Sunt anumite domenii care se bucură de mare interes din partea cercetătorilor și tocmai această curiozitate ne oferă nouă tuturor șansa de a înțelege ce se află de fapt în spatele anumitor fenomene sociale. Dacă este să ne referim la bullying, pentru majoritatea dintre noi este posibil să se activeze o reacție defensivă datorită încărcăturii negative intense prin prisma căruia se caracterizează.
Fenomenul de bullying este unul tot mai des întâlnit în relațiile interpersonale. Realitatea vieții de zi cu zi ne arată că, atât la școală, la muncă sau în familie, cât și în alte contexte sociale, abuzul verbal, fizic și relațional pare să definească o mare parte și din experiențele adulților. Chiar dacă la început cuvântul bully însemna frate, prieten, camarad, iubit, înțelesul său a suferit multe modificări, iar astăzi este recunoscut în întreaga lume cu semnificația de a intimida, a teroriza, a brutaliza, a nu lăsa în pace. „Revoluția” definiției inițiale a cuvântului a venit abia după anul 1970, după ce sociologul norvegian Dan Olweus a făcut un amplu studiu referitor la problemele de relaționare dintre elevii din școli și agresiunile (în special verbale) care aveau loc extrem de frecvent între ei. Acest fenomen a fost denumit și promovat sub denumirea de „bullying”. În timp, termenul bully a primit o semnificație total extremă și s-a transformat într-un final în ceea ce știm cu toții astăzi că reprezintă.
Ce este bullyingul?
Pentru a fi bullying, un comportament trebuie să aibă următoarele caracteristici:
- să reprezinte un dezechilibru de putere – situație în care o persoană o domină pe cealaltă
- să se repete frecvent (regulat/constant)
- să provoace neplăcere victimei, iar această neplăcere să îi genereze satisfacție agresorului
În realitatea noastră îl regăsim în familie, în relația părinte-copil, între parteneri, la locul de muncă, în mediul virtual sau, practic, în orice grup social (grupuri de părinți, vecini).
Care sunt tipurile de bullying?
Având în vedere caracteristicile mai sus menționate, se poate realiza o categorisire a acelor comportamente care fac parte din fenomenul bullying-ului și anume:
- agresiuni verbale – directe (jigniri, etichetări, umiliri publice, etc.)
- agresiuni verbale – indirecte (răspândirea de zvonuri, când auzi lucruri despre tine de la alții)
- farse / glume proaste – verbale sau fizice („pranks” cum sunt cunoscute în America)
- cyber-bullying: agresiuni online (scrise sau sub formă de multimedia/audio-video)
- excluderi/includeri sociale selective (ex. eliminare dintr-un grup sau includere pe baza unor criterii stricte și subiective sau contextuale), inclusiv condiționarea socială sau alegerea selectivă a prietenilor (ex. daca vrei sa fii prieten cu mine, nu poți fi prieten și cu X…)
- agresiuni fizice – directe (te împinge, te bate, te lovește)
- agresiuni fizice – indirecte (îți ia un lucru de-al tău și ți-l aruncă / murdărește / strică / distruge)
- intimidarea directă (ex. prin amenințări) și generarea fricii
Psihiatrul Charles Sophy ne spune că „Hărțuirea este o strategie de coping folosită pentru a afirma controlul atunci când se confruntă cu limitări personale, fie ele intelectuale, fizice sau de altă natură”.
Înțeleasă în mod obișnuit ca fiind o problemă cu care se confruntă copiii, noile descoperiri ne arată că bullying-ul poate avea drept victimă pe oricare dintre noi, iar efectele asupra sănătății mentale și fizice continuă să se facă resimțite adesea la locul de muncă, acasă sau în mediul educațional.
