Tulburările alimentare sunt boli complexe legate de comportamentele alimentare anormale care pot afecta sănătatea și funcționarea bio-psiho-socială a persoanelor afectate. Cele mai multe tulburări alimentare implică o concentrare obsesivă asupra imaginii corporale, a greutății corporale și asupra alimentelor pe care le consumă, ceea ce duce la modele alimentare periculoase care au efecte dăunătoare asupra persoanei în cauză. Unele tipuri de tulburări de alimentație pot să nu se concentreze neapărat în jurul preocupărilor legate de imaginea corporală, dar pot implica și comportamente care împiedică creșterea în greutate sau implică o dorință compulsivă de a fi sănătos și de a avea o un aspect fizic foarte bun.
Tulburările alimentare (ED) sunt afecțiuni grave, dar tratabile, care afectează milioane de oameni, în special persoanele tinere. Aproximativ 95% dintre cei cu tulburări alimentare au vârste cuprinse între 12 și 25 de ani. Acest număr este uimitor și subliniază cât de important este să avem conversații deschise despre alimente, imaginea corporală și sănătatea mintală cu tinerii din viața noastră.
Ce cauzează tulburările alimentare?
Tulburările alimentare se dezvoltă din mai multe motive și nu se referă niciodată doar la alimente. Genetica, trăsăturile de personalitate, condițiile de sănătate mintală și presiunile culturale/sociale joacă un rol definitoriu.
Factori biologici
- Un istoric familial de tulburări alimentare poate crește riscul unei persoane de a avea tulburări alimentare
- Chimia creierului și modificările hormonale – în special în timpul pubertății – pot contribui la comportamente alimentare dezordonate.
Factori psihologici
- Perfecționismul și nivelurile ridicate de anxietate pot face pe cineva mai vulnerabil.
- Stima de sine scăzută și imaginea negativă a corpului merg adesea mână în mână cu tulburările alimentare.
- Depresia și TOC (tulburarea obsesiv-complusivă) sunt de obicei legate de tulburările alimentare.
Factorii de mediu și sociali
- Social media și standardele de frumusețe ale societății – mediul online joacă un rol imens în modul în care tinerii se văd pe ei înșiși și cum ajung să se raporteze la propriile corpuri. Cu o expunere constantă la standarde de frumusețe nerealiste, imagini editate și persoane publice care promovează cultura dietei, este ușor pentru tineri să dezvolte comparații nesănătoase. Studiile ne arată clar că utilizarea crescută a rețelelor sociale este legată de nemulțumirea corporală și de comportamentele alimentare dezordonate, ceea ce face esențial ca noi, părinții să avem discuții deschise despre iubire și acceptare de sine.
- Presiunile parentale și așteptările familiei – sunt părinți care pun foarte mult accent pe aspectul fizic, pe dietă, și chiar și neintenționat, pot contribui la anxietatea copiilor în raport cu propria alimentație și a propriului corp. Comentariile despre greutate, controlul porțiilor sau comparațiile cu alții pot face copiii să se simtă presați să îndeplinească standarde nerealiste.
- Sporturile și antrenamentele axate pe greutate influențează menținerea unui anumit tip de corp – de exemplu, gimnastica, baletul, luptele și alergarea. Antrenorii care prioritizează greutatea în detrimentul performanței sau care încurajează dieta extremă și monitorizarea corpului pot determina sportivii să dezvolte comportamente alimentare dezordonate.
- Bullying-ul — în special tachinarea legată de greutate — poate fi un declanșator major. Comentariile negative despre greutate, mărimea corpului sau obiceiurile alimentare pot lăsa cicatrici emoționale de durată, întărind percepțiile dăunătoare de sine. Copiii și adolescenții care suferă de acest tip de agresiune pot recurge la mâncare restrictivă, bingeing (mâncatul compulsive) sau exerciții excesive ca mecanisme de coping. Abordarea agresiunii bazate pe greutate în școli, sport și acasă este crucială în prevenirea impactului acesteia asupra stimei de sine și a comportamentelor alimentare.
