A fi părinte… Acel rol din viețile multora dintre noi care pare că ne face să ne depășim constant limitele și care ne testează rezistența (fizică și psihică) și rezistențele… Zi de zi. Totul se schimbă de la o clipă la alta, deciziile trebuie luare rapid uneori, ghiozdanele pregătite, masa pregătită, copiii spălați și casa curățată. Începerea unei familii este o piatră de hotar în viața multor oameni. Poate fi, de asemenea, un moment stresant și mulți părinți se confruntă cu probleme de sănătate mintală. Bolile psihice ale părinților pot avea un impact negativ asupra dezvoltării copiilor lor deoarece atunci când vorbim despre orice afecțiune de genul, nu vorbim despre ceva punctual, ci despre ceva complex, ramificat și cu implicații în toate palierele vieții unei familii. Atunci când ne referim la rolul de părinte, nici măcar nu putem vorbi despre ceva care are loc pe o anumită perioadă de timp și asta pentru că dinamica acestui rol este constantă, permanentă și ia diverse forme în funcție de vârsta copiilor, de provocările pe care le întâmpinăm, de mediul de viață, de cultura în care suntem etc.
Relația părinte-copil este definită ca un fel de relație unică și influentă stabilită în procesul de interacțiune dintre părinți și copiii lor care este esențială pentru dezvoltarea fizică și mentală a copiilor. (Zeigler-Hill și Shackelford, 2020). De exemplu, mai multe studii au demonstrat că relația părinte-copil este legată de valoarea de sine a copiilor, de relațiile apropiate, afectuoase și pozitive pe care le au asociate cu niveluri mai ridicate de auto-valoare. Studiile longitudinale indică de asemenea, faptul că relația părinte-copil este predictivă pentru stima de sine viitoare în timpul adolescenței (Birkeland et al., 2012). Acest lucru ar sugera că relațiile pozitive în cadrul familiei pot avea capacitatea de a crește stima de sine a copiilor și, astfel, de a îmbunătăți sănătatea mintală.
Da, relația părinte-copil este una care hrănește dezvoltarea fizică, emoțională și socială a copilului. Este o legătură unică de care fiecare copil și părinte se pot bucura și de pe urma căreia se pot simți în echilibru și armonie în propria viață. Această relație pune bazele personalității copilului, alegerilor de viață și comportamentului general. De asemenea, atunci când legătura cu părinții este una defectuoasă și superficială, aceasta poate afecta sănătatea socială, fizică, mentală și emoțională a copiilor. Deci reversul este posibil și tangibil.
Stresul parental îmbracă o grămadă de fațete deoarece a fi părinte este despre a jongla printre toate responsbailitățile. De exemplu, în august 2024, chirurgul general Vivek Murthy, MD, M.B.A., a recunoscut că sănătatea mintală a părinților din SUA a atins nivelul de criză. The Surgeon General Techers Advisory on the Mental Health & Well-Being of Parents, Parents Under Pressure, raportează de asemenea că părinții se confruntă cu un nivel aproape dublu față de nivelul de stres al colegilor care nu au copii:
41% spun că în majoritatea zilelor sunt atât de stresați încât abia pot funcționa (comparativ cu 20% dintre cei care nu sunt părinți);
48% sunt complet coplesiți în marea majoritate a zilelor (comparativ cu 26% dintre cei care nu sunt părinți).
Aproximativ 70% dintre părinți sunt de acord că dinamica din societatea de azi face foarte dificil procesul de creștere/educare a copiilor. Și da, se pare că a fi părinte astăzi este mult mai dificil decât acum două decenii.
Se vorbește din ce în ce mai des despre nevoia de a ieși puțin din acest rol și a alege să facem și lucruri pentru noi înșine (ca femeie sau ca bărbat). A fi părinte vine întotdeauna după alte roluri pe care le avem în viața noastră, iar unul dintre ele este acela de a fi îngrijitorii propriei persoane. Aproximativ 68% dintre femei și 57% dintre bărbații cu probleme de sănătate mintală sunt părinți. Cele mai frecvente probleme de sănătate mintală întâlnite în timpul sarcinii și după naștere sunt anxietatea, depresia și tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).
