Tot ceea ce trăiește întreaga omenire în ultimii ani poate fi privită ca fiind o etapă care ne apropie din ce în ce mai mult de colaps. Bolile din jurul nostru, restricțiile care ne-au fost impuse, influența colosală și distrugătoare a tot ceea ce înseamnă mediul online ne-au făcut să trăim aproape constant cu o teamă pentru viitor. Această teamă vizează integritatea fizică și emoțională a noastră și a celor din jur și astfel se poate transforma într-o teamă de boală. Aceasta din urmă poate lua o formă exagerată și astfel se poate transforma într-o tulburare a anxietății față de boală, afecțiune care în termeni medicali poartă denumirea de ipohondrie.
Îngrijorarea față de o boală imaginară cu exagerare a simptomelor pentru a putea fi diagnosticată ca fiind ipohondrie trebuie să dureze cel puțin șase luni și să provoace suferință semnificativă. Această tulburare afectează în mod egal bărbații și femeile. Uneori apare în urma bolii sau decesului unei persoane apropiate, a unui episod traumatic și poate reprezenta și un efect secundar al depresiei sau a tulburării de anxietate generalizată.
Ce este ipohondria?
Ipohondria este ”o tulburare definită de o preocupare exagerată și exacerbată față de propria stare de sănătare”. Persoanele care suferă de ipohondrie au tendința de a avea, de cele mai multe ori, temeri nefondate în raport cu posibilitatea de a suferi de una sau mai multe afecțiuni medicale grave. Presupusele boli de care suferă persoanele în cauză le amenință viața și întreg echilibru psiho-emoțional. Mai mult decât atât, pentru persoanele ipohondre orice durere, afecțiune care poate fi banală (de exemplu, o durere de cap sau anumite pete pe corp din cauza unei alergii alimentare) poate fi interpretată ca fiind un simptom al unei boli care se află în stadiu terminal și astfel probabilitatea morții pare a deveni extrem de palpabilă.
Anxietatea față de boală este frecvent întâlnită și poate afecta până la 10% din populația adultă generală, fiind mai frecventă la femei, cu o predispoziție mai ridicată în rândul celor cu un nivel de educație mai scăzut.
Psihologii cercetători au ajuns la concluzia că o caracteristică definitorie a acestei tulburări somatoforme este siguranța și teama că persoana în cauză suferă de o afecțiune somatică gravă – siguranță care se bazează pe interpretarea greșită a unor simptome corporale fiziologice, acestea fiind considerate semnele unei boli organice severe.
Pentru ipohondrici, un stomac deranjat devine un semn de cancer, iar o durere de cap poate însemna doar o tumoare pe creier. Stresul care vine împreună cu această îngrijorare poate agrava simptomele.
Care sunt simptomele acestei tulburări?
O persoană afectată de ipohondrie va:
- toleranță extrem de scăzută la disconfortul fizic
- exagerare cu privire la interpretarea simptomelor unei boli sau a unei presupuse boli
- însușirea simptomelor bolilor celor din jur
- documentare permanentă cu privire la toate bolile/afecțiunile de care persoanele ipohondre aud în mediul lor de viață
- vizite repetate la diverși medici care să le confirme, într-un final, că suferă de o boală gravă
- rezistență foarte mare în a accepta că simptomele pe care le au/resimt nu sunt reale
- convingerea totală că suferă de o afecțiune foarte gravă
- verificarea constantă a semnelor vitale precum tensiunea arterială, pulsul (multe persoane ipohondre umblă cu aparate la ele care să le ajute să verifice dacă aceste semne vitale sunt în limite normale
- evitarea locurilor sau contextelor sociale de teamă de a nu contracta o boală
Care sunt cauzele acestei tulburări?
În general, anxietatea de boala este o afectiune cronica care apare la varsta adulta timpurie sau mijlocie. Desi nu se cunosc înca cauzele anxietății legate de boală, există anumiți factori care contribuie la apariția sau dezvoltarea simptomelor precum:
- stresul intens resimțit într-o anumită perioadă a vieții (de exemplu, un episod traumatic poate fi factorul declanșator)
- vârsta – se poate diagnostica de obicei în intervalul de vârstă de 25 – 35 de ani, chiar dacă de multe ori apar simptome în mod sporadic de la o vârstă mai fragedă
- trauma din timpul copilăriei este prezentă în tabloul factorilor care predispun la dezvoltarea acestei tulburări
- componenta genetică este destul de importantă; s-a constatat că a avea un membru al familiei de gradul I care are această tulburare poate fi un factor de risc destul de mare; în acest caz nu este vorba neapărat de genetică la nivel celular, ci mai degrabă poate fi considerat ca fiind rezultatul învățării observaționale, memorării și mimării comportamentelor celor care ne-au îngrijit.
Tipuri de ipohondrie
Această tulburare are mai multe variante care reflectă relația sa cu alte probleme de sănătate mintală și se manifestă în moduri diferite la diferiți oameni.
- ipohondricii obsesivi își găsesc grijile pe care le au zi de zi ca fiind inevitabile; ei caută constant opinii de la cei din jur, catastrofează cu cele mai minore simptome, au nevoie de liniștire și nu pot fi niciodată convinși că sunt sănătoși. (aceasta este cea mai frecventă formă de ipohondrie.
- ipohondricii depresivi se autodiagnostichează în moduri care le provoacă mizerie profundă, vinovăție și deznădejde și de aceea se învârt în cercul închis al depresiei
- ipohondricii somatoformi – în cazul acestei categorii intră cei pentru care preocuparea de boală gravă provoacă o adevărată distorsiune și îngrijorare; aceștia nu își „inventează” simptomele, dar mintea lor nu îi ajută în percepția corespunzătoare a propriului corp sau nu se pot autodiagnostica corect (tulburarea dismorfică corporală – care provoacă „simptome” fizice ce nu pot fi detectate prin evaluare medicală).
