Somatizarea la copii, adolescenți și adulți – Cauze, simptome și metode de tratament

Viața modernă din prezent este plină de provocări și de complicații care neluate în seamă pot duce la apariția unor efecte psihologice nedorite, cum ar fi anxietatea și depresia. În trecut tulburările psihice erau considerate aparte și fără a avea legătură cu problemele fizice somatice, însă din ce în ce mai mulți medici și cercetători au observat că între cele două aspecte ale sănătății umane există o legătură foarte strânsă, mai exact s-a ajuns la concluzia că emoțiile resimțite de om au un corespondent fizic. În momentul în care aceste emoții sunt negative apare posibilitatea răsfrângerii asupra sănătății fizice și declanșării unor boli cu potențial periculos. Acest fenomen a primit numele de somatizare și este actual în condițiile în care stresul, anxietatea și depresia afectează persoane de la vârste tot mai fragede.

În articolul de mai jos vei afla ce este somatizarea, câte tipuri ale acestui fenomen sunt întâlnite în practica medicală și cum afectează sănătatea umană, cunoscând simptomele, cauzele și tratamentul lui. De asemenea, vei putea descoperi care sunt efectele negative pe care somatizarea le poate produce în cazul copiilor și adolescenților.

Ce este somatizarea?

Primele preocupări legate de efectul problemelor psihice asupra sănătății fizice au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, când Briquet a studiat sindromul numindu-l isteria. Ideile lui au fost continuate în secolul XX prin aprofundarea observațiilor medicale și psihologice. În a doua jumătate a acestui secol apare utilizat în literatura de specialitate conceptul de somatizare, definit ca o tendință de a experimenta problemele psihologice sub forma unor simptome somatice, ce determină pe suferinzi să caute ajutor medical, pe care de cele mai multe ori nu reușesc să-l obțină. Definiția indică, astfel, o relație cauzală între stresul psihologic și apariția unor probleme de sănătate fizică.

Numeroase persoane s-au lovit de situația de a dezvolta o boală ce nu poate fi identificată și care nu poate fi explicată de o cauză medicală. Deși conform analizelor starea de sănătate ar trebui să fie perfectă, apar anumite suferințe, greu de suportat, care afectează extrem de mult sănătatea psihică. Cercetările recente au arătat că există posibilitatea ca unele probleme de natură psihologică să se manifeste fizic prin simptome greu de suportat, dar care nu pot fi explicate prin bolile pe care medicii le pot identifica în mod frecvent. Aceste tulburări au primit numele de tulburări de somatizare sau somatoforme, statisticile arătând că aproximativ 5-7% din oameni au de-a lungul vieții o astfel de stare ce le dăunează extrem de grav.

Tipuri de somatizări

Somatizarea se manifestă prin apariția unor simptome ce afectează diverse sisteme ale corpului uman, simptome ce sunt asociate cel mai adesea cu tulburări de personalitate, anxietate și depresie. Indivizii care trec prin această situație refuză posibilitatea ca simptomele să aibă o cauzalitate psihologică și caută prin tot mai multe teste și investigații medicale să descopere o cauză fizică a lor.

Imposibilitatea obținerii unui diagnostic clar îi face pe aceștia să recurgă la tot mai multe vizite la diferiți medici care oferă tratamente ce nu au cum să funcționeze, deoarece nu există boala pe care ar trebui să o trateze. Mai mult decât atât, abuzul de medicamente poate să ducă la apariția unor dependențe fizice și chiar la deteriorarea stării de sănătate din cauza abuzului de substanțe chimice provenite din medicamente.

Literatura de specialitate a identificat mai multe tipuri de manifestări ale tulburărilor de somatizare.

• Tulburarea de somatizare propriu-zisă se caracterizează prin apariția la anumite perioade de timp a unor neliniști puternice, însoțite de simptome de boli digestive, cardiovasculare și de dureri în diferite părți ale corpului;
• Tulburarea somatoformă nediferențiată se caracterizează prin apariția unor simptome somatice (dureri, în special, gastrointestinale și genitourinare) care în urma unor analize amănunțite nu relevă vreo problemă de sănătate. Pacientul repetă investigațiile, neavând încredere în medici, iar analizele sunt normale din nou;
• Tulburarea de conversie, cunoscută și sub numele de nevroză isterică, este identificată la persoane care prezintă afecțiuni neurologice neexplicate fizic și care apar, de cele mai multe ori, din cauza unui conflict psihologic conștient sau inconștient;
• Tulburarea algică somatoformă dureroasă se manifestă prin apariția unor dureri puternice neexplicate fizic sau disproporționate față de boala suferită;
• Tulburarea hipocondriacă se întâlnește la persoanele obsedate de posibilitatea de a suferi de boli grave;
• Tulburarea dismorfică corporală apare la persoanele care exagerează defectele fizice reale sau imaginare;
• Disfuncția neurovegetativă ce se manifestă sub forma acuzării unor simptome legate de organele ce nu se află sub control conștient (palpitații și tahicardie, dispnee respiratorie, colon iritabil sau retenție urinară);
• Simptomul de oboseală cronică apare la persoanele cu anxietate și depresie, manifestându-se sub forma somnului neodihnitor, a capacității reduse de concentrare, a oboselii cronice și a altor manifestări somatoforme.