Femeile care se confruntă cu probleme de sănătate mintală maternă:
Tulburări de adaptare și suferință: 150-300 la 1.000
Psihoza postpartum: 2 la 1.000
Sănătate mintală gravă: 2 la 1.000
Boală depresivă severă: 30 la 1.000
Boală depresivă moderată ușoară și stări de anxietate: 100-150 la 1.000
PTSD: 30 la 1.000
Sănătatea psihică a părinților
Studiile din domeniu ne arată că sănătatea mintală maternă și/sau paternă precară a fost asociată cu rezultate școlare slabe la copii, dar nu toți copiii părinților care au probleme de sănătate mintală sunt expuși riscului. În toată această dinamică este vorba despre o serie de dispoziții biologice, contexte socio-culturale și procese psihologice care sunt susceptibile de a interacționa și pot servi ca factori de protecție sau factori de risc atât pentru sănătatea mintală a părinților, cât și pentru cea a copiilor.
Relația dintre părinți și copii este fundamentul vieții de familie, care determină bunăstarea mentală și emoțională a fiecărui membru al familiei. Prin urmare, înțelegerea impactului relațiilor armonioase asupra dezvoltării personale este importantă și relevantă pentru societate deoarece poate avea consecințe profunde asupra calității vieții.
Din păcate, părinții raportează în mod constant că se confruntă cu niveluri ridicate de stres în comparație cu alți adulți. Părinții și îngrijitorii se confruntă o multitudine de factori de stres unici:
- tensiune financiară, instabilitate economică și sărăcie
- sănătatea copiilor
- securitatea și singurătatea părinților
- izolarea părinților și social media
- presiunea culturală
- viitorul copiilor
Condițiile de sănătate mintală afectează în mod disproporționat unii părinți și îngrijitori, reflectând factori sociali mai largi ai sănătății. Mai mult, condițiile de sănătate mintală cu care se confruntă părinții și îngrijitorii se pot manifesta diferit pe baza structurii familiei, printre alți factori. Gestionarea stresului parental nu este la fel de ușor de gestionat de către părinții cu responsabilități și asta pentru că este mult mai greu să găsim timp, spațiu, energie pentru a face lucruri pentru noi înșine. De cele mai multe ori, acestea sunt imposibil de accesat și asta se întâmplă pentru că este vorba despre:
Costul vieții: prețul pentru îngrijirea copiilor a crescut cu 26% în ultimul deceniu. Unul din patru părinţi spune că în ultimul an nu au avut suficienţi bani pentru cheltuielile de bază.
Lipsa timpului: femeile lucrează în afara casei cu 28% mai mult, iar bărbații cu 4% mai mult decât în 1985. În același timp, femeile petrec cu 40% mai multe ore pentru îngrijirea copilului, iar bărbații cu 154% mai mult. Acestea sunt ore luate din timpul familiei (per ansamblu), din timpul dedicat auto-îngrijirii și din timpul liber.
Cariera femeilor devenite mame: în zilele noastre, mamele nu mai rămân acasă pentru a îngriji copilul pentru o perioadă îndelungată de timp. Nu sunt rare cazurile în care proaspetele mămici aleg să se întoarcă la muncă și atunci responsabilitățile se întrepătrund și se ajunge la un conglomerat de lucruri de făcut în fiecare zi, iar stresul va crește și va lua noi forme de la o zi la alta.
Este important să găsim modalități care funcționează pentru noi și care să ne ajute să ne refacem energetic. Sănătatea noastră psihică, a părinților, este primul aspect de care trebuie să ne îngrijim sau în raport cu care să învățăm să cerem ajutor. Raportul Surgeon GeneralTechers notează că copiii ai căror îngrijitori primari au o sănătate mentală precară sunt de două ori mai susceptibili de a avea o stare de sănătate mintală preacră și de patru ori mai susceptibili de a avea o sănătate generală precară. Dacă noi nu suntem bine, copiii noștri nu au cum să fie bine.