Un sondaj realizat de Harris Poll în numele Asociației Americane de Osteopatie a constatat că adulții sunt hărțuiți la niveluri similare cu adolescenții, iar consecințele asupra sănătății ar putea reduce capacitatea acestora de a funcționa. Un alt sondaj online realizat recent cu peste 2.000 de adulți din SUA, a constatat că 31% dintre americani au fost hărțuiți ca adulți și mulți (43%) spun că acest comportament a devenit mai acceptat în ultimul an. Victimele agresiunii au raportat efecte negative semnificative asupra sănătății lor. Sondajul a constatat că cei care au fost hărțuiți ca adulți prezintă în prezent următoarele caracteristici:
- 71% suferă de stres
- 70% suferă de anxietate/depresie
- 55% raportează o pierdere a încrederii
- 39% suferă de pierderea somnului
- 26% au dureri de cap
- 22% suferă de tensiune sau durere musculară
- 19% au raportat o cădere mentală
- 17% au observat o incapacitate de a funcționa zilnic, adică sunt mult mai frecvent bolnavi
Toate aceste cifre ne arată că fenomenul bullying-ului nu caracterizează o anumită categorie de vârstă, ci fiecare din noi poate fi la un moment sau altul victimă în acest sens. De exemplu, comportamentul bătăușilor adulți este mai subtil și mai sofisticat decât ceea ce ar putea folosi un copil. Iluminarea cu gaz este o tactică comună, dar puțin înțeleasă, în care o persoană o face pe victimă să-și pună la îndoială propria realitate. Acest comportament de control se face lent în timp prin cuvinte sau acțiuni manipulative mici. Sunt cei care își gestionează stresul folosind bullying-ul ca mecanism de coping pentru problemele de viață, pe care nu știu să le rezolve în alt fel. Victima începe să se îndoiască de memorie, judecată și abilități, limitându-și în cele din urmă capacitatea de a îndeplini cu încredere sarcini la locul de muncă sau viața personală.
Fenomenele de hărțuire și victimizare nu apar izolat și nu apar de obicei între un „bully” și o „victimă”. De fapt, aceste fenomene sunt schimburi sociale complicate între indivizi, grupuri de egali și mediul lor social mai larg. Mediul social al tinerilor este modelat în mod dramatic de părinții și îngrijitorii lor și, atunci când se află la vârstă școlară, de către adulții din mediul lor școlar. De fapt, în primii 18 ani din viața unui om, adulții modelează și influențează ecologia socială în care se dezvoltă copiii și adolescenții.
Care este de fapt principiul după care se ghidează acest fenomen? „Supraviețuirea celui puternic”! Societatea noastră este tot mai sufocată de comportamente de dominare, intimidare, discuții contradictorii, lupte ideologice, competiție. Din păcate, toate acestea alcătuiesc ”normalul” realității noastre curente.
Contexte în care se observă mai exact bullying-ul asupra adulților:
- Excluderea selectivă din anumite grupuri, asociații, colective, comunități. Aceasta se realizează pe baza unor criterii foarte bine stabilite care dacă nu sunt îndeplinite nu poate oferi aderarea adulților la structura organizatorică pe care o vizează.
- Competițiile din ce în ce mai categorice care au loc la locul de muncă au de multe ori la bază bullying-ul. În această situație este foarte clar faptul că nu abilitățile profesionale sunt cele care primează, ci mai degrabă modul în care cei în cauză reușesc să domine, să profite de orice oportunitate, să înlăture cu duritate posibilii adversari
- Clasa politică promovează valori care tind să susțină în mod indirect fenomenul de bullying. Aceste valori nu pun accent sub nicio formă pe empatie, recunoștință sau respect față de cei din jurul nostru, ci mai degrabă încurajează competiția, minciuna, falsitatea, lupta pentru putere etc
Motivele pe baza cărora oamenii ajung victime ale bullying-ului includ aspectul fizic, rasa/etnia, sexul, dizabilitățile, religia, orientarea sexuală.
Efectele bullying-ului:
Când vorbim despre acest fenomen, vorbim despre efecte pe termen lung, cu urmări emoționale pe care victima le poate resimți și la ani distanță de evenimente. Astfel de agresiuni fragilizează o persoană, o izolează, îi susține gândirea negativă îndreptată către sine și către ceilalți.