Cum afectează somatizarea sănătatea umană?

Indiferent de vârstă, de proveniență și de ocupație, riscul apariției unor simptome somatice este destul de ridicat. Femeile, în special, au un risc mult mai mare de a suferi probleme somatice, numărul acestora fiind de aproximativ 10 ori mai mare decât al bărbaților care trec prin astfel de situații nedorite. Probabil explicația stă în frecvența mai crescută a traumelor emoționale din copilărie ce se înregistrează mai mult la fete decât la băieți. În majoritatea cazurilor primele simptome apar între 25-30 de ani, când stresul adaptării la viața de adult este maxim.

În dezvoltarea umană, copiii percep și experimentează lumea în primă fază corporal și senzorial, neavând structurile cognitive și lingvistice dezvoltate. Astfel, supraviețuirea lor depinde în totalitate de iubirea, protecția și îngrijirea din partea părinților sau a figurilor de atașament. Când mediul este unul stresant sau figura de atașament este stresată, copilul percepe și organismul lui reacționează pentru a-l ajuta să supraviețuiască.

Tulburările somatice nu sunt alegeri conștiente, ci adaptări la un stres pentru care nu avem (încă) alte strategii de a supraviețui.

Simptomele somatizării

Persoanele care suferă de tulburări de somatizare nu inventează simptomele prin care trec, însă refuză să accepte că există posibilitatea să aibă o cauză psihologică. Deși simptomele nu pot fi legate de alte afecțiuni medicale, pacienții caută explicația prin intermediul unor lanțuri de analize și investigații ce relevă lipsa unor afecțiuni sau doar prezența unora minore ce nu pot explica nivelul de simptome existente. Anxietatea cu privire la boala ce poate apărea în viitor este, de asemenea, înregistrată, de foarte multe ori simptomele minore fiind amplificate și puse pe seama evoluțiilor unor boli foarte grave.

Simptomele resimțite nu au întotdeauna același nivel, ele variind de la nivelul ușor până la nivelul foarte sever. Și în prezența duratei acestor simptome există variații însemnate, de la persistența lor începând de la 6 luni până la ani de zile. Cele mai des întâlnite simptome sunt următoarele:

• afecțiuni gastrointestinale (diaree, constipație, intoleranțe, vărsături, flatulență);
• dureri în zone diverse ale corpului (cap, abdomen, stomac, articulații, dureri apărute în timpul actelor sexuale);
• simptome legate de viața sexuală (disfuncție erectilă, indiferență sexuală, menstruație neregulată);
• simptome pseudoneurologice (pierderea echilibrului, alergii, halucinații, senzații de nod în gât, pierderea senzațiilor);
• simptomele pot fi explicate prin supresiune sau represiunea unor emoții puternice față de alții, cu întoarcerea acestora către sine(multă critică, tendință de perfecționism etc). Stima de sine scăzută este frecventă.
• simptome generale (oboseala și slăbiciunea).

Aproximativ jumătate dintre persoanele ce trec prin perioade cu astfel de simptome și care nu pot găsi o explicație medicală a acestora suferă de anxietate și depresie cronică, ceea ce oferă posibilitatea ca cele două situații să fie provocate una de alta. 

Cauze și factori de risc în somatizare

Cercetările nu au reușit să precizeze cu exactitate, pe deplin, cauzele și factorii de risc ai somatizării. Există, însă, unele observații care au reușit să facă legătura între anumite elemente din trecut și care în prezent ar putea duce la apariția acestor tulburări.

• Unele persoane au un prag specific redus în ceea ce privește sensibilitatea la durere. Din acest motiv, aceste persoane pot interpreta durerile obișnuite ca unele ce caracterizează o boală foarte gravă;
• Existența unor experiențe traumatizante în copilărie, adolescență sau la începutul vieții de adult;
• Stresul din familie și de la locul de muncă;
• Conflictele relaționale;
• Trecerea prin boli în timpul cărora pacientul a primit o atenție excesivă, pe care respectiva persoană o cere în continuare;
• Blocaje emoționale, ce nu pot fi rezolvate într-o perioadă scurtă de timp;
• Istoricul familial al unor boli grave (unele persoane cred că vor moșteni bolile de la părinți);
• Simptomele apar mai adesea la persoanele cu educație precară.

