BURNOUT. Putem vorbi despre aceasta tulburare si in cadrul adolescentilor?

Psihologul german Herbert Freudenberger vorbeste pentru prima data in anul 1970 despre burnout. Acest termen este descris ca fiind ”un stres intens resimtit pe o perioada lunga de timp si care, inevitabil, va conduce catre severe epuizari fizice, mentale, emotionale”. De aici, se intelege clar faptul ca aceasta ”degradare” in care se afla persoanele care sufera de burnout, acapareaza orice sector al vietii. Denumirea acestei tulburari vine din termenul din limba engleza care in traducere inseamna ”complet ars”. Cam acesta se pare ca este felul in care declara ca se simt cei care sufera de burnout. Hans Selye a numit forma de raspuns la epuizare ca „sindromul general de adaptare“, ce se caracterizeaza printr-o evolutie in trei etape: de alarma, de rezistenta si de epuizare.

Ce este burnoutul?

Persoana in cauza este ”fortata” sa gaseasca in orice moment diverse modalitati de coping si de a face fata pentru a reusi sa isi indeplineasca responsabilitatile zilnice. Burnout-ul este mult mai mult decat senzatia unei oboseli acute. De altfel, drumul pana se ajunge in acest punct este presarat de multe incercari care sunt percepute ca fiind dificile, peste puterea persoanei in cauza, dezamagiri, frustrari, nereusite, contexte care anuleaza nevoile reale (putem, de exemplu, sa ne referim la inclinatia unora de a se anula ca individ doar pentru a reusi sa promoveze in plan profesional). Indiferent de aceasta exemplificare, studiile au ajuns la concluzia ca primirea unui astfel de diagnostic nu este strict proportionala cu reusitele/esecurile din cariera sau scoala, chiar daca la inceput, tendinta la nivel social/medical a fost ca aceasta tulburare sa fie asociata cu anumite categorii profesionale.

Mediul ostil nu poate fi considerat ca fiind singurul factor care poate declansa procesul psihic din spatele burnout-ului. De cele mai multe ori, trebuie luate in considerare si caracteristicile personalitatii persoanei in cauza. Modul in care ne raportam la lumea din jurul nostru, increderea in sine, pattern-ul comportamental, pesimismul, perfectionismul, labilitatea emotionala sunt indicii pe care cu siguranta trebuie sa le luam in considerare atunci cand ne referim la terenul psiho-emotional pe care se va dezvolta aceasta afectiune. De asemenea, daca ne gandim la asumarea unor responsabilitati uriase, lucrul in mod direct cu oamenii, programul foarte incarcat, lipsa validarii si a recompensei devine evident faptul ca acestea pot duce la instalarea unei stari de oboseala cronica, pierderea motivatiei si instalarea unor sentimente de alienare.

Daca este sa ne referim la categoria de varsta care este cea mai afectata de aceasta tulburare, constatam cu indurerare ca nici adolescentii nu sunt ”protejati”. Studiile arata foarte clar ca stima de sine scazuta, locusul controlului extern, oboseala, anxietatea, calitatea slaba a vietii scolare pot fi precursori pentru instalarea starii acute de oboseala si de demotivare specifice burnout-ului. Tinerii/adolescentii simt si resimt, de foarte multe ori, presiune uriasa in procesul lor de cunoastere de sine si a lumii in care traiesc. Asteptarile pe care le au societatea, familia, chiar si grupul de apartenenta/de prieteni si nevoia acestuia de recunoastere si validare, pot pune adolescentul in postura in care sa faca compromisuri majore cu privire la propriul sine. Aceasta categorie, de multe ori, asociaza rezultatele si premiile pe care ar trebui sa le obtina cu importanta si recunoasterea lor in cadrul familiei si grupurilor din care fac parte. De aceea, atunci cand nu reusesc sau dau gres in obtinerea unor performante, simt ca nu mai sunt vazuti sau doriti, nu sunt buni de nimic, nu au valoare, nu conteaza, nu se ridica la nivelul asteptarilor, nu sunt intelesi si ca pot pierde increderea celorlalti. Acest consum interior ii epuizeaza pe toate planurile, iar la un moment dat, corpul, nebagat in seama dupa multe semne pe care le-a dat, obosit si prea turat, isi va pierde capacitatea de aparare si pot incepe sa apara probleme de sanatate, precum: atacuri de panica, insomnii, ameteli, senzatii de voma, migrene, dureri de stomac si altele.

