Statutul de părinte este unul în jurul căruia viețile a doi oameni care fac parte dintr-un cuplu se vor transforma, recalibra și vor privi un cu totul alt sens. A fi părinte și a fi partener de cuplu sunt două roluri sociale care de multe ori, din cauza unei multitudini de factori, pot fi destul de dificil de jucat, iar ”prestația” să se încadreze în anumite limite, așteptări, nevoi, dorințe etc.
Atunci când un cuplu ia decizia de a face un copil, ambii parteneri trebuie să fie conștienți de implicațiile majore pe care acest lucru îl presupune. Nimic nu va mai fi la fel. De la responsabilități, priorități, bugetul familiei, timp liber la orice alt aspect al vieții pe care o au, nimic nu va mai fi la fel. Perspectiva schimbării atât de dramatice a dinamicii de familie poate fi înfricoșătoare pentru multe cupluri și de aceea sunt mulți cei care decid cu rațiune să nu aibă copil. În aceeași măsură, venirea unui copil pe lume poate binecuvânta, poate întregi, poate încununa iubirea și afecțiunea partenerilor de cuplu. Provocările apar în momentul în care partenerii de cuplu deveniți părinți trebuie să găsească un echilibru între viața lor de iubiți și cea de părinți. Acest proces este unul care durează ani, nu luni și poate fi destul de anevoios dacă nu există implicare constantă și asumată din partea ambilor parteneri.
Trecerea de la doi la trei reprezintă poate una dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă vreodată partenerii de cuplu. Revoluția psihologică creată de nașterea unui copil schimbă orice raport pe care partenerii îl au cu sine, cu lumea din jurul lor, cu propriile emoții, gânduri, comportamente, visuri. Mai mult decât atât, transformările care au loc la nivel hormonal, în special în ceea ce o pe privește mama copilului, vor face ca percepția ei asupra întregii vieți să sufere unele modificări.
Studiile și statisticile de acum ceva timp arătau că după nașterea unui copil, tendința de destrămare a căsniciilor era tot mai mare. Exista preconcepția ca un copil unește un cuplu, însă, pentru multe relații, aceleași cercetări au demonstrat că cel mai important factor care influențează relația de cuplu după venirea copilului este calitatea relației pe care au avut-o înainte. De exemplu, în cazul cuplurilor cu copii, rata de declin a gradului de satisfacție legat de relație reieșea că era de două ori mai abruptă decât în cazul partenerilor care nu aveau copii. Nivelul de stres pe care îl trăiește un cuplu în primul an de viață la primul copil poate fi imens, pentru că îngrijorările sunt foarte mari, la fel anxietatea și incertitudinea.
Implicațiile cu impact direct asupra dinamicii de cuplu după nașterea copilului
Este firesc ca la început să nu fim foarte atenți la cuplu, deoarece acel mult timp pe care îl aveam dedicat “nouă” se mută natural către copil și:
⮚ momentele de intimitate și de alint, de cele mai multe ori, sunt amânate până la uitare din cauza focusării absolute pe nevoile copilului;
⮚ conversațiile despre cum a decurs ziua la birou sau despre orice alte lucruri banale sau filozofii de viață încep să își micșoreze tot mai mult recurența cu care au loc
⮚ lectura cărților bune, concediile și planurile aventuroase de viitor sunt înlocuite de preocuparea pentru scutece și dezvoltarea normală a copilului, vizite la pediatru, o diversificare dificilă și extenuantă și cu multe provocări sau de primele răceli care apar odată cu intrarea în colectivitate.
⮚ multe nopți nedormite și acumularea unei oboseli psihice și fizice intense
⮚ lipsa timpului pentru sine sau pentru ieșirile cu prietenii
⮚ lipsa vieții profesionale, mai ales în cazul acelui părinte care alege să rămână acasă cu copilul în primii ani de viață
⮚ presiunile sociale care bombardează părinții cu tot felul de informații în raport cu educarea copilului
⮚ așteptările pe care fiecare partener în parte le are de la celălalt în legătură cu rolul de părinte etc.
Modalitățile prin care se poate evita degradarea relației
Indiferent de tot ceea ce se întâmplă în cadrul cuplului, a avea un copil nu distruge de obicei relația părinților, așa cum au sugerat cercetările anterioare. Un nou studiu dezvăluie că 81% dintre cuplurile care erau deja fericiți în relația lor sunt încă fericiți la un an după nașterea primului copil. Se pare că una din premisele acestui rezultat este reprezentată de fundația puternică a relației de cuplu care influențează în mod considerabil rezultatul fericirii ca părinți. Este sănătos să realizăm că tot efortul pe care îl depunem pentru relația de cuplu este și în favoarea copiilor.
