Divorțul – Rămânem împreună pentru copii sau cum îi pregătim pe aceștia pentru separare?

Divorțul - Rămânem împreună pentru copii sau cum îi pregătim pe aceștia pentru separare? - clinicaaproape.ro
Conținut articol

Recomandări care să ne ajute în comunicarea acestei decizii

Căsătoria presupune o alegere de a face parte dintr-o familie la nivel social. Aceasta presupune a face jurăminte față de cel din fața noastră și a ne asuma că vom rămâne alături de el, indiferent de greutățile pe care viața ni le va scoate în cale. Căsătoria presupune o călătorie în care, în modul cel mai fericit, reușim să mergem în tandem cu partenerul nostru. Din păcate, mulți dintre noi se rătăcesc pe drumul acestei călătorii și atunci când își dau seama de singurătatea care îi înconjoară, decid să aducă acestui sentiment și o recunoștere socială, alegând să divorțeze.

Căsniciile sănătoase sunt bune pentru sănătatea mentală și fizică a cuplurilor. Mai mult decât atât, acestea oferă un cadru armonios pentru copii, iar creșterea acestora într-o casă fericită îi protejează de probleme mentale, fizice, educaționale și sociale. Divorțul nu reprezintă doar o decizie de separare fizică a doi parteneri, ci este de fapt o decizie de mare amplitudine și care poate fi analizată din mai multe perspective, și anume:

  • perspectiva socială
  • perspectiva familială
  • perspectiva de cuplu
  • perspectiva de părinte (dacă sunt implicați copii).

Se știe că divorțul este considerat a doua traumă a separării după deces. Este un întreg proces, cu o recuperare pe măsură, care impune multe resurse pentru refacere și pot apărea dezechilibre resimțite pe mai multe planuri, depinde de la situație la situație, de la persoană la persoană. Divorțul reprezintă o decizie cu atât mai dificilă cu cât apare și variabila copii. De cele mai multe ori, aceștia sunt percepuți de către părinți ca un tampon între frustrările, dezamăgirile, tristețile pe care partenerii și le pricinuiesc reciproc. Fiind ca un fel de liant între cei doi parteneri de cuplu, există posibilitatea ca amalgamul de emoții cu care este însărcinat copilul să aibă influențe definitorii asupra dezvoltării sale emoționale. De exemplu, studiile ne arată că atunci când părinții se ceartă înainte, în timpul și după divorț se creează de fapt un fundament pe care să se dezvolte probleme de natură psihologică la copiii care trec prin astfel de situații. Ambii parteneri trebuie să rămână în conștiență deplină de cât de delicate sunt lucrurile și că orice se întâmplă între ei, are efect asupra propriului copil. Este necesar a se acorda timp și energie fiecărui copil în parte. Noi putem ajuta astfel încât să înțeleagă cât mai bine și clar motivele divorțului, iar copilul trebuie asigurat/ reasigurat că nu face parte din aceste motive.

Care sunt aspectele de care trebuie să țină cont partenerii de cuplu care sunt părinți și decid să se despartă:

  • Indiferent de ce am crede noi, copiii sunt extrem de intuitivi. Uneori este posibil ca ei să ne surprindă cu cât de multe lucruri știu despre dinamica dintre noi, chiar dacă nu pot să vorbească foarte clar despre asta. Plecând de la acest adevăr, trebuie să vorbim deschis despre ceea ce urmează să se întâmple
  • Pentru a reuși să integreze cât mai bine modificările care vor avea loc la nivelul dinamicii de familie, copilul are mare nevoie să fie securizat din punct de vedere emoțional. Trebuie să îl facem conștient că el nu este responsabil de nimic din ceea ce se întâmplă între părinții lui, că nu este și nu va fi singurul copil care trăiește cu părinții separați și mai mult decât atât, noua dinamica dintre părinți nu va schimba cu nimic relațiile lui cu fiecare părinte în parte
  • Comunicarea acestei vești trebuie să aibă la bază o concordanță între limbajul nostru paraverbal, nonverbal și verbal. Nu va ajuta cu nimic dacă nu vom face reproșuri partenerului, dar modul în care vom vorbi cu el va fi unul agresiv sau defensiv. Copiii vor percepe imediat tensiunea dintre noi și această tensiune va duce spre confuzie și neîncredere față de ceea ce i se împărtășește. 
  • Părintele în care va rămâne grija copilului este important să vorbească în permanență despre părintele care lipsește. În această manieră îl va ajuta pe acesta să mențină o imagine clară, afectivă despre el și îl va asigura că indiferent că nu se află fizic la fel de mult ca înainte în viața lui, cu nimic nu se schimbă dragostea pentru el sau relația dintre ei. 
  • Indiferent de cum vor decurge lucrurile între părinți, este important să se aibă mereu în vedere confortul emoțional al copilului. Având în vederea suferința, durerea, singurătatea pe care partenerii care se despart este posibil să le resimtă după despărțire, aceste emoții le pot controla acțiunile și vor face din copil un fel scut cu două părți. Mai mult decât atât, a-l pune să aleagă dintre cei doi este o responsabilitate colosală și peste puterea emoțională a acestuia. Niciun copil nu trebuie supus unei astfel de încercări.
  • Una din tendințele părinților care se despart este de a înlocui lipsurile emoționale din noua viață cu lucruri materiale. Este posibil ca pentru o perioadă de timp să aibă un efect de încântare asupra copilului, dar pe termen lung această acțiune va avea un efect major asupra personalității sale. 
  • Părinții care trec prin divorț trebuie să învețe să facă din noua realitate a vieții lor o normalitate. Dacă ei vor integra cu succes implicațiile acestei decizii majore a divorțului, și copilul lor va fi bine. Interconectarea emoțională nu se rupe odată cu despărțirea fizică. 

