Limbajul vorbit este, de fapt, doar o parte a comunicării pe care o utilizam zilnic. Și sugarii au forme de a-și comunica și manifesta nevoile, desi nu vorbesc, ei apelează la gesturi, mimica, plâns, arătat cu degetul, gângurit. Limbajul începe încă de la naștere, atunci când bebe comunica diferite lucruri pentru a transmite că îi e foame, somn sau simte un disconfort. Vorbirea își are debutul, însă, în jurul vârstei de 6 luni, când micuțul începe să reproducă diferite silabe pe care le retine de la adulți. Copiii pot înregistra dificultăți în dezvoltarea limbajului și vorbirii în prima parte a copilăriei. Unii nu înțeleg deloc ce li se spune de către părinți și apropiați, iar alții înțeleg, dar nu pot răspunde corespunzător. În literatura de specialitate sunt descrise 2 tipuri de tulburări de dezvoltare: tulburarea limbajului expresiv (de exprimare) și tulburarea mixtă a limbajului receptiv și expresiv (de înțelegere și exprimare).
Tulburarea mixtă a limbajului receptiv și expresiv este o problemă specifică dezvoltării limbajului la nivelul căruia se manifestă perturbări semnificative de întelegere și producere a limbajului. Întârzierea în dezvoltarea limbajului se caracterizează printr-un decalaj al achiziției limbajului receptiv și expresiv în raport cu media vârstei. Există de la început acest decalaj prin comparație cu acei copii care s-au dezvoltat normal în privință limbajului, aceștia lalalizeaza puțin, apoi progresul fono-articular stagneza. Deși monosilabele dublate apar atunci când trebuie, urmează o perioadă de latență. Cuvintele apar după 2 ani, simplificate, fonemele dificile sunt înlocuite cu altele mult mai simple sau lipsesc, grupurile consonantice sunt reduse la consoane mai ușor de pronunțat. Vocabularul este destul de sărac în raport cu vârstă, fiind alcătuit mai mult din substantive, lipsesc aproape în totalitate verbele, adjectivele și cuvintele de legătură. Până la 2 ani copilul ar trebui să aibă un vocabular format din 50 de cuvinte, iar până la 3 ani ar putea ajunge lejer până la 1000 de cuvinte.
În cazul în care părinții observă că micuțul nu are un vocabular diversificat, stâlcește cuvinte sau le rostește neinteligibil, nu face propoziții simple, atunci înseamnă că tocmai au identificat o problemă legată de întârzierea dezvoltării de limbaj a copilului și că e timpul să găsească cea mai bună metodă pentru a o rezolva adecvat. La cele de mai sus, se poate adăuga și refuzul de a vorbi, ca rezultat al eșecului de articulare a cuvintelor.
Factorii de risc pentru întârzierea în limbaj
Factorii de risc pentru întârzierea în limbaj includ, dar nu se limitează:
– Un părinte care a avut o întârziere în achiziția limbajului
– Sexul masculin – transmiterea pare a fi mai frecventă din tată în fiu
– Probleme de auz, inclusiv pentru anumite frecvențe
– Substimulare – copilului nu i s-a vorbit, citit, cântat, în suficiente ocazii
– Otite repetate
– Tulburari de neurodezvoltare
– Tulburări neurologice și genetice
Nu se impune că toți copiii să bifeze toate momentele cheie la o vârstă exactă, în anumite cazuri este posibil că alte arii de dezvoltare(cognitiv, motorii) să fie mai avansate și limbajul puțin mai în urmă.
Totuși, exista situații de alarmă care necesită o evaluare din partea unui specialist:
– La 1 an nu pare interesat de sunete, muzică sau de unde provin
– La 18 luni nu urmărește ce i se arată și nu indică cu degetul. Nu efectuează sarcini simple, nu recunoaște obiecte familiare la 18 luni
– La 3 ani nu formează de 3-5 cuvinte, nu este inteligibil în afara familiei sau utilizează limbajul fară scop de comunicare (ex.: repetă cuvinte)
– La 4 ani are un vocabular sărac (zeci de cuvinte în loc de sute), nu formează propoziții
– La 5 ani are probleme majore de articulare a sunetelor
5 soluții utile pentru rezolvarea întârzierii de limbaj a copilului
1.Una dintre cele mai bune soluții este apelarea la logoped, pentru că acest specialist reușește să educe și să corecteze problemele de limbaj ce pot apărea la copii, iar astfel copilul va putea să socializeze, să se integreze și să aibă o viață normala.
2. În completarea muncii logopedului trebuie să vină și părinții. Pentru încurajarea dezvoltării limbajului, mama și tata pot să le citească diferite povești în fiecare seară, la început scurte, apoi pe măsură ce se observă un progres vor trece la povești mai complexe, sau să-i implice în diferite acțiuni casnice, părinții descriind de fiecare dată activitatea pe care o fac împreună;
3.O idee foarte bună este și joaca împreună cu cei mici. Evident este vorba despre acele jocuri educative, din care micuții să învețe diferite cuvinte ușoare. Printre jocurile cele mai indicate a fi utilizate pentru dezvoltarea limbajului se numără: puzzle, jocuri cu numere, jocuri de gătit, jocuri cu animale, forme, fructe, legume etc.;
4.S-a observat în ultima vreme că micuții tind să refuze să comunice cu cei din jur daca sunt lăsați mult timp să petreacă la televizor, tabletă sau laptop. Cei mai mulți se izolează și nu vor accepta să mănânce sau să facă alte activități decât dacă sunt lăsați pe gadgeturi. Limitarea timpului petrecut la aceste dispozitive este obligatorie, iar părinții trebuie să înțeleagă și să se conformeze, chiar dacă de multe ori le este mai comod să îi lase pe cei mici pe tabletă și să-și vadă de alte activități;
5.O alta soluție de a-i determina să vorbească pe cei mici este să îi învețe diferite onomatopee amuzante. De exemplu, copiii sunt extrem de interesați să îi audă pe adulți cum scot sunete distractive când se joaca imitând cum fac animalele, cum se aud sunetele diferitelor mijloace de transport: trenul, mașină de politie, mașină de pompieri, tractorul etc.
În concluzie, pentru a rezolva întârzierea de limbaj a copilului este importantă vizita la logoped, dar și implicarea permanentă a părinților acasă pentru a reuși să consolideze informațiile dobândite.
