Tulburarea de panică este destul de comună la nivelul populației generale. Dintre toate tulburările de anxietate, are cel mai mare număr de vizite medicale și servește ca o afecțiune de sănătate mintală foarte costisitoare. Tulburarea de panică se caracterizează prin atacuri de panică recurente, neașteptate. Atacurile de panică sunt definite de Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor de Sănătate Mintală (DSM) ca „o creștere bruscă a fricii intense sau a disconfortului” care atinge un vârf în câteva minute. Patru sau mai multe dintr-un set specific de simptome fizice însoțesc un atac de panică. O caracteristică a tulburării de panică este că atacurile apar fără avertisment. De multe ori nu există un declanșator specific pentru atacul de panică.
Atacurile de panică reprezintă o instalare bruscă de frică intensă sau disconfort însoțită de alte simptome fizice și mentale.
Diagnosticare atacurilor de panică
Atacurile de panică pot fi asociate cu o severitate crescută a simptomelor diferitelor tulburări, cu idei și comportament suicidar și cu un răspuns diminuat la tratament la pacienții cu anxietate și tulburări mentale concomitente.
Efectuarea unui diagnostic precis al tulburării de panică nu este posibilă fără o conștientizare aprofundată a ceea ce reprezintă de fapt atacurile de panică. Este important să diferențiem simptomele experimentate în timpul sau în asociere cu o situație de alarmă reală, cum ar fi o amenințare fizică, de un adevărat atac de panică. De asemenea, atacurile de panică nu se limitează la tulburarea de panică. Ele pot apărea alături de alte tulburări de anxietate, dispoziție psihotică și/sau consum de substanțe.
Conform criteriilor DSM 5, un atac de panică trebuie să fie urmat de o lună sau mai mult de îngrijorare persistentă pentru a avea mai multe atacuri, îngrijorare cu privire la consecințele atacurilor sau comportament dezadaptativ, cum ar fi evitarea activităților de la locul de muncă sau școală. Deși atacurile de panică pot proveni din efectele directe ale consumului de substanțe, medicamente sau o afecțiune medicală generală, cum ar fi hipertiroidismul sau disfuncția vestibulară, ele nu trebuie să derive exclusiv din acestea. Pentru pacienții cu tulburare de panică, simptomele de frică și anxietate pe care le experimentează se manifestă în primul rând într-o manieră fizică, spre deosebire de una cognitivă.
Tulburarea de panică nu este diagnosticată atunci când simptomele sunt atribuibile unei alte tulburări. De exemplu, atunci când atacurile de panică apar în prezența unei tulburări de anxietate socială în care atacurile sunt declanșate de situații sociale precum vorbirea în public, nu poate fi considerată o parte a tulburării de panică. O constatare distinctă la pacienții cu tulburare de panică este legată de frica și anxietatea pe care le experimentează într-o manieră fizică, spre deosebire de una cognitivă.
Simptomele atacului de panică
Atacurile de panică debutează brusc, fără alte semnale, și de obicei ating punctual maxim în 10 minute. Cele mai multe atacuri de panică se termină în cca 20-25 de minute, mai rar durează mai mult de o oră Acestea pot avea loc oricând, indiferent de activitatea pe care persoana respectivă o face în momentul respectiv. Un atac de panică poate fi o întâmplare, dar multe persoane experimentează mai multe astfel de episoade.
Simptomele dominante variază de la subiect la subiect, dar pe unele dintre ele le regăsim în majoritatea situațiilor în care apare un atac de panică și anume:
- Debutul brusc al palpitațiilor
- Durere toracică
- Senzația de cădere (leșin)
- Amețeli
- Sentimente de irealitate (depersonalizare și derealizare)
- Teamă secundară de a muri
- Teama de a deveni nebun
- Dificultăți de respirație sau de sufocare
- Durere sau disconfort în piept, greață sau suferință abdominală
Atacul de panică crește tensiunea arterială, astfel că simptomele pot fi similare cu cele ale altor afecțiuni medicale, precum afecțiunile cardiace, probleme ale tiroidei sau afecțiuni pulmonare.
Cauzele apariției atacului de panică
Dacă factorii declanșatori precum stresul, alcoolul, problemele financiare, divorțul nu sunt controlați, simptomele pot crea ravagii. Mai important, există un risc mare de boală coronariană la pacienții cu tulburare de panică, iar riscul de moarte subită este crescut în comparație cu populația generală. În cele din urmă, rata sinuciderilor este mult mai mare la pacienții cu tulburare de panică. Există o asociere ridicată a dizabilităților sociale, profesionale și fizice cauzate de tulburarea de panică.
Cauze și factori de risc:
- antecedentele familiale, sindromul sau tulburarea de stres posttraumatic
- afecțiuni de sănătate – afectiune pulmonara cronica manifestata prin dispnee, tuse si exces de mucus; epilepsia; astmul bronsic si alte afectiuni pulmonare si respiratorii
- modificări la nivelul funcționării creierului
- consumul de substanțe, cum ar fi nicotina, cafeina, alcool
- depresia
- abuz fizic sau sexual în copilărie
- alte evenimente traumatice din copilărie / adolescență
- schimbări majore in viață
- expunerea la stres intens
Diferențe între tulburarea de panica și atacul de panică
Ce diferențiază un individ cu tulburare de panică (TP) de cei care suferă ocazional atacuri de panică?
