Impactul plenar asupra întregii vieți
ADHD-ul este un stil de viață, nu doar o afecțiune. Modul insiduos în care își pune amprenta asupra tuturor aspectelor vieții trebuie să ne facă să ne gândim la cât de intens se resimt efectele de către cei dintre noi care trăim cu o astfel de afecțiune.
”Tulburările de neurodezvoltare, inclusiv tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), autismul (ASD), dispraxia și tulburările ticului, afectează aproximativ 6% până la 8% din populația adultă” (Fayyad și colab., 2017; Gillberg & Soderstrom, 2003; Lai și colab., 2014). Atunci când aceste afecțiuni sunt prezente, cel mai adesea se observă că sunt asociate cu efecte semnificative pe termen lung și afectează multe funcții cognitive și comportamentale. Din păcate, cadrul medical de îngrijire a tulburărilor de neurodezvoltare nu este întotdeauna simplă, mai ales prin prisma impactului complex pe care îl are asupra întregii personalități ale persoanelor în cauză. În Marea Britanie, de exemplu, tulburările neuro dezvoltării sunt în prezent subdiagnosticate în (Ginsberg, Quintero și colab., 2014; Hayes și colab., 2018), iar statistica arată că cele mai frecvente afecţiuni de neurodezvoltare, ADHD şi ASD, afectează 5% şi, respectiv, 1% din populaţia adultă (Brugha și colab., 2016; McLeod și colab., 2007).
”ADHD este clasificată prin simptome de impulsivitate, hiperactivitate și lipsă de atenție și poate duce la o depreciere zilnică considerabilă, afectând comportamentul social, munca școlară și viața de familie” (Danckaerts și colab., 2010; Faraone și colab., 2021). Atunci când modul în care facem lucrurile zi de zi este unul consumator de energie, de gânduri, de acțiuni care par că nu ne aduc finalitatea pe care ne-o dorim, ajungem într-un impact energetic care poate fi dificil de înțeles chiar și de noi înșine. ADHD-ul nu este ceva de sine stătător pe care să punem degetul și căruia să îi atribuim o definiție care delimitează prin claritate și sens modul în care ne putem organiza viața. ADHD-ul ne creează adesea dificultăți în a ne concentra pe obiective, în a face lucrurile într-o ordine logică, în a fi prezenți în relații așa cum poate ne-am dori din punct de vedere emoțional, etc. Se estimează că milioane de adulți și copii cu TSA și/sau ADHD sunt în prezent nediagnosticați în Marea Britanie, de exemplu și această problemă predomină în întreaga lume. Și în Danemarca peste jumătate dintre copiii intervievați într-o cohortă națională legată de data nașterii care au raportat comportamentul ADHD la vârsta de 7 ani nu au fost urmăriți din punct de vedere medical mulți ani mai târziu (Madsen și colab., 2018).
Riscurile invizibile ale unui diagnostic întârziat
Complexitatea acestei afecțiuni nu este dată doar de caracteristicile sale, ci și de modul în care societatea acceptă diversitatea în modul său cel mai general, dar și specific. Atunci când vorbim de ADHD, putem avea în fața noastră persoane care se manifestă diferit în funcție de fiecare situație în care se află, iar acest aspect îngreunează, poate, modul în care ajungem să ne raportăm la fiecare persoană în parte. Atunci când ADHD-ul este dificil de observat și înțeles, acest lucru duce la probleme de integrare socială pentru individ și familia sa, cum ar fi probleme academice semnificative și probleme educaționale, prevalența crescută a depresiei și anxietății, divorț, accidente rutiere, șomaj, gânduri suicidare, abuz de substanțe sau incidente medicale crescute. În cazul abuzului de substanțe, s-a emis ipoteza că persoanele cu ADHD nediagnosticat sau netratat pot folosi psihostimulante ilicite ca o formă de auto-medicație (Gudjonsson și colab., 2012; Wilens și colab., 2007). ADHD parental nediagnosticat poate, de asemenea, să aibă un impact puternic asupra calității relației părinte-copil cu un impact major asupra modului în care părinții reușesc să facă față într-un mod constructiv provocărilor date de rolul de părinte.
Aceste riscuri considerabile sunt atenuate atunci când există un diagnostic deoarece acesta facilitează accesul la îngrijire sau sprijin adecvat (DuPaul și colab., 2011). De exemplu, datele suedeze sugerează că tratamentul medicamentos al ADHD poate reduce criminalitatea, accidentele rutiere grave și ratele de sinucidere (Chang și colab., 2012; Lichtenstein și colab., 2012). Prin urmare, diagnosticul precoce și intervenția centrată pe caracteristicile fiecărei persoane sunt extrem de importante pentru rezultatele pozitive pe termen lung pentru adulții care trăiesc cu ADHD.
Cum se manifestă ADHD-ul la adulți?
Manifestarea simptomelor ADHD la adulți poate fi oarecum diferită de cea a copiilor. Adulții au mai multe șanse de a experimenta simptome mai subtile de hiperactivitate, cum ar fi neliniștea interioară și tendința accentuată de a își înțelege emoțiile. Simptomele comune pot include:
- Neatenție: dificultăți în menținerea concentrării pentru perioade prelungite, uitare și incapacitatea de a organiza eficient sarcinile de peste zi
- Hiperactivitate: sentimente de neliniște interioară și agitație, adesea mai puțin evidente decât hiperactivitatea fizică observată la copii.