- Este important să ne conectăm la o comunitate. Potrivit raportului Surgeon GeneralTechers, 65% dintre părinți și tutori și 77% dintre părinții și tutorii singuri se confruntă cu singurătatea, în comparație cu 55% dintre cei care nu au copii. Ar fi ușor de spus, “deci să ne facem niște prieteni pentru a nu mai fi singuri.” Dar îngrijirea copilului și toate responsabilitățile pe care le avem zi de zi ne fac de multe ori să rămânem fără o oră liberă în program sau fără vreo fărâmă de energie pentru a mai interacționa cu cei din jur. În astfel de cazuri, mult mai important sau de ajutor poate fi comunitatea, adică acel spațiu în care ne întâlnim cu persoane care împărtățesc aceleași nevoi, limite, provocări. Atunci când vorbim aceiași ”limbă”, cu siguranță mult mai ușor ne vom face înțeleși.
- Să controlăm ceea ce poate fi controlat. De-a lungul timpului, stresul parental poate duce la condiții noi sau agravate de sănătate mentală și fizică, cum ar fi anxietatea și durerile de gât sau de spate. Când atenția este asupra copiilor, ajungem să ne neglijăm și mai devreme sau mai târziu, organismul ne va atrage atenția prin intermediul simptomelor pe care le vom resimți. De exemplu, întârzierea unei vizite la medic până când boala devine o urgență ne poate dubla stresul. Putem ține un calendar care să ne ajute a ne organiza controalele de rutină pentru a nu mai sări peste ele atunci când suntem prinși în agitația de zi cu zi.
- Să evităm consumul de substanțe. Este obișnuit faptul că oamenii ajung să folosească băutul și fumatul ca strategii de coping în fața stresului. Consumul de substanțe s-ar putea simți bine pe moment, dar ne poate deteriora sănătatea pe termen lung. Totodată, a trăi cu un părinte care are o tulburare de consum de substanțe este legată de o sănătate fizică, comportamentală și mentală mai gravă la copii pe termen lung. Este important să încercăm să găsim metode de coping adaptative precum sportul, plimbările în natură, cititut, muzica, yoga, exercițiile de respirație conștientă.
- Să nu mai alegem să mergem pe principiul sacrificiului de sine. Copiii noști nu au nevoie de sacrificii, au nevoie de prezență afectuoasă, au nevoie de păriți care se iubesc pe sine pentru a învăța și ei să facă asta, au nevoie de părinți care au grijă de propria persoană pentru a învăța și ei să facă asta și mai presus de toate, au nevoie să învețe ca iubirea nu înseamnă sacrificiu de sine.
- Să cerem ajutor și să acceptăm ajutor. Zicala “este nevoie de un sat pentru a crește un copil” există pentru un motiv, iar cu presiunile de astăzi, este mai relevantă ca niciodată. Ca părinți, ajungem de multe ori să credem că a cere ajutor înseamnă de fapt că nu suntem capabili să facem lucrurile la fel ca ceilalți. Sănătatea mintală este la fel de importantă ca sănătatea fizică. Potrivit raportului Surgeon GeneralTechers, 23,9% dintre părinții intervievați între 2020 și 2021 au raportat că au o boală mintală, în timp ce 5,7% dintre părinți au descris boala lor mintală ca fiind severă. Părinții experimentează, de asemenea, alți factori importanți, cum ar fi odihna puțină și somnul neodihnitor și cu multe întreruperi și stresul crescut, care pot agrava condițiile existente. Căutarea de ajutor, fie prin terapie sau consiliere cu un psihoterapeut sau un consilier, fie prin contactarea prietenilor și a familiei, pot fi pași importanți în gestionarea provocărilor legate de sănătatea mintală.
Munca de creștere a unui copil este la fel de valoroasă ca munca efectuată într-un loc de muncă plătit și extrem de importantă atunci când vine vorba de impactul asupra viitorului societății. Un copil care se dezvoltă într-un mediu defavorizant, unde părinții nu sunt disponibili emoțional din cauza stresorilor vieții de zi cu zi vor ajunge adulți care nu vor avea dezvoltată niciun fel de reziliență, vor fi vulnerabili în fața eșecurilor, în fața sociețății, per ansamblu.
