Codependența – cauze, cum o recunoastem și gestionăm în cadrul relațiilor

Codependența - cauze, cum o recunoastem și gestionăm în relații - clinicaaproape.ro
Conținut articol

Ne place să fim în slujba celor din jur pentru că asta ne dă o falsă senzație că deținem puterea și ce poate fi mai riscant decât să ajungem să privim către sinele nostru adevărat? Ce poate fi oare mai tulburător decât să ne vedem reflectată imaginea fragilă într-o oglindă? A fi doar cu noi înșine și a fi bine așa, este, de multe ori, unul dintre cele mai dificile obiective ale vieții noastre pe acest Pământ. Ne este greu să fim bine cu noi pentru că nu am fost învățați să privim către noi înșine cu răbdare, delicatețe, afecțiune… Atât de fragilă este lumea noastră interioară…

Ce este și cum se manifestă codependența?

O trecere în revistă a dezvoltării istorice a termenului a demonstrat că interpretările timpurii ale codependenței au început să apară în anii 1940 în SUA. Acestea au fost asociate cu comportamentele prezentate de soțiile alcoolicilor.

Dezvoltarea conceptului de codependență a fost influențată de perspectivele asociate comunităților de alcoolici anonimi (AA) din SUA în anii 1960-1970. Influența culturii AA în modelarea conceptului de codependență ca boală are la bază ideea că oamenii care erau apropiați de consumatorul de substanțe sufereau ei înșiși de o boală. Acești oameni au fost priviți ca facilitatori și coalcoolici. Codependența a început să apară mai proeminent în literatura clinică și populară începând cu anii 1980. Trei modele au venit în prim plan în această perioadă, oferind puncte de vedere diferite despre codependență și anume:

Modelul bolii ia în considerare codependența în limitele intervențiilor clinice și se preocupă de diagnostic și tratament.
Modelul de personalitate al codependenței a evidențiat rolul personalității și al factorilor constituționali în predispunerea indivizilor să dezvolte codependența.
Modelul interacționist propune o combinație de factori interpersonali și intrapersonali în dezvoltarea și menținerea codependenței.

În sociologie, codependența este un concept care încearcă să caracterizeze relațiile dezechilibrate în care o persoană permite tendințele autodistructive ale altei persoane (cum ar fi dependența, sănătatea mintală precară, imaturitatea, iresponsabilitatea sau subrealizarea) și/sau subminează relația celeilalte persoane. Codependența este un concept complex și discutabil, care a fost folosit de-a lungul anilor de profesioniștii din domeniul sănătății mintale.

Perspectiva specialiștilor despre codependență

Cercetătorii au încercat să identifice principalele probleme asociate codependenței, dar cu toate acestea, dovezile în acest sens rămân încă neconcludente. Într-un studiu în care s-a folosit analiza fenomenologică interpretativă (IPA) pentru a explora experiența trăită a codependenței din perspectiva codependenților auto-identificați, opt participanți recrutați din grupurile locale de sprijin pentru codependență din Marea Britanie au oferit informații aprofundate despre experiențele lor subiective. Datele au fost colectate prin interviuri și o metodă vizuală. Experiența comună a codependenței a fost descrisă de participanți ca fiind o problemă psihosocială multidimensională complexă, dar tangibilă, în viața lor. Unul din participanții la studii a comparat codependența cu un cameleon: ”…este precum cameleonul, știi, încercând să mă potrivesc cu fiecare situație, mai degrabă decât să-mi permit să fiu cine sunt…”

Rezultatele unui alt studiu cu privire la codependență realizat atât pe femei, cât și pe bărbați au susținut observația fundamentală conform căreia codependenții mențin angajamente puternice față de parteneri, în ciuda stresului și lipsei de recompense. Mai exact, femeile codependente au prezentat cinci caracteristici așteptate: control, responsabilitate exagerată, dependență de valoare, orientare către salvare și orientare spre schimbare. Bărbații codependenți au arătat două caracteristici: control și responsabilitate exagerată.

Astfel s-a concluzionat că cele mai importante caracteristici ale dinamicii date de codependență sunt:

  • o percepție neclară a sinelui caracterizată de stima de sine scăzută, dorința de a-i mulțumi în permanență pe cei din jur și definirea propriului sine în raport cu reacțiile celor din jur
  • un model durabil de dezechilibru extrem, cu implicații în planurile emoțional, relațional și ocupațional 
  • atribuire a problemelor curente abandonului și controlului parental suferite în copilărie.

Trăsături ale personalității codependenților

Tabloul codependenței este unul amplu, mixt și include multiple trăsături. Să trecem în revistă care sunt cele mai pregnante dintre ele:

  • stimă de sine scăzută și rușine
  • sacrificiu de sine care pune mereu accent pe nevoile celor din jur
  • suprimarea propriilor emoții
  • încercări continue de a controla sau de a rezolva problemele altora
  • procesul decizional este unul extrem de greoi și dificil
  • evită să ceară ajutor pentru a nu părea insuficient de buni sau incapabili
  • aprobarea celor din jur este esențială pentru a putea funcționa
  • recurg des la comportamente conformiste pentru a nu se simți respinși sau pentru a evita furia sau dezaprobarea celor din jur
  • punctul lor de vedere nu prezintă importanță în fața opiniilor celorlalți, chiar dacă este vorba de aspecte personale
  • se simt întemnițați, neputincioși și incapabili să se elibereze din relația în care sunt blocați sau,
  • se simt atotputernici și dominatori, hrănind această falsă impresie despre ei din poziția de salvatori pe care și-o adjudecă în cadrul relațiilor
  • comportament mincinos sau duplicitar
  • teamă de abandon sau de a rămâne singuri
  • folosesc sexul pentru a obține acceptare sau aprobare de la partener

