Creșterea într-o familie în care unul sau ambii părinți au ADHD (tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate) poate fi o experiență marcată de dinamism, imprevizibilitate, dar și momente de profunzime emoțională. ADHD-ul influențează nu doar viața persoanei diagnosticate, ci și a celor din jur, mai ales a copiilor, care cresc în acest mediu.
Conform ADHD Institute, prevalența globală a ADHD-ului este de 5-8% la copii și adolescenți, cu o medie de 4,2% la adulți. Tulburarea deficitului de atenție (ADD) a devenit un subiect foarte discutat în ultimii ani. Evoluția ADHD este variabilă în funcție de severitatea simptomelor, mediul în care este copilul (familial, școlar, grupul de prieteni), de intervenția medicală și psihologică. În general, sub abordarea potrivită și tratamentul corespunzător (când este necesar), evoluția este favorabilă și persoana își atinge potențialul. Pentru majoritatea tinerilor, simptomele sunt minime sau absente, odată intrați în perioada de adult tânăr (19-21 ani). Există însă și un număr de persoane adulte care suferă de ADHD. Tulburarea deficitului de atenție are o varietate mare de simptome, de la urgență perpetuă, dificultăți de concentrare, durere emoțională, umor auto-depreciativ, probleme în relații, stimă de sine scăzută, neliniște și singurătate, care afectează funcționarea normală a persoanelor pe mai multe paliere, precum relațiile sociale, familiale sau performanțele profesionale.
Aceste caracteristici pot influența modul în care părinții interacționează cu copiii lor, creează structuri familiale și răspund la nevoile emoționale ale familiei.
Gabor Maté consideră că problemele comune ale persoanelor cu ADD/ADHD sunt frica de intimitate și angajamentul și insistă ca specialiștii să le ia în calcul și să le abordeze în lucrul cu pacienții. Autorul vorbește despre tratamentul traumelor timpurii și cum, datorită plasticității creierului, ele pot fi reparate și vindecate. El consideră că, în ciuda impactului pe care îl au experiențele dificile din perioada de dezvoltare, mai târziu în viață, un mediu diferit și identificarea nevoilor sănătoase pot face minuni în ceea ce privește remodelarea tiparelor învățate.
A fi crescut de părinți cu ADHD poate aduce atât provocări, cât și oportunități unice de învățare și dezvoltare.
Provocări pentru copiii crescuți de părinți cu ADHD
Lipsa de consecvență și structură
Părinții cu ADHD pot avea dificultăți în stabilirea și menținerea unui program constant pentru copiii lor. De exemplu, mesele, temele și ora de culcare pot varia zilnic. Această inconsecvență poate face ca un copil să se simtă nesigur sau să dezvolte anxietate din cauza lipsei de predictibilitate.
- Dificultăți în organizarea gospodăriei
ADHD poate face dificilă menținerea unei case ordonate și organizate. Copiii crescuți în astfel de medii pot fi nevoiți să își asume responsabilități suplimentare de la vârste fragede, ceea ce poate fi copleșitor. În unele cazuri, copiii pot deveni perfecționiști sau excesiv de responsabili pentru a compensa haosul parental.
- Impulsivitate și emoții intense
Părinții cu ADHD pot reacționa impulsiv, având izbucniri emoționale sau schimbări bruște de dispoziție. Aceasta poate face dificil pentru copii să își dezvolte încrederea și siguranța emoțională. În unele familii, conflictele pot deveni frecvente din cauza dificultății părinților de a gestiona stresul și frustrarea.
- Uitarea și distragerea atenției
Un părinte cu ADHD poate uita evenimente importante, cum ar fi serbările școlare, zilele de naștere sau întâlnirile esențiale. Copiii pot simți că nevoile și realizările lor sunt trecute cu vederea, ceea ce poate afecta stima de sine și încrederea în relația cu părintele.
- Probleme financiare și instabilitate profesională
Dificultățile în gestionarea banilor și a carierei sunt frecvente în rândul adulților cu ADHD. Instabilitatea financiară poate aduce stres în familie, iar copiii pot simți această presiune, fie prin lipsuri materiale, fie prin conflicte între părinți legate de bani.

Lecții valoroase și perspective unice
Deși provocările există, a crește cu un părinte cu ADHD poate veni și cu multe beneficii și lecții de viață.
1. Creativitate și flexibilitate
Părinții cu ADHD au adesea gândire „outside the box” și o abordare neconvențională a vieții. Acest lucru poate încuraja copiii să fie creativi, deschiși la schimbare și capabili să se adapteze rapid la situații noi.
- Empatie și inteligență emoțională ridicată
Mulți copii învață devreme să fie empatici și să înțeleagă emoțiile celorlalți, deoarece cresc într-un mediu unde emoțiile sunt exprimate intens. Această abilitate îi poate ajuta să fie buni comunicatori și să construiască relații puternice.
