Despre workaholism:
Workaholism-ul, numit adesea dependență de muncă, este o adevărată condiție de sănătate mintală. Ca orice altă dependență, dependența de muncă este incapacitatea de a opri comportamentul. Această dependență adesea provine dintr-o nevoie compulsivă de a obține statutul și succesul, sau de a scăpa de stresul emoțional. Dependența de muncă este de multe ori determinată de succesul în muncă și este des întâlnită la oamenii descriși ca fiind perfecționiști.
La fel ca cineva cu o dependență de droguri, cei dintre noi cu o dependență de muncă obținem o senzație de excitație din și prin muncă. Acest lucru ne face să repetăm în continuare comportamentul și ajungem în imposibilitatea de a-l opri, în ciuda modurilor negative în care ne poate afecta viața personală sau sănătatea fizică sau mentală.
Deși au fost propuse definiții diferite ale workaholism-ului, cercetătorii converg acum spre ideea că workaholismul este o disfuncție psihologică semnificativă caracterizată printr-o preocupare irezistibilă pentru muncă (adică, o adevărată obsesie) și un impuls intern incontrolabil de a investi masiv (adică, timp și efort) în activitățile de muncă. O astfel de investiție în muncă depășește cu mult ceea ce este necesar pentru a satisface cerințele organizaționale sau pentru a atinge securitatea financiară. Potrivit unora, dependența de muncă este o adevărată dependență comportamentală.
Într-o cultură în care munca grea este lăudată și se așteaptă adesea ore suplimentare, poate fi dificil să recunoaștem dependența de muncă. Persoanele în cauză își justifică adesea comportamentul explicând de ce este un lucru bun și de ce îi poate ajuta să obțină succes. Ei pot părea pur și simplu dedicați muncii lor sau succesului proiectelor lor. Cu toate acestea, ambiția și dependența sunt destul de diferite.
O persoană workaholică se poate angaja într-o muncă compulsivă pentru a evita alte aspecte ale vieții, cum ar fi probleme emoționale tulburătoare sau crize personale. Și similar cu alte dependențe, persoana se poate angaja în acest comportament fără a fi conștientă de efectele negative pe care dependența le provoacă. Ce facem mai exact cei dintre noi care suntem dependenți de muncă?
- petrecem ore lungi la birou, chiar și atunci când nu este nevoie
- pierdem ore de somn pentru a ne angaja în proiecte de muncă sau pentru a finaliza sarcini
- suntem obsedați de succesul în muncă
- resimțim o teamă intensă de eșec la locul de muncă
- suntem paranoici în privința performanței legate de muncă
- pierdem relaţiile personale din cauza muncii
- avem o atitudine defensivă față de ceilalți cu privire la munca lor
- folosim munca ca pe o modalitate de a evita relațiile
- lucrăm pentru a face față sentimentelor de vinovăție sau depresie
- lucrăm pentru a evita să ne confruntăm cu crize precum moartea, divorțul sau problemele financiare
La fel ca majoritatea dependențelor, dependența de muncă se va agrava în timp, până când vom căuta ajutor. Putem experimenta „burnout” dacă lucrăm până la epuizarea fizică și mentală. Acesta este un rezultat comun al dependenței de muncă. Burnout-ul poate duce la stres extrem, relații deteriorate și chiar abuz de droguri. Nerespectarea vieții de acasă și a nevoilor celor mai profunde ale familiei provoacă în cele din urmă rupturi. Pshihoterapeutul Dr. Bryan E. Robinson a efectuat un studiu despre dependenții de muncă la Universitatea din Carolina de Nord din Charlotte. Cercetările sale au descoperit că rata divorțurilor în rândul dependenței de muncă este cu 40% mai mare decât a restului populației.
Fără tratament, o persoană cu dependență de muncă s-ar putea înstrăina de prieteni și familie. De asemenea, stresul cronic care rezultă uneori din munca constantă poate fi greu pentru sănătatea fizică. Această constatare a rezultat dintr-un studiu publicat în Jurnalul Asociației Medicale Americane (JAMA).
Surmenajul poate duce la un sistem imunitar slăbit și un risc crescut de îmbolnăvire. Ca stare psihosocială, dependența de muncă este de obicei mult mai ușor de controlat decât dependența de droguri. Următoarele modificări ar putea ajuta în acest sens și anume:
- efectuarea unor schimbări ale stilului de viață
- echilibrarea activităților vieții noastre
- evitarea factorilor de stres și cu efect declanșator
Faptul că workaholism-ul creează un sistem familial disfuncțional este demonstrat în studiul realizat de Robinson și Post (1997), care arată că un nivel ridicat de workaholism este asociat cu o percepție mai slabă a funcționarii sistemului familial, caracterizată printr-o comunicare slabă, confuzie în ceea ce privește rolurile fiecărui membru și lipsa implicării emoționale.
