Sunt multe contexte de viață care ne arată că legăturile emoționale autentice și profunde pot crea o bază importantă pentru modul în care ajungem să facem alegeri pentru propria viață. Este posibil oare ca zona aceasta de consum de droguri să își piardă din putere și din profunzime dacă noi ca părinți avem o relație sinceră, deschisă, conținătoare cu copiii noștri? Cum și cât ghidajul nostru poate face diferența în alegerile pe care ajung ei să le facă? Poate nu reușim să punctăm cu claritate un răspuns la această întrebare apăsătoare, dar știm sigur că trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a putea înțelege cât mai bine complexitatea adicțiilor și modul în care se perpetuează în societate.
Problemele de sănătate din cauza abuzului de droguri în rândul adolescenților și adulților tineri a fost demonstrată de studiul Global Burden of Disease (GBD) în 2013. Aproximativ 14% din problemele de sănătate ale bărbaților tineri este cauzată de abuzul de alcool și droguri. Oamenii mai tineri au, de asemenea, mai multe șanse de a muri din cauza tulburărilor legate de consumul de substanțe, iar canabisul este drogul cel ma ales în rândul acestor consumatori.
Potrivit unui studiu realizat de Comisia Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, drogurile comune în rândul copiilor și adolescenților sunt tutunul și alcoolul, urmate de inhalante și canabis. Vârsta medie de debut a fost cea mai scăzută pentru tutun (12,3 ani), urmată de debutul inhalatorilor (12,4 ani), canabis (13,4 ani), alcool (13,6 ani), trecând apoi la consumul de substanțe mai dure – opiu, opioide farmaceutice, heroină (14,3–14,9 ani) și apoi substanțe prin injectare (15,1 ani). Dar de ce copiii sau adolescenții consumă droguri și alcool?
- Pentru a face față traumei, stresului sau durerii. Unii adolescenți pot încerca să ascundă probleme de sănătate mintală sau fizică, cum ar fi durerea, prin utilizarea de droguri sau alcool.
- Norme sociale. Adolescenții pot vedea părinți sau alți adulți care consumă alcool, consumând canabis sau alte droguri. De exemplu, publicitatea și promovarea consumului de alcool, inclusiv prin intermediul rețelelor sociale, îl poate normaliza.
- Cultura populară. Filmele, televiziunea și muzica adesea pun accent într-un mod nepotrivit pe consumul de droguri și alcool, și astfel adolescenții pot imita acest lucru pentru a ieși în evidență.
- Presiunea colegilor. Mulți adolescenți folosesc droguri sau alcool pentru a încerca să se potrivească cu cei din jur.
- Pentru a experimenta. Adolescenții sunt curioși și caută adesea experiențe noi, în special cele care par riscante sau interesante.
- Pentru beneficiile percepute. Adolescenții pot crede că drogurile sau alcoolul le va îmbunătăți concentrarea, aspectul fizic sau alte domenii ale vieții lor.
- Să se simtă bine. Drogurile și alcoolul pot produce sentimente precum euforia, plăcerea sau relaxarea.
Totodată, copiii sau adolescenții folosesc adesea alcool și droguri pentru a face față problemelor mai complicate care le afectează viața. De exemplu, probleme de sănătate fizică și mentală, probleme de relație sau, în cazuri mai extreme, exploatare fizică, emoțională, sexuală.
Părinții adolescenților se confruntă cu o dilemă dură în ceea ce privește consumul de substanțe: ne dorim ca ai noștri copii să fie abstinenți și să nu încerce vreodată drogurile sau alcoolul sau țigările, dar ce facem dacă nu sunt? Riscurile sunt mari și sunt la orice pas. În timp ce ne dorim să reușim să le transmitem copiilor noștri că neutilizarea este cea mai bună decizie pentru sănătate, pur și simplu nu putem controla fiecare aspect al vieții tinerilor. Nu există o abordare universală a dialogului de succes cu adolescenții cu privire la consumul de substanțe, dar orice principii de care să ținem cont, pot fi de folos.
Pași concreți spre o comunicare eficientă pe subiectul drogurilor
1. Să ne facem clare valorile și regulile. Ca părinți adesea alegem să folosim expresii precum „să fie inteligenți” sau „să ia decizii bune”, deși acești termeni pot avea semnificații foarte diferite pentru fiecare persoană în parte. De exemplu, un părinte care spune copilului său „fii inteligent!”, indirect îi poate cere acestuia să nu bea alcool deloc, pe când pentru copil o alegere inteligentă este cea de a bea până la punctul în care simte că pierde controlul. Este extrem de important să fim clari, conciși și specifici.
2. Să punem întrebări și să ascultăm activ, rezistând însă nevoii de a ține prelegeri. Ca adulţi, dorim foarte mult să dăm cât mai mult din înţelepciunea sau experiența noastră de viață pentru a-i ajuta pe tineri să evite aceleaşi greşeli pe care noi le-am făcut. Dar, probabil, în tot acest proces de cunoaștere, recunoaștere, testare de limite pentru tineri este mult mai util să-și satisfacă curiozitatea (care de altfel este ceva înnăscut) și să îi încurajăm să caute răspunsuri pe cont propriu. Putem adresa o întrebare de genul: „Spune-mi, te rog, ce știi despre marijuana?” Adolescenții care simt că punctul lor de vedere este apreciat și nu subminat sau anulat pot fi mai dispuși să se angajeze într-o conversație constructivă. Ca răspuns la ceea ce ne spune copilul, este important să utilizăm fraze care reflectă punctul nostru de vedere, dar fără judecată pentru a ne asigura că se simte ascultat. Apoi să venim din nou cu o întrebare de genul: „Probabil că ai auzit că marijuana este destul de sigură deoarece este naturală. Crezi că este corect asta?” Nu trebuie să fim de acord cu tot ceea ce spune adolescentul nostru; în acest proces de comunicare trebuie doar să îi transmitem încredere și deschidere.