Tulburări alimentare comune și simptomele lor
Anorexia nervoasă este adesea recunoscută prin restricția alimentară extremă, o frică intensă de a lua în greutate și o percepție distorsionată a mărimii corpului. Adolescenții și adulții tineri cu anorexie se pot vedea ca supraponderali chiar și atunci când sunt periculos de subponderali. Este important să ne amintim că anorexia nu arată întotdeauna așa cum ne așteptăm – unii oameni cu anorexie atipică încă se luptă profund, chiar dacă vizibil sunt subponderali.
2. Bulimia nervoasă
Bulimia nervoasă implică cicluri de mâncare, urmate de comportamente cum ar fi vărsături auto-induse, exerciții excesive sau utilizarea incorectă a laxativelor. Tinerii cu bulimie ar putea părea că mănâncă în mod normal în jurul altora, dar apoi încearcă să compenseze. Rușinea și secretul care vin cu această tulburare pot face dificilă detectarea, dar observarea schimbărilor în obiceiurile alimentare sau a călătoriilor frecvente la baie după mese poate fi un indiciu.
3. Tulburarea de alimentație în exces (BED)
Spre deosebire de bulimie, tulburarea de alimentație nu implică comportamente de ”curățare”, dar include episoade recurente de consum excesiv de alimente, adesea însoțite de sentimente de vinovăție, suferință și lipsă de control. Aceasta este de fapt cea mai frecventă tulburare de alimentație din SUA și poate duce la probleme grave de sănătate fizică în timp.
4. Tulburarea de alimentație de tip evitant/restrictiv (ARFID)
ARFID poate să nu fie la fel de bine cunoscută, dar este la fel de serioasă. Spre deosebire de alte tulburări alimentare, ARFID este în mod clar legată de imaginea corporală – mai mult despre evitarea extremă a alimentelor, fie din cauza sensibilităților senzoriale, teama de sufocare, sau lipsa de interes în raport cu comportamentul de a mânca. Această tulburare poate provoca deficiențe nutriționale severe și poate interfera cu capacitatea unei persoane tinere de a crește și de a prospera.
Caracteristici și recomandări
Deși este normal din punct de vedere al dezvoltării pentru adolescenți să dezvolte un interes crescut pentru aspectul și imaginea corporală, pierderea semnificativă în greutate sau obiceiurile alimentare excesiv de restrictive nu sunt o fază normală a adolescenței, iar adolescenții care prezintă un astfel de comportament ar trebui evaluați pentru afecțiuni grave, cum ar fi o tulburare de alimentație.
Specialiștii din domeniu susțin că mulți pacienți cu tulburări de alimentație nu prezintă preocupări legate de scăderea în greutate sau în mod specific, nu bifează aspecte esențiale pentru evaluarea unei tulburări de alimentație, dar pot prezenta în schimb manifestări fizice și complicații ale malnutriției, cum ar fi balonarea, durerea abdominală, sațietatea precoce, constipația, amețeala, amenoreea secundară și energie scăzută.
Tulburările de alimentație se dezvoltă frecvent în adolescență, afecțiunile precum anorexia nervoasă (AN) și bulimia nervoasă (BN) având o vârstă medie de debut de 14 ani. Ele se prezintă mai frecvent la femei, dar apar și la populația masculină. Studiile efectuate la nivel mondial au estimat că prevalența AN este cuprinsă între 0,5% și 2,0%, iar cea a BN este cuprinsă între 0,9% și 3,0%. Un studiu din Singapore realizat de Ho et al a constatat că 7,4% dintre femei (cu vârsta de 12–26 ani) sunt expuse riscului de a dezvolta o tulburare de alimentație.
Tulburările de alimentație sunt boli grave și au cea mai mare rată de mortalitate dintre toate tulburările psihiatrice, mortalitatea provenind atât din complicațiile fizice, cât și din cele psihiatrice. Tulburările de alimentație sunt subdiagnosticate și subtratate deoarece majoritatea pacienților afectați neagă severitatea bolii lor. Identificarea și diagnosticarea precoce a tulburărilor de alimentație este esențială pentru că intervenția în timp util este asociată cu o probabilitate mai mare de tratament de succes. Studiile au arătat că intervenția timpurie este asociată cu rate mai mari de recuperare.