- A avea un atac de panică de cel puțin două ori pe lună
- Gânduri catastrofale în timpul unui atac de panică
- Anxietate anticipativă a viitoarelor atacuri de panică
Atacurile de panică reprezintă un simptom și nu un diagnostic în sine. Pot fi asociate multor tipuri de tulburări: tulburări anxioase, depresive, psihotice, tulburări de personalitate, tulburare afectivă bipolară, obsesiv-compulsivă sau de comportament alimentar, tulburări ale consumului de substanțe, însă majoritatea nu îndeplinesc criteriile pentru diagnosticul de tulburare de panică.
Teorii și studii
Există mai multe teorii și modele care vorbesc despre posibila etiologie a tulburării de panică în sine. Majoritatea indică rolul potențial al dezechilibrului chimic ca factor major, inclusiv anomalii ale acidului gamma-aminobutiric, cortizolului și serotoninei.
Se crede că factorii de mediu joacă un rol important în patogeneza tulburării de panică. Mai multe studii arată că mediul de creștere nefavorabil din copilăriei poate duce la tulburări de panică la vârsta adultă. Cercetările mai noi indică faptul că circuitele neuronale pot avea un rol mai mare în tulburarea de panică deoarece anumite zone ale creierului sunt hiperexcitabile la anumiți indivizi și asta i-ar face predispuși la dezvoltarea tulburării.
Unele studii arată că factorii genetici pot juca un rol în etiologia tulburării de panică. Rudele de gradul I au un risc de 40% de a dezvolta sindromul dacă cineva din familie a fost deja diagnosticat cu această tulburare. În plus, pacienții cu tulburare de panică au și un risc mare de a dezvolta alte tulburări de sănătate mintală.
Tratamentul tulburării și atacurilor de panică
Principalele abordări ale tratamentului tulburării de panică includ atât intervenții psihologice într-un cabinet de psihologie, cât și intervenții farmacologice.
Intervențiile psihologice constau în terapie cognitiv-comportamentală care trebuie să aibă loc cu constanță într-un cabinet de psiholog. Aici suntem învățați să recunoaștem simptomele tulburării atacului de panică și să deprindem un stil de gândire mai adaptativ şi mai rațional care să ne ajute să gestionăm cât mai eficient toate implicațiile fizice care sunt asociate cu atacul de panică.
Antrenamentul de respirație este o metodă de reducere a simptomatologiei de panică prin utilizarea biofeedback-ului capnometriei pentru a reduce numărul de episoade de hiperventilație. Tehnicile de reducere a anxietății și a stresului pot reduce efectele adverse ale bolilor cardiovasculare prin scăderea activității simpatice.
Antidepresivele și benzodiazepinele sunt bazele tratamentului farmacologic. Dintre diferitele clase de antidepresive, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt recomandați față de inhibitorii de monoaminooxidază și antidepresivele triciclice. ISRS sunt considerate opțiunea de tratament de primă linie pentru pacienții cu tulburare de panică.
Recomandări pentru a reduce riscul apariției atacurilor de panică
Din păcate, nu există un remediu pentru tulburarea de panică. De aceea este important:
- Să avem o educație aprofundată asupra tulburării și să înțelegem că simptomele nu ne pun viața în pericol
- Să fim informați cu precizie despre diferitele tratamente disponibile și despre necesitatea complianței
- Să învățăm să recunoaștem factorii declanșatori și să îi evităm
- Să ne informăm despre efectele secundare și beneficiile tratamentului medicamentos care se impune pentru menținerea în echilibru a simptomelor
- Familia noastră trebuie educată în ideea de ne ajuta constant să depășim temerile nerealiste în raport cu această tulburare
- Să fim educați de către cei de la cabinetul de psihologie sau de la clinica psihiatrică cu privire la importanța crucială a unui stil de viață sănătos prin adoptarea unei bune igiene a somnului, exercițiilor fizice și o dietă sănătoasă (trebuie să evităm consumul de tutun, cafea, alimente bogate în zahăr, droguri)
- Să ne informăm cu privire la efectele pozitive ale practicării tehnicilor de relaxare, a yoga, a tehnicilor de respirație în combaterea declanșării atacurilor de panică
- Să nu ne administrăm suplimente pe bază de plante fără a discuta mai întâi cu medicul nostru curant
- Să ne folosim de remediile din natură pentru menținerea unei stări relaxante. De exemplu, lavanda este una din cele mai versatile plante cu un important efect de calmare și liniștire. Aromaterapia cu uleiurile esențiale din lavandă poate susține un echilibru în starea noastră de spirit.
Tulburarea de panică nu are leac, iar cursul ei este imprevizibil. Terapia farmacologică disponibilă în prezent și terapia cognitiv-comportamentală funcționează la aproximativ 80% dintre pacienți, dar recăderile sunt frecvente. Aproximativ 20% dintre pacienți continuă să aibă simptome care duc la o calitate slabă a vieții. Aproximativ două treimi dintre pacienții tratați au un prognostic bun, realizând remisiuni timp de aproximativ șase luni la un moment dat.
Este evident faptul că prezența atacurilor de panică în viața noastră reprezintă o sursă inestimabilă de disconfort și stres. În fața acestei tulburări, lupta este în mâinile noastre. Noi, alături de terapeutul nostru avem puterea și armele necesare pentru a ține în frâu efectele adverse ale acestei afecțiuni. Pentru că acest lucru să se întâmple, esențial este să ne încredem în expertiza specialistului și în puterea noastră internă de vindecare.
Referințe:
”Îmblânzirea anxietății”, de Judson Brewer