Perspectivă științifică asupra workaholismului
De la introducerea de către Oates (1971), dependența de muncă a fost discutată în mediul academic și în alte domenii de zeci de ani. Pentru a fi clasificat drept „maniac de muncă”, individul ar trebui să aibă obsesii puternice sau nevoie de muncă care a devenit atât de excesivă încât să creeze tulburări în raport cu sănătatea și fericirea personală, relațiile interpersonale și funcționarea socială (Oates, 1971). Deși este clar că majoritatea cercetătorilor conceptualizează workaholismul ca pe o dependență de muncă, există încă o lipsă de consens cu privire la definiția sa și la adevărata natură a workaholismului (McMillan și O’Driscoll, 2006). De exemplu, unii cercetători au sugerat un număr concret de ore ca limită pentru a diferenția angajații cu dependența de muncă, alte studii au definit dependența de muncă luând în considerare atitudinea angajatului față de muncă, cum ar fi înclinația de a investi timp și energie suplimentară în muncă dincolo de limita necesară.
În timp ce orele lungi de muncă pot fi rezultatul unor factori intrinseci/personali (de exemplu, angajament ridicat în muncă), la fel de important este efectul factorilor extrinseci, cum ar fi cultura organizațională sau schimbările rolului în muncă. Un exemplu este programul de lucru prelungit rezultat din intensificarea muncii. Cu mai multe roluri și sarcini atribuite, este inevitabil ca angajații să petreacă ore de lucru mai lungi pentru a îndeplini toate sarcinile atribuite. Orele de lucru mai lungi vor duce la o oboseală mai mare, mai mult stres la locul de muncă și un dezechilibru al vieții profesionale, ceea ce va pune în pericol, la rândul său, bunăstarea profesională, dar și personală. a angajaților.
Ce ne spun studiile despre dependența de muncă?
Deși unii cercetători au sugerat că există o latură pozitivă a workaholismului, majoritatea studiilor se concentrează pe efectul dăunător. Epuizarea la locul de muncă este un răspuns prelungit la factorii de stres cronici emoționali și interpersonali la locul de muncă și este definit de trei dimensiuni și anume:
- epuizare emoțională
- depersonalizare și
- lipsă de realizare personală
Termenul de workaholism a fost derivat inițial din analogia cu „alcoolism”, ceea ce înseamnă că workaholicii prezintă asemănări cu comportamentul de dependență de alcool. Prin urmare, în primele cercetări ale dependenței de muncă, cei în cauză erau analizați prin prisma comportamentului care provoacă dependență, aceștia fiind tratați ca pe o patologie. Odată cu aprofundarea cercetărilor, înțelegerea savanților cu privire la conotația workaholics a fost extinsă în mod continuu și asupra motivelor din spatele comportamentului workaholic și a experiențelor lor emoționale.
Cercetările asupra workaholismului s-au concentrat până acum în cea mai mare parte asupra consecințelor sale negative pentru persoanele afectate. Astfel de consecințe negative pot fi identificate nu numai la nivel psihologic, ci și la nivel psihosomatic și fiziologic. În plus, și important de precizat este faptul că investiția grea în muncă care caracterizează dependența de aceasta nu pare să fie asociată cu o performanță mai mare în plan profesional – deși dovezile privind relația dintre dependența de muncă și criteriile obiective de performanță sunt încă rare. Astfel, cercetările disponibile sugerează – cu doar câteva excepții – că workaholismul are puține avantaje atât pentru indivizi, cât și pentru organizații și o serie de dezavantaje și că, prin urmare, ar trebui prevenit cât mai mult posibil.
Workaholismul poate fi abordat din mai multe perspective.
În primul rând, cognitiv. Dintr-o perspectivă cognitivă, dependentii de muncă sunt considerați o forță internă necontrolată și o nevoie intensă de muncă, această perspectivă reflectând procesul psihologic intrinsec de concentrare a workaholicilor asupra muncii.
În al doilea rând, performanța comportamentală. Din punct de vedere comportamental, dependentii de muncă sunt definiți ca suprainvestiții în muncă. Această suprainvestiție se reflectă atât în durata muncii, cât și în interferența excesivă a muncii în viața personală.
În al treilea rând, experiența emoțională. În ceea ce privește experiența emoțională, dependenții de muncă tind să fie însoțiți de emoții negative, cum ar fi anxietate și vinovăție în timpul orelor care nu sunt de lucru. Aceste emoții negative se pot datora constrângerii interne din spatele comportamentului de workaholic.
Care sunt riscurile dependenței de muncă?