Codependența nu se limitează la relațiile căsătorite, în parteneriat sau romantice, deoarece colegii de muncă, prietenii și membrii familiei pot fi codependenți. Dacă de exemplu, codependența este prezentă într-o relație de cuplu și relația respectivă s-a încheiat, persoanele care sunt codependente pot adopta o serie de comportamente și atitudini cu caracter distructiv și anume:

  • pot să devină de neconsolat și să resimtă o durere profundă
  • pot recurge la amenințări asupra fostului partener (de exemplu, ”o să regreți ceea ce mi-ai făcut”, ”o să mă vrei înapoi, dar va fi prea târziu”, ”nu meritam nimic din ceea ce m-ai făcut să trăiesc”)
  • imploră cu disperare pentru o altă șansă pentru a face lucrurile diferit, iar relația să funcționeze
  • intră în stări depresive și de multe ori apar și gândurile suicidare 
  • își asumă absolut tot ceea ce se întâmplă greșit în relație pentru ca partenerul să rămână totuși alături de ei
  • recurg la tot felul de șantaje emoționale, precum inventarea de boli incurabile care să îl facă pe partener să nu renunțe la relație
  • adoptă un comportament extrem de agresiv și jignitor în raport cu fostul partener

Cum am ajuns codependenți? De unde pornim atunci când dorim să tratăm codependența?

Codependența nu este un comportament conștient. Codependența este un comportament învățat care poate fi transmis de la o generație la alta. Este o condiție emoțională și comportamentală care afectează capacitatea unui individ de a avea o relație sănătoasă, reciproc satisfăcătoare. Este cunoscută și sub denumirea de „dependență de relații”, deoarece persoanele cu codependență formează sau mențin adesea relații unilaterale, distructive emoționale și/sau abuzive. Comportamentul codependent se învață urmărind și imitând alți membri ai familiei care manifestă acest tip de comportament.Atunci când nevoile sau modul în care copilul încearcă să se facă auzit este lipsit de importanță pentru persoanele care îl au în îngrijire, acesta din urmă va fi nevoit să se ”acordeze” la realitatea din jurul său. Zi de zi va exersa un comportament distructiv care va face ca propriile emoții, nevoi, valori să fie descrise de fapt prin emoțiile, nevoile, valorile celor din jur. Așa cum spune Daniel Goleman în cartea sa ”Inteligență emoțională, ”copilăria reprezintă o șansă crucială pentru modelarea predilecțiilor emoționale de-o viață; obiceiurile dobândite în copilărie sunt incluse în rețelele sinaptice ale arhitecturii neurale și sunt mai greu de schimbat ulterior în viață”. Ajungem să ne creăm o personalitate sănătoasă și armonioasă doar atunci când nu este nevoie să ne clivăm pentru a reuși să facem ceva anume sau să stabilim o legătură cu o persoană. Tot ceea ce înseamnă renunțare la sine este un defavoarea propriul sine.

Noi, codependenții, ce putem face pentru a ne ”vindeca”?

  • să nu ne mai lăsăm influențați de tot ceea ce este în jurul nostru, ci să încercăm să ne calibrăm universul interior în raport cu propriile resurse, viziuni, percepții, visuri
  • să ne detașăm de partea afectivă și să analizăm totul la rece. Prin această abordare, trebuie să înțelegem că:
  1. cei din jur sunt ființe de sine stătătoare și responsabile pentru propria viață
  2. nu totul în jurul nostru este dramă, ci de multe ori este vorba doar despre a duce o viață în aici și acum
  3. să fim deschiși pentru a oferi ajutor celor care au nevoie, dar să nu facem din asta o nevoie proprie
  4. să nu ne mai racordăm propria existență la viața sau problemele celor din jur, ci să privim mai mult către sine
  • să ne fixăm obiective clare și concise care să ne ajute să eliminăm în timp tiparele comportamentului codependent. De regulă, acestea trebuie să vizeze propria stare de bine, propriile visuri și să aducă aport de confort psiho-emoțional în viețile noastre
  • să ne trăim viața cu deschidere și asumare; de fapt asta se traduce în a conclucra cu tot ceea ce se află în jurul nostru pentru a reuși să rămânem în armonie și echilibru:
  1. să facem mișcare fizică regulat
  2. să avem o alimentație sănătoasă și echilibrată
  3. să continuăm să învățăm lucruri noi în fiecare zi
  4. să petrecem timp în natură
  5. să petrecem timp cu prietenii și cu persoanele de referință din viața noastră
  6. să investim constant în dezvoltarea personală
  • psihoterapia – care este de fapt o reînvățare emoțională sistematică – este o dovadă pentru felul în care experiența poate schimba tiparele emoționale și poate modela creierul. Să alegem să mergem la un psihoterapeut poate reprezenta unul dintre cele mai elocvente dovezi de iubire de sine.

Referințe: 

”Labiritul codependenței – drumul spre relații interumane sănătoase”, de Robert Hemfelt, Frank Minirth, Paul Meier

”Inteligență emoțională”, de Daniel Goleman

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Te invităm să descoperi și alte articole pregătite de către specialiștii noștri