Anxietatea față de boală apare și se dezvoltă adesea alături de alte condiții de sănătate mintală, cum sunt: tulburare obsesiv-compulsivă, depresie, alte tulburări de anxietate.
Studii și opinii avizate despre ipohondrie
Un studiu care a avut drept obiectiv natura relațiilor interpersonale ale celor care suferă de ipohondrie a revelat faptul că, într-adevăr, cei care se află în această situație nu reușesc să atingă un anumit nivel de armonie și echilibru în relațiile cu cei din jur. Una din premise o reprezintă stresul constant care planează asupra mediului interpersonal dintre cei în cauză. Cei care suferă de ipohondrie pot avea relații tensionate cu oamenii deoarece în permanență există un focus asupra stării lor de sănătate, iar disponibilitatea lor fizică și emoțională este destul de redusă.
Psihologii cercetătorii, prin care Salkovskis și Warwick (1989), spun că ” tulburare de acest gen se instalează atunci când un incident critic – fie petrecut în copilărie, fie în etapa a 2a vieții – modifică intens convingerile (putem spune chiar „percepția“) persoanei respective asupra sănătății.”
Din cauza internetului, a deveni ipohondru este mult mai ușor decât înainte. Această formă de comunicare reprezintă o unealtă de autodistrugere pentru persoanele care sunt susceptibile să își facă griji. În trecut, ipohondrii care cercetau o boală obișnuiau să cutreiere cărți și să ceară informații medicilor. Acum, un univers de informații este disponibil la câteva click-uri distanță. „O mulțime de lucruri de pe Internet, în special de pe panourile de buletine legate de sănătate, sunt impresii și anecdote pură”, susține psihiatrul Arthur Barsky, „și pur și simplu nu au o mare validitate științifică”.
„Pentru ipohondrici, internetul a schimbat în mod absolut lucrurile în rău”, susține la rândul său și Brian Fallon, MD, profesor de psihiatrie la Universitatea Columbia și co-autor al cărții Phantom Illness: Recognizing, Understanding and Overcoming Hypochondria (1996).
Se pare că până în prezent, nu s-au efectuat studii asupra modului în care ipohondrii folosesc internetul. Dar fenomenul este destul de comun și tocmai de aceea are și un nume captivant „cyberchondria”.
Persoanele care suferă de această afecțiune nu sunt singurele care plătesc prețul. Potrivit lui Fallon, ipohondria costă miliarde de dolari pe an.
„Ipohondricii nu sunt niște falsificatori. Ei chiar simt suferința despre care vorbesc. Doar că sentimentele lor nu au o bază medicală evidentă”, ne spune Barsky.
Ce putem face pentru a ne bucura de viață chiar dacă suferim de anxietatea de boală?
Foarte rar se întâmplă ca această formă de anxietate să poată fi depășită fără ajutor de specialitate.
Ca tulburare de anxietate, una dintre tehnicile recomandate pentru tratarea ipohondriei este cea aplicată persoanelor care suferă de probleme precum tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) și anume, terapia prin expunere imaginară. Specialiștii recomandă de fapt o combinație între aceasta și terapia cognitiv-comportamentală normală pentru a face față specificului tulburării.
Terapia prin expunere imaginară este în esență un fel de poveste. Potrivit Psychiatric Times, „în timpul expunerii imaginare, pacientul este rugat să-și imagineze și să descrie în mod viu stimulul de temut (în acest caz, o amintire traumatică), de obicei folosind limbajul la timpul prezent și incluzând detalii despre exterior (de exemplu, vederi, sunete, mirosuri) și indicii interne (de exemplu, gânduri, emoții)”. Dacă este să ne referim la cei care suferă de ipohondrie, în terapia de expunere imaginară li se va cere să detalieze de ce se tem cel mai mult de boală, în speranța că, treptat, vorbirea despre aceasta le va tempera teroarea pe care o resimt și îi va face să o perceapă ca fiind mai puțin îngrijorătoare.
Medicația este necesară în cazul acestei tulburări deoarece vizează următoarele aspecte:
-ajută la ameliorarea suferinței psihice și emoționale
-ajută la revenirea și menținerea unei funcționări cât mai aproape de parametrii normali;
-suprimă nevoia de a utiliza excesiv sistemul medical și de a cheltui sume mari de bani pentru controale repetate
Cei din viața noastră care suferă de această tulburare au nevoie de susținere și de înțelegere, iar pentru a le oferi acest lucru trebuie și noi la rândul nostru, să avem informații pertinente despre dinamica acestei afecțiuni.
Informațiile, medicația, terapiile, dorința noastră de a le fi de ajutor și acțiunile pe care le facem în acest sens, alături de empatie pot oferi celor suferinzi un real punct de sprijin.
Vestea bună din partea specialiștilor este că urmarea terapiilor mai sus menționate, medicația și sprijinul celor dragi fac ca ipohondria să înceteze în a mai deține controlul asupra vieții. Deci trebuie să conștientizăm faptul că a vorbi cu încredere și asumare cu un psihiatru sau a ne prezenta în cabinetul unui psiholog poate să reprezinte un prim pas spre o nouă viața asupra căreia noi vom deține controlul.
Referințe:
https://ocdla.com/hypochondria-test
”Cucerirea Panicii, Anxietății şi a Fobiilor”, de Prof. Dr. Brenda K. Wiederhold
