnirile romantice
- a lua masa împreună cu alți oameni
- a ne întâlni cu oameni noi
- a încerca să oferim explicații atunci când ni se solicită
- efectuarea de apeluri telefonice etc
O trăsătură esențială a tulburării de anxietate socială este, așa cum am menționat, frica de a nu fi judecați, respinși și/sau umiliți. Aceste trăiri diferă de timiditate sau introvertivitate. Totodată, dacă starea intensă emotivă vine și cu simptome fizice precum înroșirea feței, transpirația excesivă, bâlbâitul, tulburarea poate ajunge să ne copleșească viața zi cu zi.
Studiile cercetătorilor din domeniu și interacțiunile clinice sugerează că un factor major în modul în care trăim frica are de-a face cu contextul. Atunci când creierul nostru „gânditor” oferă feedback creierului nostru „emoțional” și ne percepem ca fiind într-un spațiu sigur, putem apoi schimba rapid modul în care trăim acea stare de excitare ridicată, trecând de la una de frică la una de bucurie sau emoție pozitivă.
Reacția de frică începe în creier și se răspândește prin corp pentru a face ajustări pentru cea mai bună reacție de apărare sau de fugă. Răspunsul de frică începe într-o regiune a creierului care se numește amigdală. Acest set de nuclei în formă de migdale din lobul temporal al creierului este dedicat detectării importanței emoționale a stimulilor – cât de mult iese ceva în evidență pentru noi. Un stimul de amenințare, cum ar fi vederea unui prădător, declanșează un răspuns de frică în amigdală care activează zonele implicate în pregătirea pentru funcțiile motorii implicate în luptă sau fugă. De asemenea, declanșează eliberarea hormonilor de stres și funcționarea sistemului nervos simpatic. Acest lucru duce la schimbări corporale care ne pregătesc să fim mai eficienți când ne aflăm în pericol:
- creierul devine hiperalert, pupilele se dilată, bronhiile se dilată și respirația accelerează
- ritmul cardiac și tensiunea arterială cresc
- fluxul sanguin și fluxul de glucoză către mușchii scheletici cresc
- organele care nu sunt vitale pentru supraviețuire, cum ar fi sistemul gastrointestinal, încetinesc.
„Persoanele anxioase din punct de vedere social sunt predispuse la creșterea fricii, anxietății și evitării interacțiunilor sociale și a situațiilor asociate cu un potențial control social.” (Alden and Taylor 2004, Heimberg et al. 2014). Specialiștii din domeniu susțin că simptomele anxietății sociale se află pe un continuum și, atunci când sunt extreme, pot deveni debilitante și cu un impact profund asupra stării de bine a persoanelor în cauză. Tulburarea de anxietate socială se numără printre cele mai răspândite boli mintale și din păcate, cel mai adesea contribuie la dezvoltarea altor tulburări psihiatrice, cum ar fi depresia. Recidiva și recurența sunt frecvente, iar tratamentele farmaceutice sunt asociate cu efecte adverse semnificative. Cu toate acestea, factorii situaționali care guvernează experiența de moment și exprimarea anxietății sociale în lumea reală rămân incomplet înțeleși.
Tulburarea de anxietate socială afectează aproximativ 12-13% din persoanele din întreaga lume, fiind a treia cea mai comună problemă de sănătate mintală după depresie și dependența de alcool. După cum raportează Asociația de Anxietate și Depresie din America (ADAA), aproximativ 15 milioane de adulți din SUA se luptă cu tulburarea de anxietate socială.
Simptomele tulburării de anxietate socială
Simptomele acestei tulburări încep adesea în copilărie și adolescență. Atunci când vorbim despre anxietate socială, mintea și corpul reacționează intens la interacțiunile sociale. Sentimentele care stau la bază sunt frica și îngrijorarea. Deși contextul în care ne aflăm nu prezintă neapărat o amenințare, cei care suferim de această tulburare avem tot felul de ruminații despre o diversitate de aspecte din cadrul social și de aceea frica resimțită este disproporționată față de amenințarea reală pe care o reprezintă situația, iar aceste sentimente pot duce la simptome fizice.
Simptome emoționale și comportamentale:
- evităm locurile unde sunt oameni
- ne temem sau ne îngrijorăm că alți oameni ne vor judeca negativ sau ne vor respinge
- ne simțim foarte conștienți de sine (orice sunet pe care îl scoate corpul nostru – de exemplu, sunete date de foame) sau jenați în fața oamenilor
- găsim ca fiind total înfricoșător și greu să fim în jurul altor oameni, în special străini
- analizăm non-stop anumite conversații pe care le-am avut cu cei din jur
- ruminații continue legat despre modul în care ne percep cei din jur
- dificultatea de a face contact vizual
Simptome fizice:
- postură rigidă a corpului
- evitarea contactului vizual
- înroșirea feței și transpirație evidentă
- nervozitate intensă până la punctul de greață
- tremur și tahicardie
- tensiune arterială crescută
Cercetătorii nu cunosc cauza exactă a tulburării de anxietate socială, dar sunt de părere că mulți factori pot contribui la definirea simptomatologiei precum:
- un mediu familial stresant și exigent; factorii de mediu, cum ar fi creșterea într-un mediu critic sau având îngrijitori supraprotectori, pot să facă pe cineva mai probabil să se teamă de judecată sau respingere. De exemplu, un studiu publicat în Child Psychiatry and Human Development a arătat că nivelurile mai ridicate de anxietate parentală, respingere și supracontrol au fost legate de niveluri mai ridicate de anxietate socială (Festa & Ginsburg, 2011).