Asa cum era de asteptat, exista o legatura evidenta intre cei care ajung sa fie diagnosticati cu burnout si posibile viitoare depresii. Studiile longitudinale realizate de catre Salmela-Aro K, Savolainen H, Holopainen L. pe adolescenti cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani au avut drept scop examinarea masurii in care simptomele depresive ale tinerilor din adolescenta mijlocie si tarzie prezic epuizarea ulterioara in cadrul scolii si, de asemenea, masura in care epuizarea scolara prezice simptome depresive. Rezultatele ambelor studii au relevat o stabilitate moderata atat pentru epuizarea scolara, cat si pentru simptomele depresive. De asemenea, au aratat ca epuizarea scolara a prezis mai puternic simptomele depresive ulterioare mai tarziu decat invers. Prin prisma acestor rezultate, putem intelege ca tot ceea ce se intampla in viata unui adolescent are un impact direct asupra performantei scolare, stimei de sine, motivatiei, capacitatii de adaptare la contextele dificile etc.

Semne ale burnoutului

Care sunt de fapt caracteristicile acestei tulburari si ce anume ar trebui sa ne traga semne de alarma la adolescentii din vietile noastre?

• Epuizarea: cand se afla in acest punct, adolescentul sustine in mod repetat ca nu se odihneste, resimte inca de la primele ore ale diminetii o stare acuta de oboseala, ii lipseste motivatia de a face orice si-ar fi propus;
• Detasarea: se instaleaza atunci cand incepe sa ii tina la distanta pe ceilalti, sa fie autocritic intr-un mod distructiv, sa fie cinic si sa raspunda celor din jur intr-o maniera detasata (chiar ironica) in cea mai mare parte a timpului;
• Ineficienta: la inceput poate surveni in urma unei perioade aglomerate sau a lipsei de organizare. Daca aceasta insa persista si nu reuseste sub nicio forma sa isi gaseasca motivatia sau resursele interne/externe care sa il conduca spre rezultate, nu mai poate fi vorba doar despre ceva trecator.
• Munca/determinarea obsesiva: indiferent ca este vorba de locul de munca sau de responsabilitatile din plan social, de la scoala, adolescentul/adultul continua sa fie extrem de preocupat de tot ceea ce face, lucreaza/studiaza multe ore pe zi, fara intrerupere. De aici, apar inevitabil schimbari drastice ale calitatii somnului, detensionarii fizice/psihice, ingrijirii personale etc.

Oriunde ne indreptam privirea, dam peste termenul de ”stres”. Pare fi ceva de neinteles cu el/in el. Cu puterile sale ”magice” indubitabile, ne acapareaza existenta intr-o maniera subtila, vicleana, totala. Indiferent ca vorbim despre oboseala cronica, depresie, burnout, boli fizice, psihice, totul porneste de la factorii stresori.

            “Dear Stress, I would like a divorce. Please understand it is not you, it is me. –Thomas E. Rojo Aubrey”

Acesta simpla cerinta facuta cu deschidere, asumare, incredere ”stres-ului” din viata noastra, ne poate ajuta sa ne simtim liberi, motivati, capabili, demni sa ne bucuram de tot ceea ce este frumos in jurul nostru. Marile imbunatatiri se vad si simt prin lucrurile mici pe care le putem face. Nu trebuie cautat la altii sau prea departe, sunt mereu acolo. Trebuie doar sa invatam sa le vedem (cu alti ochi, de preferat), indiferent ca esti adolescent, parinte de adolescent, prieten cu un adolescent….Permite-ti sa fii bine!