Studiile desfășurate de Martin Seligman și Daniel Gilbert arată că abia după aproximativ doi ani de la despărțire oamenii ajung să aibă același tonus afectiv și nivel de fericire ca înaintea evenimentului traumatic.

A avea un copil nu trebuie să fie niciodată un motiv pentru a rămâne alături de un partener care nu ne mai împlinește. A face acest lucru înseamnă a plasa responsabilitatea nefericirii noastre asupra propriului copil. 

Divorțul părinților poate reprezenta un impas major și dificil de înțeles pentru mulți dintre copiii care trec prin asta. O premisă importantă legată de decizia de divorţ într-o familie cu copii este ca cei care au fost parteneri să facă diferența între rolurile de soţi şi cele de părinţi. Schimbarea majoră survine în relaţia dintre soţi şi, deşi acest aspect influențează întrega familie, relaţia de afecţiune și prezență pe care fiecare părinte o are cu copilul său ar trebui să rămână una stabilă şi sigură.

Maniera în care vor reuși să se monteze față de ceea ce se întâmplă depinde de multe variabile (personalitatea copilului, relația pe care o are cu ambii părinți, dinamica care era în familie înainte de separare, ceea ce se întâmplă după divorț etc), dar indiferent de asta, este posibil ca ei să trăiască o paletă de emoții.

Emoțiile pe care copiii le pot experimenta:

  • anxietate
  • stres constant care derivă din faptul că se consideră responsabili de ceea ce se întâmplă între părinți
  • o stare de tristețe profundă care în unele situații poate duce și la depresie
  • refularea emoțiilor
  • o profundă teamă de abandon
  • conflict de loialitate față de un părinte sau altul
  • probleme comportamentale și sociale
  • iritabilitate accentuata
  • modificări ale dispoziției
  • predispoziția la abuzul de substanțe nocive; din păcate, studiile ne arată că adolescenții ai căror părinți au trecut printr-un divorț sunt mai vulnerabili din acest punct de vedere
  • motivație scăzută pentru tot ceea ce privește implicare în activități educative

Având în vedere că procesul acesta de schimbare este dificil și dureros atât pentru adulți, cât și pentru copii, este recomandat să le oferiți timp să se adapteze, să refuze, să fie confuzi sau furioși, să încerce și să se răzgândească, să ceară asigurări repetate, să se retragă uneori, să tacă, să țipe, să fie nemulțumiți, să nu mai vrea să participe la activități etc. Dacă cele de mai sus persistă sau devin de negestionat, atunci e momentul să apelezi la un terapeut. Divorţul poate influenţa copiii diferit, în funcţie de vârstă, indiferent cât de bine vor gestiona părinţii despărţirea.

Copiii nu trebuie să se simtă responsabili pentru:

  • reglarea emoțiilor părinților
  • îndeplinirea viselor nesatisfăcute ale părinților
  • creșterea fraților
  • medierea conflictelor dintre părinți
  • protecția părinților

Cărțile de specialitate reliefează trei factori care îi ajută pe copiii de orice vârstă să facă faţă divorțului: să aibă o relație pozitivă cu ambii părinți, fiecare din părinţi să depună efortul de a fi un bun părinte (menţinerea capacităţii și grijii parentale, cum spun experţii) și o expunere minimă la starea de tensiune dintre adulți.

Chiar dacă nu sunt conștienți de impactul devastator pe care acest lucru îl va avea asupra dezvoltării sale, cu siguranță modul în care vor alege să își trăiască ulterior viața ne va oferi indicii de la care nu ne vom mai putea întoarce fața. Și va fi tardiv.

Referințe:

Jacques Biolley – ”Copilul și divorțul”

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Te invităm să descoperi și alte articole pregătite de către specialiștii noștri