Workaholism-ul ne vorbește despre un comportament extrem care va avea întotdeauna repercursiuni. De exemplu, moartea din cauza suprasolicitării este răspândită în Japonia, iar fenomenul se numește „karoshi” și este o problemă importantă de sănătate publică. În timp ce japonezii sunt cunoscuți pentru această tragedie, și alte părți ale lumii se confruntă cu aceeași luptă cu dependența de muncă. Consecințele pot fi grave și pot fi înțelese prin abordarea intervenției profesionale atât la nivel psihic, cât și fizic. Simptome ale workaholism-ului ar putea fi:
- Creșterea tensiunii arteriale
- Bătăi neregulate ale inimii
- Privire obosită
- Dureri de cap persistente
- Burnout (oboseală fizică și psihică)
- Schimbări de dispoziție și modificări ale trăsăturilor de personalitate
- Satisfacție redusă la locul de muncă (pentru unele persoane)
- Anxietate crescută
- Probleme personale în casă
- Depresie
Workaholismul este prezent la mulți oameni, indiferent dacă dețin o carieră semnificativă sau par să aibă un loc de muncă mai puțin important. Acesta poate duce uneori chiar și la moarte prematură.
Care sunt efectele părinților workaholici asupra copiilor lor?
Dependenții cronici de muncă sunt adesea în negare cu privire la problemele lor personale și folosesc munca și suprasolicitarea pentru a scăpa. S-ar putea să nu fie același lucru cu a folosi o substanță sau a fi dependent de alcool, dar dependența de muncă este o afecțiune care afectează mulți oameni.
Barling & Macewen (1994), pe un eșantion de 134 de medici și soțiile lor, au observat două componente ale comportamentului de tip A identificate într-un studiu privind lipsa satisfacției conjugale. Aceste componente sunt: dorința de succes și lipsa de răbdare sau iritabilitate. Lipsa de răbdare și prezența iritabilității soților au fost asociate cu lipsa de satisfacție conjugală atât din partea soților, cât și a soțiilor, în timp ce dorința de succes nu s-a corelat cu acestea. Robinson și colegii (1995, 2001) consideră dependența de muncă ca fiind un simptom al unui sistem bolnav de familie. Dependența de muncă, ca orice altă dependență, este pentru ei, intergenerațională, și se transmite din generație în generație prin procese și dinamice familiale. Deși nu a fost testat direct (dependența de părinți legată de muncă nu a fost examinată în raport cu copiii), Robinson și colegii au descoperit simptome legate de sănătate atât la părinții dependenți de muncă, cât și la copii (anxietate, depresie).
Într-unul dintre puținele studii care au examinat impactul dependenței de muncă asupra copiilor, s-a demonstrat că scorurile depresiei au fost semnificativ mai mari în rândul copiilor cu cel puțin un părinte dependent. Într-o serie de studii, dependența de muncă este asociată cu satisfacția relațiilor scăzute cu prietenii, familia și comunitatea și se asociază cu un echilibru slab între viață, muncă și familie.
O investigație recentă asupra femeilor a relevat că dependența de muncă are un impact negativ asupra coeziunii familiei fiind considerată ca o problemă familială care provine din – și este întreținută de – dinamica nesănătoasă a vieții de familie. Cu părinți focusați doar pe muncă, copiii:
- Vor fi neglijați
- Vor învăța că ei nu sunt prioritari pentru îngrijitorii lor
- Vor intra prea curând într-un proces de maturizare care va avea efecte pe termen lung
- Vor fi nevoiți să se învețe cu singurătatea deoarece de multe ori părinții nu vor putea fi prezenți la evenimentele importante din viața lor (serbări, spectacole etc)
- Vor fi supuși unor exigențe din parte părinților din cauza nevoii acestora de a fi perfecționiști
- Vor integra o imagine greșită despre ceea înseamnă muncă și vor ajunge să fie la fel de vulnerabili în fața unei astfel de comportament
Cercetările empirice au ajuns la concluzia că dependența de muncă afectează negativ viața de familie și va duce la conflicte. Problema conflictelor (sau dezechilibrelor) legate de muncă a primit o atenție sporită în ultimii ani. Un motiv pentru acest interes este credința larg răspândită că evenimentele (atât pozitive, cât și negative) care au loc la locul de muncă sau în afara locului de muncă se influențează reciproc.
Relația pe care o avem cu munca este la fel de importantă ca orice relație din viața noastră. Dacă ne simțim vulnerabili în fața unui astfel de comportament, este esențial să găsim sprijin la cei din jur și de asemenea, să intrăm într-un proces psihoterapeutic în care să aflăm și să integrăm ce ne condiționează inconștient în a alege un astfel de stil de viață.
Referințe:
”Multiplele fațete ale workaholismului”, de Laurențiu Mitrofan și Eugen Avram
”Turn off your job and turn on your life”, de Dr. Bryan E. Robinson
”Workaholic: An Easy Guide to Help Moderate Your Addiction (How to Break Work Addiction and Learn to Enjoy Family and Life)”, de Gregg Ledford
