Cine dintre noi nu știe că orice relație pe care o avem în viața reală presupune încredere, dăruire, prezență autentică, echilibru, emoții? De fapt, fiecare dintre noi deține propriul adevăr atunci când vine vorba de o chestiune care se definește, de fapt, într-o manieră atât de personală. Indiferent de unghiul din care pot fi privite lucrurile, este posibil să fim de acord cu toții că anumite ”ingrediente” conferă legăturii cu cei din jur acea energie necesară ca noi să trăim fericiți și în armonie. Da, relațiile pe care le avem sau le căutăm la cei din viața noastră au mărețul scop de a ne aduce fericirea. Tot ceea ce ne leagă de alți oameni impactează într-un mod radical starea noastră de bine, eșecurile, reușitele, visurile pe care le avem.
Dar ce putem spune despre relația client-terapeut?
Majoritatea dintre noi a crescut cu impresia că lucrurile interne nu ar trebui să fie discutate, ci ferite cu sfințenie de ochii lumii. Din păcate, acesta poate fi unul dintre cele mai rele lucruri pe care le facem pentru sine. Reducerea emoțiilor care apar în anumite contexte de viață și nu rezolvarea problemelor psihologice – în special, durerea sau abuzul grav experimentate în trecut – pot duce la o serie grave de probleme. De exemplu, studiile ne arată că depresia este un jucător major în povara globală a oricărei boli și asta înseamnă că a învăța să fim blânzi cu noi înșine și a ne vindeca rănile este o responsabilitate față de sine de care nu ne putem dezice. Ne suntem datori în acest sens.
Schimbarea la nivel personal este un demers extrem de provocator și dificil de susținut. Psihoterapia este oportunitate, alteori necesitate, însă de fiecare dată o alegere, nu este ceva pasiv, ce i se întâmplă cuiva, ci este un proces activ, dinamic, nuanțat, cu ritmuri diferite, în care participarea este importantă de ambele părți – terapeut și client. Succesul sau eficiența pot depinde de o mulțime de factori, însă de departe se pare că relația terapeutică stabilită deține cea mai mare pondere.
Un rol esențial în procesul terapeutic îl are și relație terapeutică, caracterizată prin siguranță, încredere, acceptare, empatie, compasiune și multă flexibilitate, atât a clientului, cât și a psihoterapeutului. Flexibilitatea din această relație însemnând capacitatea de a fi în contact cu noi înșine și cu ceilalți, de a fi deschiși la experiențele confortabile și curajosi în a ne confrunta latura întunecată, de a fi dispuși să le ascultăm fără a le judeca, să acceptăm că, după toată dezvoltarea personală și profesională parcursă, tot nu suntem perfecți și înseamnă să fim curioși și dispuși continuu să ne conștientizăm vulnerabilitățile.
Frumusețea „terapiei vorbirii”, așa cum mai este denumită psihoterapia, constă în faptul că nu se adresează doar simptomelor, ci și cauzelor problemelor cuiva. De exemplu, știm foarte bine că antidepresivele, deși esențiale pentru unii oameni, nu ajung exact la sursa problemei. „Dacă nu ajungi la cauza durerii”, susține psihologul Marian Margulies, „ești în esență înlănțuit de trecut. Psihoterapia ajunge la rădăcină.”
Potrivit unor studii de specialitate, succesul procesului terapeutic are legatură în procent de 40% de resursele și angajamentului clientului într-un astfel de demers, în procent de 30 % de relația terapeutică, iar în procent egal de 15% de tehnica aplicată de terapeut și de efectul placebo.
6 motive clare să alegi să investești într-o relație cu un psiholog / psihoterapeut
Psihoterapia sau terapia prin vobire poate reprezenta pentru mulți din noi un nou început și este normal să ne inducă o stare de anxietate. Chiar dacă decizia de a face acest pas este de multe ori umbrită de tot felul de factori intrinseci sau extrinseci, dorința de a fi bine cu noi și în concordanță cu ceea ce se întâmplă în interiorul nostru ne poate ajuta să beneficiem de tot ceea ce putem găsi într-o astfel de relație. În funcție de cei care intră in cabinet, uneori, poate fi mai puțin în a tot „rezolva“ probleme despre ei, ci mai mult despre necesitatea și procesul înțelegerii modului în care fiecare dintre noi funcționăm în această lume.
- A vorbi despre ceea ce simțim sau ni se întâmplă ne ajută să dăm ”formă” lucrurilor. De multe ori ne simțim epuizați din cauza unei probleme chiar și atunci când aceasta nu este decât o pată amorfă în capul nostru. A vorbi despre această pată însă, îi conferă un început, un mijloc și un sfârșit. Și asta ne ajută să ne poziționăm cu o atitudine asumată față de ceea ce aduce în viața noastră.
- Nimeni nu este și nu va fi vreodată scutit de probleme sau situații dificile. A ști cum să le rezolvăm într-un mod sănătos este o abilitate esențială pe care este necesar să o deprindem cât mai repede în viață. Mediul securizant pe care îl oferă un cadru terapeutic ne poate ajuta să ne punem vulnerabilitățile pe masă, să le privim îndeaproape și să învățăm cum să ne protejăm, de orice și oricine, chiar și de noi înșine.