- stresul și traumele din perioada copilăriei
- disfuncționalități ale sistemului nervos (genetice sau nu)
De obicei, este un rezultat al combinației factorilor biologici, psihologici și de mediu. În primul rând, unii oameni sunt biologic mai predispuși la anxietate datorită unei amigdale hiperactive. În consecință, chiar și schimbările mici pot acționa ca declanșatori și pot crește cortizolul în corpul lor. Această sensibilitate biologică face ca situațiile sociale să se simtă copleșitoare. Anxietatea socială poate fi, de asemenea, cauzată de factori psihologici, cum ar fi experiența agresiunii, criticii sau umilinței în timpul copilăriei. Dacă cineva a crescut fiind criticat pentru că a vorbit, ar putea internaliza o frică de interacțiuni sociale.
S-au realizat studii care au dorit să aducă înțelegere asupra modului în care experiența emoțională de moment a persoanelor anxioase social variază în funcție de contextul social. ”Emoția este adesea profund socială„ (Fox and Shackman 2018). ”Oamenii și alte primate caută în mod obișnuit compania unor tovarăși apropiați ca răspuns la factori de stres, iar angajamentul social crescut promovează un efect pozitiv” (Shackman et al. 2018, Cottrell și Epley 1977). Într-adevăr, există dovezi abundente că însoțitorii apropiați joacă un rol critic în combaterea stresului și reglarea afectului negative.
Cum ținem sub control anxietatea socială?
Chiar dacă semnele de anxietate socială ne par familiare, trebuie să știm că există anumiți pași pe care îi putem face pentru a ne simți mai confortabil în situații sociale.
Să identificăm ce anume ne declanșează anxietatea
Cel mai important lucru pe care îl putem face este să înțelegem ce situații ne fac să ne simțim anxioși. Odată ce suntem conștienți de ce anume ne declanșează anxietatea, vom putea să ne pregătim mental pentru starea pe care urmează să o trăim. A fi atenți la propria minte și la propriul corp este esențial.
Să exersăm expunerea treptată la contexte pe care le resimțim ca fiind dificile pentru noi
S-ar putea ca initial să ne gândim că a evita orice situație care ne afectează intens din punct de vedere emoțional, este alegerea potrivită și singura alegere. Ori a rămâne în-afara contextului social nu este o soluție pertinentă pentru că orice contact social este important pentru noi ca ființe sociale. Mai mult decât atât, evitarea funcționează în mod opus — întărește aceste temeri. Studiile arată că intervențiile care au inclus terapia de expunere au redus simptomele tulburării de anxietate socială (Scheurich et al., 2019). De exemplu, dacă ne este frică de vorbitul în public, ar fi bine să începem prin a practica să facem asta în fața unui prieten de încredere. Următorul pas ar fi să vorbim în grupuri mici și, în cele din urmă, să ajungem să ne asumăm și audiențe mai mari.
Să folosim tehnici de relaxare
Anxietatea socială cauzează adesea simptome fizice. Potrivit cercetărilor, unele dintre cele mai eficiente modalități de a ne calma corpul și mintea sunt tehnicile de relaxare, cum ar fi respirația profundă, relaxarea musculară progresivă sau meditația.
Să alegem adesea modelele de gândire negativă
Atunci când ne confruntăm cu anxietate socială, gândurile noastre tind să se învârtă în cele mai grave scenarii atunci când ne proiectăm în situațiile sociale ipotetice. Gândurile negative ne alimentează anxietatea și fac situațiile sociale și mai intimidante decât sunt. Este important să învățăm să ne antrenăm mintea să gândească diferit, iar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să învățăm să identificăm gândurile negative atunci când apar și să le punem la îndoială validitatea în raport cu dovezile palpabile pe care le avem.
Să căutăm ajutor profesional
Chiar dacă tehnicile anterioare sunt dovedite empiric pentru a ne ajuta cu reducerea anxietății, este totuși important să căutăm și ajutor de specialitate. Psihologul sau psihoterapeutul ne poate oferi ghidaj pentru a lua cele mai bune decizii pentru propria persoană, în ciuda dificultăților pe care le întâmpinăm.
Referințe
„Un model cognitiv al fobiei sociale” / Clark, D. M., & Wells, A. (1995). A cognitive model of social phobia
„Un model cognitiv-comportamental al tulburării de anxietate socială” / Heimberg, R. G., Brozovich, F. A., & Rapee, R. M. (2014). A cognitive-behavioral model of social anxiety disorder
„Factorii cognitivi care mențin tulburarea de anxietate socială: un model comprehensiv și implicațiile sale pentru tratament” / Hofmann, S. G. (2007). Cognitive factors that maintain social anxiety disorder: A comprehensive model and its treatment implications
„Creierul emoțional: mecanismele ascunse ale vieții emoționale” / LeDoux, J. E. (1996). The Emotional Brain: The Mysterious Underpinnings of Emotional Life