3. Dacă copilul nostru a folosit substanțe, este important să încercăm să explorăm care au fost motivele din spatele acestei alegeri. Adolescenții pot folosi substanțe pentru a ajuta la gestionarea anxietății, la ameliorarea stresului, la distragerea atenției de la emoțiile neplăcute, la conectarea socială cu colegii sau pentru a adera la un grup de prieteni. A fi curioși în legătură cu aceste motive îl poate ajuta face să se simtă mai puțin judecat. De asemenea, ne poate oferi indicii cu privire la motivația comportamentului pe care îl adoptă în anumite situații și asta îl poate ajuta să-și dezvolte o perspectivă asupra propriului comportament și să indice nevoia de ajutor profesionist. Pe de altă parte, aceste conversații pot fi extrem de provocatoare pentru un părinte, mai ales că mulți tineri au o înțelegere limitată cu privire la motivul pentru care folosesc substanțe.
4. Știm când să intervenim (sau cel puțin avem un punct din care să pornim). Implicarea adolescenților în înțelegera atitudinilor și comportamentelor pe care le adoptă în raport cu consumul de substanțe poate fi un dans delicat. Ca părinți ne dorim să încurajăm deschiderea și onestitatea și, de asemenea, dorim ca aceștia să primească mesaje clare care să îi ajute să rămână în siguranță. Adolescenții care utilizează substanțe în mod recurent și/sau care au avut o problemă asociată cu consumul de substanțe pot fi pe o traiectorie pentru dezvoltarea unei tulburări de utilizare a substanțelor. Este important să fim vigilenți pentru a putea combate de cât mai devreme o astfel de posibilitate.
5. Trebuie să fim atenți la orice istoric familial de tulburări de utilizare a substanțelor. O mare parte din vulnerabilitatea care stă la baza dezvoltării tulburărilor de utilizare a substanțelor este transmisă genetic. Expunerea la consumul de substanțe în casă este, de asemenea, un factor de risc major. Deși se știe clar din studii că ereditatea genetică a dependenței este puternică, ea este, de asemenea, complexă, transmisă printr-o serie de gene și, în general, nu se limitează la o singură substanță. Cu alte cuvinte, copiii care au o rudă cu o tulburare de utilizare a opioidelor pot dezvolta ei înșiși o astfel de tulburare. Conversațiile sincere despre consumul de substanțe nesănătoase, dependența și riscul familial de tulburări de consum de substanțe pot ajuta adolescenții să își înțeleagă propria structură genetică și contextul de viață, iar această înțelegere le poate oferi un motiv bun și solid pentru a lua decizii inteligente legate de consumul de substanțe.
Când vorbim despre consumul de alcool și substanțe cu copilul nostru, indiferent de vârsta pe care o are, SAMHSA (Substance Abuse and Mental Health Services Administration) ne recomandă:
- Să îi asigurăm clar că dezaprobăm consumul de alcool și abuzul de substanțe.
- Să spunem cu convingere că ne pasă de sănătatea și succesul lor.
- Să le arătăm constant grijă și susținere pentru a descuraja comportamentele riscante.
- Să construim strategii pentru copii pentru a evita consumul de alcool și abuzul de substanțe, chiar dacă nu credem că vor dori să le încerce.
- Să le arătăm că suntem o sursă de încredere de informații despre aceste subiecte sau, dacă nu știm răspunsul, dorim să facem echipă cu ei pentru a-l găsi împreună
- Să fim pregătiți mereu pentru că natura conversației pe care o avem cu ei se schimbă în timp. Pe măsură ce copiii cresc, mediul, experiențele și relațiile personale se vor schimba. Deci modul în care ajung să experimenteze viața va schimba și modul în care noi ca părinți va fi nevoie să comunicăm cu ei.
Multe dintre deciziile pe care le iau persoanele dependente, în special cele păguboase, sunt impulsive. Comportamentul impulsiv apare atunci când punem mai mult accent pe plăcerea imediată și ajunge să ne fie dificil să ne raportăm la consecințele pe termen lung. Dopamina dorinței învinge părțile mai raționale ale creierului. Iluzia dată de posibilitatea câștigului este atât de profundă încât orice comportament care are acest scop devine extrem de puternic.
Noi, ca părinți, ducem cu sine o responsabilitate uriașă de a încerca să fim cu un pas înaintea dopaminei… Este posibil să nu ne iasă mereu, dar nimic nu trebuie să ne descurajeze în a încerca să fim principalii susținători ai copiilor noștri, chiar și atunci când nu mai știm ce să facem pentru A FI. Psihologul, psihoterapeutul, consilierul, oricare dintre aceștia ne poate oferi ghidaj, susținere, înțelegere care pot face diferența în modul în care și noi la rândul nostru oferim toate astea propriilor copii.
Referințe:
”Dopamina”, de Daniel Z. Lieberman
”Pe tărâmul fantomelor întunecate”, de Gabor Maté
” O viață fără droguri”, de Aletha Solter