- Psihoterapeutul este partenerul nostru de lucru. Psihoterapeutul nu este prietenul nostru. Dezvăluirile care au loc în cabinetul acestuia au caracter confidențial și mai mult decât atât, sarcina acestuia este aceea ne a ne ghida să găsim singuri răspunsuri la problemele cu care ne confruntăm. Puterea vindecătoare a acestei relații stă tocmai în această realitate în care noi, în cadrul unul mediu securizant, mergem pe propriul drum către un nou sine.
- A discuta lucrurile cu cineva și a reflecta asupra sentimentelor care sunt evocate și de ce, duce la o mai bună înțelegere a sinelui. De multe ori nu ne sunt clare motivele pentru care adoptăm un anumit comportament sau facem anumite alegeri. Pentru ca această cunoaștere să devină una palpabilă, este important să ne descoperim cu adevărat. Iar psihoterapia este tocmai catalizatorul de care avem nevoie în acest proces.
- ·Efectele vindecării prin psihoterapie sunt de durată și asta deoarece vindecarea are loc din interior și nu vizează doar simptomele care, de fapt, sunt amprenta în exterior a tumultului la care suntem supuși în viața noastră interioară.
- Traumele psihologice, sau chiar oboseala generală, pot declanșa simptome fizice – iar depresia și anxietatea sunt bine cunoscute că au efecte fizice semnificative. Mersul la terapie, presupunând că este de succes, poate ajuta ca aceste probleme să dispară. „Au existat unele studii care arată că multe afecțiuni fizice sunt ameliorate atunci când cineva se angajează în terapie. Când oamenii nu își exprimă sentimentele, ci le ”înghit” și le țin îngropate și în afara conștientizării, corpul reacționează, mai devreme sau mai târziu. Somatizarea prin dureri de stomac, dureri de cap, probleme de somn, boli cardiovasculare sau afecțiuni digestive sunt doar câteva dintre modurile în care corpul nostru reacționează la stres și dureri psihice.”
Oricât de mult încercăm să negăm această realitate, a nu deveni conștienți de ceea ce reprezentăm în complexitatea noastră, este în defavoarea noastră. Asta se întâmplă pentru că organismul nostru înregistrează absolut orice experiență de care avem parte și nimic nu rămâne ”digerat”, într-un fel sau altul. De exemplu, atunci când lucrăm cu psihoterapeutul, furia veche (sau recentă) este de fapt procesată astfel încât să nu mai fie nevoită să se ”scurgă” în dinamica pasiv-agresivă.
Ce factori ne împiedică totuși să apelăm la un psiholog?
- Prejudecățile care învăluie acest timp de relație și neîncrederea în beneficiile pe care le poate avea
- Rușinea de a ne expune problemele față de o persoană care ne este total necunoscută
- Teama de a nu fi judecați și percepuți în funcție de alegerile nepotrivite pe care le-am făcut poate pe parcursul vieții (sunt mulți cei care se tem că terapeutul le va judeca viața promiscuă pe care o trăiesc sau faptul că aleg să rămână într-o relație de dependență cu o persoană care îi rănește constant)
- Lipsa de informații corecte și pertinente cu privire la ceea ce se întâmplă de fapt în cabinetul unui psihoterapeut
- Situație financiară precară care ne împiedică să facem o prioritate din această nevoie de vindecare
- Stima de sine extrem de scăzută care nu ne lasă să vedem cât echilibru poate aduce în viața noastră acest tip de relație
Da, este adevărat faptul că a decide să investiți într-o relație terapeutică presupune o decizie importantă și cu implicații financiare. În funcție de școala terapeutică, de experiența terapeutului, prețurile unei ședințe poate varia destul de mult, ajungându-se chiar și la 250-300 de lei pe ședință.
În spatele acestui preț se află o serie de lucruri și anume:
- Educația inițială și educația continuă a terapeutului. În-afară de facultate și master, psihologii trebuie să urmeze o școală de formare care se face doar plătită. De asemenea, este necesar ca în permanență să studieze noile strategii de tratament, cercetări sau oportunități de a-și ajuta clienții. De asemenea, toate cursurile de specialitate se fac contra cost
- Supervizarea este necesară pe o perioadă de cel puțin 2 ani din momentul în care terapetul începe să aibă ședințe cu clienții. În supervizare sunt analizate cazurile cu care se confruntă și împreună cu supervizorul (o persoană cu mult mai multă experiență decât cea novice) decid care este cea mai potrivită abordare terapeutică pentru fiecare client în parte
- Spațiul în care are loc ședința terapeutică presupune, de asemenea, o serie de cheltuieli recurente
- Ședința terapeutică nu se rezumă doar la ceea ce se întâmplă în cabinet. Psihoterapeutul trebuie să analizeze situația clietului, să studieze cazuri asemnătoare, să fie mereu pregătit pentru a fi un companion de încredere pentru clienții săi.
Având în vedere toate aceste aspecte, putem spune clar și răspicat că „Psihoterapia este un instrument care creează succes. Nu numai că oamenii de succes nu se tem de terapie, ci o îmbrățișează… Terapia nu este doar ceva pe care oamenii deștepți îl folosesc. Terapia este ceva pe care oricine ar trebui probabil să-l încerce în cel puțin un moment anume al vieții lor.”
