Supraviețuirea în fața unei relații care a ajuns la final poate fi unul dintre cele mai dificile lucruri cu care fiecare dintre noi se va întâlni pe parcursul vieții. Atunci când ne aflăm față în față cu pierderea, orice fel de pierdere, au loc în noi tot felul de mecanisme de restructurare și de adaptare la noua realitate. Nivelul inteligenței emoționale este definitoriu pentru modul în care putem să ne redresăm în astfel de situații și asta pentru că a pierde poate fi unul dintre cele mai dureroase procese din viața noastră. De cele mai multe ori, pierderea unei persoane de referință pentru noi, pune oglindire pe cele mai profunde răni pe care le avem. Literalmente, putem simți cum inima ni se smulge din piept.
Datorită schimbărilor din viața socială, stabilitatea în viața de cuplu devine o mare provocare. Diferite tipuri de presiuni, care decurg din societate, duc la perturbări conjugale, tulburări emoționale și psihologice. Din păcate acest aspect a devenit o caracteristică comună în orice tip de societate.
Ce implică de fapt relațiile de cuplu?
S-a observat că există o varietate de factori care sunt responsabili de menținerea unei bune ”ajustări” la partenerii pe care îi avem. Cercetătorii au demonstrat în nenumărate studii că atunci când vorbim de modul în care relaționăm,
- istoricul și structura familiei
- percepția individuală în raport cu rolurile din cuplu
- caracteristicile personalității fiecărui partener
- responsabilitățile
- așteptările,
joacă un rol important în determinarea modului în care suntem capabili să ne armonizăm propria lume interioară la lumea interioară a celui cu care decidem să avem o relație de cuplu.
De exemplu, la UHC Student Consiliere Services, problemele de relaționare sunt unul dintre primele trei motive pentru care studenții caută consiliere, mai ales în momentele în care trec prin despărțiri. Oamenii nu sunt bine echipați pentru a face față despărțirilor pentru că foarte rar învățăm de la cei din jurul nostru ce înseamnă de fapt adaptarea sănătoasă după o despărțire.
Relația de cuplu (căsătoria) este o sursă bogată a celor mai profunde sentimente și emoții ale noastre. Este una dintre cele mai importante relații dintre bărbat/femeie. Căsătoria bună nu se întâmplă pur și simplu, ci trebuie construită de către ambii parteneri. Procesul de schimbare a celor două vieți singure într-o singură viață comună necesită mult angajament și acomodare continuă la noul care vine către noi zi de zi. Relația de cuplu este probabil forma superioară de relație, deoarece implică fizic, emoțional, spiritual și aspecte sociale ale vieții.
Studiile ne vorbesc tot mai des despre faptul că relațiile conjugale armonioase sunt necesare pentru sănătatea mentală a individului. Din punct de vedere psihologic, viața în cuplu reprezintă progresia către vârsta adultă, un mijloc de a dobândi o identitate independentă și distinctă de părinți. Conflictul interpersonal, relațiile conjugale nesatisfăcătoare și stresante duc la creșterea tulburărilor emoționale, iar dacă sunt prelungite, pot duce și la probleme psihologice. În ultimii 20 de ani, odată cu apariția procesului de globalizare se observă că oamenii și-au schimbat atitudinea față de căsătorie. Mai recent, căsătoria este adesea descrisă ca fiind pur și simplu una dintre opțiunile de stil de viață, concurând cu educația avansată, realizarea în carieră și structura relațiilor mai puțin formală (Mackay 1997).
O teorie dezvoltată de psihiatrul Elisabeth Kubler Ross afirmă că trecem prin 5 etape diferite de durere în situația în care pierdem o persoană apropiată sau în momentul unei despărțiri. Specialistul mai sus numit spune că este nevoie de timp și înțelegere pentru a ajunge la etapa de acceptare, etapă în care începem să facem noi conexiuni și noi relații semnificative. Zilele în care negarea sentimentelor, durerea emoțională copleșitoare, senzația de neajutorare, abandon și dezorientare, sunt înlocuite prin nevoi ascultate, compasiune, schimbare, grijă de sine, creștere. Cercetări mai recente arată că o parte importantă din procesarea unei despărțiri sau pierderi este “reorganizarea conceptului de sine”, ce presupune reîntarirea sentimentului “cine sunt eu?”, independent de relație.
Cum putem să combatem suferința resimțită în cazul unei despărțiri?
- Să nu ne luptăm să negăm propriile sentimente
Despărțirea este adesea însoțită de o mare varietate de sentimente puternice și negative inclusiv tristețe, furie, confuzie, resentimente, gelozie, frică și regret. Dacă încercăm să ignorăm sau să suprimăm aceste sentimente, probabil nu vom reuși decât să prelungim procesul normal de doliu și, uneori, există posibilitatea să rămânem complet blocați în el. Coping-ul sănătos înseamnă atât identificarea acestor sentimente, cât și să ne permitem să trăim aceste sentimente.
- Discutați deschis despre propriile sentimente
A vorbi despre sentimentele legate de despărțire este, de fapt, un instrument puternic. Pe măsură ce vorbim cu prietenii și membrii familiei care ne susțin, putem ajunge la noi înțelegeri despre ceea ce s-a întâmplat de fapt în relația care tocmai s-a terminat și astfel se ameliorează o parte durerea pe care o resimțim. Pe măsură ce vorbim cu alții, de obicei descoperim că sentimentele noastre sunt normale, nu suntem singurii care au suferit în acest mod și mai mult decât atât, toți ceilalți au supraviețuit acestor sentimente. Mai presus de toate, aceasta este maniera cea mai potrivită de a acționa pentru a nu ajunge să ne izolăm de toți cei din jur.