- Dezvoltarea independenței
Din cauza lipsei de organizare a părinților, copiii pot învăța să fie responsabili și să își gestioneze singuri viața. De exemplu, un copil poate deveni foarte disciplinat în ceea ce privește școala și sarcinile zilnice, deoarece nu se poate baza întotdeauna pe un părinte care să îl îndrume pas cu pas.
- Un simț al umorului dezvoltat
Mulți oameni cu ADHD folosesc umorul pentru a face față dificultăților. Copiii care cresc într-un astfel de mediu învață să vadă partea amuzantă a lucrurilor, ceea ce îi ajută să gestioneze mai ușor stresul și provocările vieții.
- Legături familiale puternice
În ciuda dificultăților, părinții cu ADHD sunt adesea foarte afectuoși și autentici în relația cu copiii lor. Lipsa de filtre și sinceritatea caracteristică ADHD-ului pot duce la relații bazate pe onestitate și conexiuni emoționale profunde.
Studii și perspective științifice
Studii și perspective științifice
- ADHD are o componentă genetică puternică
Cercetările arată că ADHD este transmis genetic în 75% dintre cazuri. Asta înseamnă că, dacă un părinte are ADHD, există o probabilitate mare ca și copilul să moștenească această condiție. Studiile sugerează că acest lucru poate duce la un ciclu intergenerațional de dificultăți de gestionare a ADHD-ului în familie.
- Impactul asupra dezvoltării emoționale a copilului
Un studiu publicat în Journal of Child Psychology and Psychiatry indică faptul că, în cazul în care părinții cu ADHD nu primesc tratament sau nu dezvoltă strategii de gestionare, copiii lor pot avea un risc mai mare de a dezvolta anxietate, depresie și dificultăți în reglarea emoțiilor.
- Parenting ADHD și importanța sprijinului extern
Un raport publicat de American Academy of Pediatrics subliniază că părinții cu ADHD care primesc tratament (medicație, terapie cognitiv-comportamentală, coaching ADHD) pot îmbunătăți semnificativ dinamica familială. Aceste intervenții îi ajută să devină mai organizați, mai răbdători și mai eficienți în stabilirea limitelor și a rutinelor pentru copiii lor.
Cercetările indică faptul că, atunci când părinții cu ADHD învață strategii eficiente de parenting (de exemplu, terapie cognitiv-comportamentală, coaching ADHD, medicamente), pot crea medii familiale stabile și susținătoare.
Cum pot părinții cu ADHD să își ajute copiii?
- Crearea unor rutine clare – Folosirea listelor de sarcini, a alarmelor și a planificatoarelor vizuale poate ajuta la menținerea organizării în familie.
- Exersarea autocontrolului – Părinții pot practica tehnici de gestionare a emoțiilor, cum ar fi respirația profundă sau pauzele înainte de a reacționa impulsiv.
- Accesarea sprijinului profesional – Terapiile pentru ADHD, atât pentru părinți, cât și pentru copii, pot îmbunătăți considerabil relațiile familiale. Sunt antrenate diferite funcții executive, atenția și concentrarea, capacitatea de organizare și planificare, recunoașterea, exprimarea și reglarea emoțiilor (răspunsul la situații dificile emoțional).
- Învățarea strategiei de „reparare” – Dacă un părinte a fost uituc sau a avut o reacție impulsivă, este esențial să recunoască greșeala, să își ceară scuze și să lucreze la soluții.
- Folosirea punctelor forte – Un părinte cu ADHD poate compensa dificultățile prin implicarea activă în joaca, proiectele creative și conversațiile sincere cu copiii.
A fi crescut de un părinte cu ADHD vine cu provocări, dar și cu oportunități de învățare și creștere personală. Copiii pot dezvolta reziliență, empatie, independență și creativitate. Cu sprijin adecvat și o mai bună înțelegere a ADHD-ului, părinții pot transforma dificultățile într-o experiență de viață valoroasă pentru întreaga familie.
Gabor Maté pune accentul pe mediul social și emoțional (importanța relației de atașament), care, spune el, joacă un rol esențial atât în dezvoltarea, cât și în vindecarea acestei afecțiuni. Practic, cu toate că nu ignoră faptul că genetica poate juca un rol în predispoziția unei persoane la ADD/ADHD, el pune accentul pe lucrurile pe care le putem controla: schimbările de mediu, dinamica familială și stilul parental. De asemenea, mediul fizic și cel spiritual (autoeducarea) sunt condiții necesare formării unor noi circuite la nivel cortical, deoarece mintea umană poate forma noi moduri de relație cu lumea și cu sinele. Pe lângă aceste aspecte, igiena somnului, nutriția, exercițiul fizic, timpul petrecut în natură, sarcinile în afara programului (evitarea supraîncărcării), timpul de recreere, exprimarea creativă, meditație și mindfulness reprezintă alte aspecte importante ale intervenției.