Iar asta nu este o atitudine pur egoistă, dimpotrivă. Fiecare mic gest de respect, iubire, empatie, timp sau bunăvoință pe care o arătăm partenerilor este și în favoarea copilului și a relației. Să susțineți acest spațiu relațional, după ce s-a născut copilul, este o necesitate, nu o îngăduință. Tot efortul care este depus într-o relație de cuplu este și pentru binele copilului, chiar daca nu e ușor, chiar daca uneori este un amestec de vinovație cu rușine sau confuzie, așa că NU:
- nu vă lipsiți relația de intimitate și ritualurile de conexiune. Acestea pot ajuta, de asemenea, să reaprindă flăcările pasiunii, în ciuda a cât de ocupată devine viață după nașterea copiilor. Soții Gottman menționează în multe dintre cărțile lor că micile gesturi de intimitate fizica sau emoțională (cum ar fi sărutul de șase secunde sau scrierea unor mici note de dragoste lipite pe frigider) creează un sentiment de apropiere și intimitate.
- nu vă mutați întreagă afecțiune doar pe copil
- să nu reactionati în situațiile de criza. Partenerii reacționează diferit datorită propriilor mecanisme de apărare. Fiecare încearcă să-l facă pe celalalt să-i înțeleagă punctul de vedere și totul se transformă într-o scenă a puterii, dintr-o nevoie imensă de control
- nu uitați să vorbiți despre frica pe care ati simțit-o și despre celelalte emoții care v-au determinat avalanșă de reacții furioase sau că nu ați fost deschiși să auziți și să înțelegeti ce vrea să spună celălalt
Astfel, noua știință a relațiilor de iubire ne indică foarte clar că pasiunea în cuplu se menține prin implicare, curiozitate și flexibilitate în comportamente. Din păcate, prea des avem falsă impresie că ne cunoaștem atât de bine partenerul încât acesta nu mai are nimic nou să ne arate. De cele mai multe ori, realitatea este alta. Dacă alegem să ne uităm cu alți ochi la partenerul nostru, încercând mereu să ne menținem curioși și admirativi în raport cu el, cu fiecare zi care trece, vom descoperi ceva nou sau diferit.
Ce ar trebui să facă noii părinți pentru a nu uita de cuplu
Dacă ambii parteneri își doresc foarte mult să rămână împreună, atunci blocajele pot să dispară în timp, odată cu cultivarea inteligenței relaționale și anume:
- să învățăm să comunicăm într-o manieră plină de respect, blândețe și umanitate;
- să vorbim despre noi și emoțiile noastre;
- să facem referire la fapte și situații concrete și să nu atacăm personalitatea partenerului atunci când suntem nemulțumiți sau furioși în legătură cu anumite lucruri/situații;
- să învățăm să ne exprimăm nevoile într-o manieră asumată
- să încercăm să petrecem cât mai mult timp de calitate împreună cu partenerul de cuplu
- să fi conștienți că provocările de care avem parte ca părinți nu au de ce să ne afecteze viața de cuplu dacă noi nu vom lăsa ca acest lucru să se întâmple; este esențial să ne lăsăm ghidați de acest adevăr
- să cerem ajutor în familia extinsă sau ajutor de specialitate ori de câte ori avem nevoie, fără a privi însă către noi înșine cu desconsiderare sau critică
- să încercăm să avem cât mai multe momente de intimitate pe care să le prețuim
- să ne reluăm ușor, ușor acele activități pe care le făceam împreună cu partenerul și care ne aduceau împlinire și bucurii înainte de a deveni părinți
- nu uitati să vă respectaţi, vă susţineţi şi vă încurajaţi reciproc, din ambele roluri
Potrivit psihologului de cuplu și familie, Renee Solomon ”cuplurile care au o bază solidă de la început tind să se descurce mai bine după ce au un copil. În majoritatea relațiilor cu probleme, problema nu este cu copilul, spune ea, ci doar dezvăluie lipsa unei baze solide în căsnicie.”
Partenerii de cuplu și familiile pe care le-au creat împreună au puterea să fie fericiți unul cu celălalt și să creeze un mediu de viață plăcut și liniștit. Cu toate acestea, niciun cuplu și nicio familie de pe pământ nu este perfect fericit/ă, perfect stabil/ă, perfect funcțională. Fiecare cuplu și fiecare familie are dificultăți. Cheia este cât de bine pot lucra partenerii de cuplu împreună pentru a face față provocărilor și a găsi soluții fiabile.
Nu lăsăți să fiți părinții perfecți ai unui copil perfect, văzuți din afara perfect…pentru a nu rămâne în urmă ce aveați când erați doi, transformându-vă ușor-ușor doar în părinți.
Referințe:
”Inteligență erotică”, de Esther Perel
”Viața în doi când suntem trei”, de John M. Gottman și Julie Schwartz Gottman