Studiile au mai descoperit că sexul feminin, tulburările psihiatrice concomitente, cum ar fi tulburările de dispoziție și de anxietate și trăsăturile de personalitate perfecționiste premorbide sunt factori de risc pentru dezvoltarea tulburărilor de alimentație. Un istoric familial al unei rude apropiate cu o tulburare de alimentație sau o boală psihiatrică a fost, de asemenea, asociat cu un risc mai mare de a dezvolta o tulburare de alimentație. Este important de remarcat faptul că tulburările de alimentație pot apărea și la persoanele fără factori de risc semnificativi și la bărbați. La bărbați, preocupările legate de imaginea corporală pot implica mult fitness pentru dezvoltarea mușchilor și implicarea în comportamente de îmbunătățire a acestora, cum ar fi consumul sau administrarea de tot felul de suplimente care promit asta.
Mulți pacienți cu tulburări de alimentație prezintă adesea simptome nespecifice, cum ar fi dureri de cap sau complicații ale malnutriției. Complicațiile malnutriției includ disconfort abdominal și balonare, alopecie, piele uscată, vânătăi ușoare, constipație, amețeli, dureri de cap recurente, amenoree secundară sau amenoree primară persistentă sau alte perturbări ale evenimentelor pubertale normale. Este important să se ia în considerare alte afecțiuni medicale (de exemplu, afecțiuni gastrointestinale sau autoimune) care pot duce la scăderea în greutate prin luarea atentă a istoricului și examinarea fizică vizată. Diagnosticarea tulburărilor de alimentație în practica de îngrijire primară poate fi, astfel, o provocare și unele capcane comune pot fi întâlnite în practica clinică.
(a) Datorită creșterii rapide a înălțimii în timpul perioadei de creștere pubertală, pierderea absolută în greutate poate să nu pară drastică, deși există o schimbare semnificativă a IMC. Adesea poate fi dificil să se stabilească o traiectorie a greutății deoarece adolescenții nu pot avea un istoric de greutăți documentate.
(b) Adolescenții nu pot exprima întotdeauna probleme de imagine corporală sau o teamă de creștere în greutate deoarece motivațiile lor de bază pentru pierderea în greutate pot fi diferite, iar unii adolescenți mai tineri nu pot fi capabili să-și exprime aceste preocupări. Acestea pot prezenta simptome nespecifice sau complicații ale malnutriției.
(c) Este posibil ca unele adolescente să nu fi atins menarha din cauza vârstei lor și prin urmare, amenoreea secundară poate să nu fie prezentă.
(d) Comportamentele alimentare și preocupările legate de imaginea corporală sunt foarte răspândite la adolescenți și pot fi percepute ca o fază normală a dezvoltării adolescenților.
(e) Tulburările alimentare restrictive apar nu numai la adolescenții slabi sau subponderali, ci și la pacienții cu IMC în intervalul normal sau supraponderali. De fapt, adolescenții cu obezitate prezintă un risc crescut de tulburări de alimentație.
(f) În timp ce tulburările de alimentație sunt mai frecvente la femei, bărbații pot fi, de asemenea, afectați.
În tot acest proces este important să se consolideze faptul că nici noi ca părinte, nici copilul sau adolescentul nu am cauzat dezvoltarea unei tulburări de alimentație. Monitorizarea frecventă a sănătății fizice este, de asemenea, importantă, deoarece ne poate ajuta în a observa din timp micile modificări subtile și a acționa cât mai prompt și mai focusat.
Tulburările de alimentație sunt dificil de diagnosticat și trebuie observate capcanele comune. Este de preferat ca acestea să fie diagnosticate devreme în procesul bolii pentru a reduce morbiditatea și pentru a îmbunătăți șansele de recuperare. Gestionarea unei tulburări de alimentație este multidisciplinară, implicând medici, dieteticieni și asistenți sociali și/sau psihologi deoarece este important să se lucreze pe toate palierele, într-un mod constant și structurat. Totodată, psihoterapeutul sau psihologul ne poate ajuta pe noi ca părinți să înțelegem mai bine dinamica unei astfel de afecțiuni și alături de care să creăm diverse instrumente care să ne ajute în managementul propriilor emoții care pot fi covârșitoare.