Efectele nu se opresc la nivel individual. Studiile arată că toate efectele asociate bullying-ului (stresul, scăderea stimei de sine, dificultăți în funcționarea cognitivă etc.) pot fi resimțite atât de către victime, cât și de ceilalți participanți, rezultând astfel medii dominate de îndoială, anxietate și neputință(în special in mediile organizaționale). Cel agresat dezvolta un sentiment puternic de vină și va avea cu greu încredere în oameni, aspect care le va afecta relațiile cu ceilalți, inclusiv cele colegiale. Le pot apărea somatizări în boli fizice ale problemelor. Ei pot începe inclusiv să aibă convingeri incorecte cu privire la agresiunile suferite, cum ar fi să se convingă pe ei înșiși că bullying-ul nu a fost atât de dureros precum își amintesc.
În relația cu noi, ajungem să internalizăm mesajul hărțuitorului, să ne simțim mici, slabi și neadecvați, căci consecințele pot schimba viața, afectându-ne stima de sine, încrederea în noi și în abilitățile noastre. Bullying-ul poate duce la depresie sau o poate adânci, dacă vine pe un fond depresiv, la anxietate socială sau tulburare de stres post-traumatic. Uneori, bullying-ul stă la baza gândurilor și tentativelor de sinucidere.
Anumite cercetări arată că bullying-ul poate produce schimbări la nivelul creierului și astfel crește riscul de a dezvolta tulburări psihice, având, totodată, consecințe asupra proceselor care formează memoria.
De fapt, bullying-ul este considerat o experiență adversă din copilărie (ACE). ACEs sunt evenimente cu potențial traumatic care pot avea efecte negative, de durată asupra dezvoltării unei persoane, asupra modului în care interacționează cu ceilalți.
Un agresor adult este mult mai subtil și mai atent, adesea este foarte inteligent și ușor de crezut, știe cum și când să acționeze fără să atragă în mod negativ atenția prea mult asupra sa. Poate poza, la fel de subtil, și în poziție de victimă. Are adesea o poziție de superioritate și “cu drepturi” asupra victimei, pe care și o alege în acest sens, căreia îi poate fi sef la locul de muncă. Insa la rândul lor, cei care sunt predispuși să-i agreseze pe ceilalți sunt mai singuratici, mai deprimați sau anxiosi, de multe ori evită interacțiunile sociale, le este dificil să lege / mențină relații sau să se integreze. Agresorii au și ei o mare nevoie de ajutor, de cele mai multe ori neasumată, pentru problemele de insecuritate emoțională, stima de sine foarte scazută, situațiile de neadaptare, vulnerabilitatea în raport cu sine și relațiile pe care le are.
Cum putem opri bullying-ul?
Cum ne putem ajuta pe noi și pe cei din jur să nu ajungem victime ale bullying-ului?
- să promovăm comunicarea pozitivă în orice context în care ne aflăm
- să fim dispuși să ascultăm realmente pe cei din jur și să le oferim sfaturi, dacă ni le solicită
- să exprimăm cu onestitate ce considerăm noi că a făcut greșit cealaltă persoană
- să nu devenim ignoranți în fața dezamăgirilor sau a problemelor celor din jur
- să ne implicăm mereu în activități care ne susțin încrederea în sine
- să creăm relații armonioase cu persoane alături de care ne simțim acceptați, înțeleși, susținuți
- atunci când simțim că suntem neîndreptățiți, să vorbim despre ceea ce ni se întâmplă și să cerem ajutor
- dacă am fost jigniți, acuzați, hărțuiți să nu pretindem că nu s-a întâmplat nimic, ci să vorbim pentru propria persoană
Orice lucru supărător pe care nu-l exprimăm se poate transforma într-o povară greu de dus. Așa încât este de un real ajutor să vorbești despre ce trăiești/ ai trăit, atât ca și experiență concretă, cât și emoțională, cu un psihoterapeut.
„Dacă simți că puterea ta este diminuată de altul, este timpul să pui la îndoială sănătatea relației”.
Să facem un motto din această sintagmă!
Referințe:
https://www.ted.com/talks/kevin_ward_adult_bullying_the_epidemic_no_one_talks_about
https://files.eric.ed.gov/fulltext/EJ1053880.pdf
https://www.pacer.org/bullying/info/stats.asp
”Bullying scars – the impact on adult lifes and relationships”, de Ellen Walser deLara
Un răspuns