- Scrieți-vă gândurile și emoțiile
Terapia prin scris este cea mai la îndemână modalitate de a ne ventila de acele emoții care ajung să ne sufoce. Oamenii nu sunt întotdeauna disponibili atunci când poate avem nevoie și mai mult decât atât, este posibil ca unele gânduri să fie mult prea personale pentru a ne simți confortabil să le împărtășim cu ceilalți. Actul de a scrie propriile sentimente poate fi eliberator și adesea, ne poate oferi o perspectivă diferită asupra a ceea ce trăim
- Înțelegeți că despărțirile sunt adesea o parte inevitabilă a întâlnirilor
Să ne amintim mereu că multe dintre relațiile noastre se vor sfârși. Acesta este mersul lucrurilor și nu putem face nimic pentru a schimba realitatea. Până când vom găsi ceea ce este cel mai bun pentru noi, ne vom muta din relație în relație. Relațiile se termină de obicei din anumite motive întemeiate și nu este neapărat clișeic să spunem că lucrurile nu sunt niciodată întâmplătoare. Desigur, noi trebuie să decidem cât timp ne aflăm într-o continuă căutare și când este momentul să ne oprim. Găsirea unui partener care să ne completeze nu este, de cel mai multe ori, despre dragoste sau fluturi în stomac, ci despre încredere, echilibru, dezvoltare.
Este firesc ca după o despărțire să ne învinuim, dar este important să nu rămânem în această stare emoțională. O mare parte din durerea unei despărțiri vine din a vedea pierderea ca fiind vina noastră și regretând alegerile pe care le-am făcut în timpul relației. Acest proces de auto-învinovățire poate continua la nesfârșit dacă nu îl oprim. Este mult mai util să privim finalul ca rezultat al unor nevoi pe care ni le asumăm și a unei incompatibilități deoarece din asta rezultă că nu este vina nimănui.
- Prioritizați auto-îngrijirea de bază
Îngrijirea de sine se referă la asigurarea faptului că nevoile de bază ne sunt îndeplinite, în ciuda faptului că este posibil fim în depresie din cauza despărțirii. S-ar putea să nu simțim că a mânca mai este important, dar nu trebuie să uităm că totuși suntem responsabili față de propria persoană. Mai ales în aceste momente de confuzie și durere avem nevoie de o alimentație sănătoasă, de somn odihnitor, de mișcare fizică, de activități care să ne motiveze. Mai mult decât atât, ajutorul unui psiholog sau al unui terapeut este de luat în calcul deoarece investirea într-o astfel de relație ne poate ajuta să construim bazele propriei noastre vindecări.
- Reveniți la propria rutină
Deoarece trecerea printr-o despărțire poate crea un sentiment de haos în multe domenii ale vieții, rutina ne poate oferi un sentiment de stabilitate sau normalitate. Deși eliminarea temporară a unor așteptări de la propria persoană ne poate ajuta, revenirea la activitățile pe care le desfășurăm ne poate ajuta să simțim că deținem controlul asupra propriei vieți. Aceste activități pot fi cele legate de orele de trezire și de culcare, de mese, de activitățile legate de școală sau de muncă, de exerciții fizice, de proiecte personale, de timpul petrecut cu alții etc
- Asumați-vă senzația de neputință pe care o resimțiți
Să ne așteptăm că pentru o anumită perioadă de timp nu vom funcționa la capacitate maximă. Prin urmare, este rezonabil să ne ușurăm sarcina pentru o vreme. Acest lucru ar putea însemna să ne permitem o pauză de la studiu sau să ne asumăm mai puține proiecte la birou.
- Nu vă pierdeți încrederea în oameni sau în relații
Deoarece este posibil să ne simțim foarte răniți după o despărțire, este ușor să presupunem că toți bărbații (sau femeile) nu sunt de încredere, dar acest lucru pur și simplu nu este adevărat. Dacă ne lăsăm ghidați de această credință, ne vom refuza reale oportunități pentru o relație grozavă în viitor. Niciodată generalizarea nu a fost o alegere înțeleaptă și asta pentru că, fiecare din noi este unic și cu fiecare persoană care vine și pleacă din viața noastră, construim o relație unică.
- Examinați ce puteți învăța din relație
Învățăm zi de zi din toate relațiile, în special din cele pe care le investim cu foarte multă emoție. Este foarte util ca după ce o relație se termină, să petrecem timp gândindu-ne la cum au decurs lucrurile și să notăm ceea ce am învățat despre propriile limite sau despre modul în care aducem în relații, propriile mecanisme de apărare sau așteptări.
Atunci când trecem printr-o despărțire, durerea extremă pare că va dura pentru totdeauna…Dar este important să nu uităm niciodată că ”Adevărata iubire începe de acolo de unde tu nu mai aștepți nimic în schimb”. (Antoine de Saint-Exupéry)
Referințe:
„Inteligență erotică”, de Esther Perel
”Inteligență emoțională”, de Daniel Goleman
”Cum să fim fericiți în cuplu”, de Gérard Leleu