- Impulsivitate: acțiuni impulsive fără a lua în considerare consecințele ceea ce poate duce adesea la implicarea în comportamente riscante.
- Depresie: tristețe persistentă, pierderea interesului.
- Tulburări de anxietate: îngrijorare excesivă, neliniște
- Dereglarea emoțională și schimbări de dispoziție: acestea pot fi o reală provocare pentru mulți adulți cu ADHD, care pot experimenta schimbări rapide de dispoziție; instabilitatea poate afecta relațiile personale și profesionale, precum și capacitatea individului de a face față stresului zilnic.
- Tulburări de dispoziție: schimbări rapide de dispoziție și reacții emoționale disproporționate în raport cu factorul declanșator.
- Răspunsuri emoționale intense: emoțiile pot fi resimțite mai intens sau mai expresiv decât populația generală.
- Provocări în comunicarea interpersonală: persoanele cu ADHD netratat pot prezenta o tendință spre o comunicare slabă. Adesea le este dificil să se concentreze în timpul conversațiilor, ceea ce poate duce la o comunicare necorespunzătoare atât în mediile personale, cât și în cele de lucru. S-ar putea să se lupte cu menținerea firului unei discuții, ceea ce poate duce la o aparentă neatenție sau inconsistență în răspunsurile lor.
- Dificultăți în menținerea relațiilor: ADHD netratat poate complica menținerea relațiilor romantice și platonice. O persoană poate uita date semnificative sau poate răspunde impulsiv în timpul conversațiilor sensibile, ceea ce poate afecta relațiile. Simptomele ADHD pot crea o dinamică în care un partener simte că poartă o parte inegală a responsabilităților la domiciliu, ducând la un sentiment de dezechilibru și resentimente în relație. În ceea ce privește prieteniile, adulții cu ADHD netratat pot considera că este dificil să păstreze planurile sau să urmeze angajamentele cu prietenii, care pot fi percepute ca neglijență sau lipsă de interes. În mediul profesional, termenele limită ratate și dezorganizarea pot submina încrederea și fiabilitatea în rândul colegilor și managerilor.
Când simptomele au fost acolo dintotdeauna, dar devin vizibile abia la maturitate
Atunci când este vorba de ADHD, lipsa diagnosticului poate fi mai răspândită la vârsta adultă. Unele persoane pot să nu prezinte simptome de afectare până mai târziu în viață, când circumstanțele de mediu se schimbă, în special dacă au avut simptome moderate și sprijin social/familial adecvat mai devreme în viață. ”Prin urmare, deși simptomele ar fi putut exista în timpul copilăriei, afectarea ar putea apărea doar pentru prima dată în timpul maturității” (Lewis, 2018). ”În plus, adulții pot dobândi comportamente sau strategii adaptive care îi ajută să mascheze simptomele și deficiențele în viața de zi cu zi sau să facă ajustări considerabile la costuri personale mari pentru a atenua impactul simptomelor lor” (Bradley și colab., 2021; Kosaka și colab., 2019; Lewis, 2018), ceea ce face ASD/ADHD mai greu de diagnosticat.
ADHD nu se limitează la copii. Acesta persistă la vârsta adultă pentru mulți indivizi, deși prevalența exactă în rândul adulților este mai puțin clar definită decât la copii. Studiile sugerează că aproximativ 2,5% din populația adultă este afectată de ADHD. Cu toate acestea, rata de identificare și diagnostic la adulți rămâne în urmă din cauza lipsei de recunoaștere și a prevalenței concepțiilor greșite că ADHD este doar o tulburare din copilărie.
Concluzia este că ADHD poate afecta în mod semnificativ adulții. Chiar dacă această afecțiune poate afecta diferite domenii ale vieții, mulți adulți trăiesc încă cu ADHD netratat. Fără un tratament adecvat, această afecțiune poate duce la diverse consecințe și riscuri, inclusiv condiții de sănătate mintală care ajung să aibă simptome (poate) exacerbate tocmai din cauza interconectării cu specificațiile ADHD-ului. În orice moment al vieții ne-am afla, cunoașterea poate face diferența în modul în care învățăm să ne raportăm la ceea ce trăim. A căuta răspunsuri și a înțelege modul în care acționăm este iubire de sine și asta trebuie să fie prioritar pentru fiecare dintre noi.
Referințe
Fayyad, J. și colab. (2017). The descriptive epidemiology of DSM-IV Adult ADHD in the World Health Organization World Mental Health Surveys
Faraone, S. V. și colab. (2021). The World Federation of ADHD International Consensus Statement: 208 evidence-based conclusions about the disorder
Lichtenstein, P. și colab. (2012). Medication for attention deficit–hyperactivity disorder and criminality. The New England Journal of Medicine
Chang, Z. și colab. (2014). Serious transport accidents in adults with attention-deficit/hyperactivity disorder and the effect of medication: A population-based study