În lipsa unei intervenții specializate este posibil ca somatizarea să ducă la apariția unor complicații, precum apariția unor boli mai mult sau mai puțin grave, deteriorarea relațiilor cu cei apropiați, imposibilitatea de a funcționa corect în viața de zi cu zi, apariția unor probleme financiare din cauza cheltuielilor mari pentru teste și investigații și amplificarea anxietății și a depresiei.

Diagnosticarea și tratamentul somatizării

Diagnosticul tulburărilor somatice este destul de complicat, deoarece mai întâi trebuie exclusă prezența bolilor care ar putea duce la apariția unor astfel de simptome. După îndepărtarea acestor posibilități medicii pot diagnostica tulburarea printr-o evaluare psihologică, observând câteva caracteristici specifice:

• Existența unor simptome cronice, neexplicate medical;
• Preocuparea excesivă a unor persoane cu privire la starea lor de sănătate;
• Amplificarea severității simptomelor;
• Starea de anxietate legată de sănătatea fizică.

Se consideră că perioada minimă de timp a existenței simptomelor neexplicate, ca semn de diagnosticare a tulburărilor somatice, este de minim 6 luni de zile.

După identificarea cu precizie a cauzelor simptomelor se poate trece la aplicarea unor metode de tratament care pot îmbunătăți în mod vizibil starea de sănătate fizică și psihică a persoanei în cauză.

• Medicația antidepresivă are un efect limitat. În cazul în care nu este identificată cauza psihică a depresiei, efectele vor reapărea după încetarea medicației, de cele mai multe ori acestea fiind mai puternice. Această metodă trebuie văzută doar ca una de intervenție punctuală și să fie completată cu alte forme, precum psihoterapia individuală, care și-a dovedit valoarea din ce în ce mai mult în ultimii ani;

• Psihoterapia este extrem de eficientă, pentru că persoanele cu astfel de stări pot învață cum să facă față anxietății și stresului și cum să răspundă în mod corespunzător anumitor simptome fizice, pe care le manifestă. Terapia este orientată către conștientizare și către întelegerea principiilor și a conflictelor dinamice care stau în spatele simptomelor. Persoana în cauză va învăța să își accepte impulsurilor sexuale sau agresive și să nu mai folosească tulburarea conversivă ca pe o defensă. Psihoterapia dezvăluie conflictele legate de simptome, de simțămintele de inadecvare. Mecanismele defensive implicate in tulburările somatoforme includ deplasarea, substituția și represia.

Somatizarea la copii și la adolescenți

Copiii și adolescenții nu sunt scutiți de apariția tulburărilor de somatizare. Astfel de situații sunt identificate mai rar, nu pentru că nu există, ci pentru că sunt greu de diagnosticat, din cauza dificultății explicării simptomelor din partea acestor categorii de vârstă. Copiii de vârstă mică prezintă, uneori, dureri fiziologice, care nu pot fi explicate și care au adesea o cauză emoțională.

Cel mai adesea acestea se manifestă sub forma durerilor de cap, de stomac, a amețelilor și a oboselii. Motivul este cel mai adesea legat de nevoia de atenție din partea familiei, a colegilor, a îngrijitorilor sau de obținerea unor privilegii pe care le-au primit atunci când au fost cu adevărat bolnavi. Intervenția în aceste cazuri trebuie să fie cât mai urgentă, cele mai bune rezultate fiind obținute prin apelarea la ședințe de psihoterapie pentru copii ce rezolvă cu succes situații, precum anxietatea legată de rezultatele școlare, tulburările de comportament îndreptate spre agresivitate, tulburările de atașament și probleme legate de somn și de comunicarea cu colegii.

În cazul adolescenților apar simptomele următoare: crizele, durerile de piept, palpitațiile, problemele de respirație și chiar leșinul. Cel mai adesea problemele apar din cauza relației conflictuale cu membrii familiei, motivele fiind diverse. Și în acest caz cel mai bun răspuns este apelarea la ședințe de psihoterapie pentru adolescenți, în cadrul cărora pot fi rezolvate diferite probleme, cum ar fi dificultățile de concentrare, dispoziția schimbătoare, stima de sine scăzută, consumul de alcool sau de droguri, comportamentul de autovătămare sau autodistructiv.

În concluzie, cunoașterea cauzelor, simptomelor și metodelor de tratament ale tulburărilor somatice este extrem de importantă pentru persoanele care doresc să nu ajungă în situația de a suferi inutil. Informarea adecvată și ajutorul de specialitate pot face cu adevărat diferența în astfel de situații.

Referințe:

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S003331820270426X, https://www.researchgate.net/profile/Deepti-Karkhanis/publication/290196161_Somatization_in_Children_and_Adolescents_Practical_implications/links/56959e9e08ae425c68985ceb/Somatization-in-Children-and-Adolescents-Practical-implications.pdf