Când și de ce apare critica în relație? Ce poți face pentru a nu-ți mai critica partenerul?

Orice relație din viața noastră este construită în urma unor schimburi continue de emoții, de gânduri, de energii, de comportamente, de alegeri. A fi alături de cel pe care l-am ales cândva ca partener presupune mult mai mult decât prezența noastră. Relația de cuplu poate fi văzută ca un ecosistem în cadrul căruia interconexiunile nu au cum să lipsească și tot ceea ce facem, zicem sau gândim are efect, direct sau indirect, și asupra partenerului. Mulți dintre noi alegem să lăsăm deoparte acest adevăr atunci când, zi de zi, tot ceea ce face cel de lângă noi este strict analizat și filtrat printr-o serie de itemi pe care partenerul nu are capacitatea să îi atingă.

Critica este prezentă în relație și de aceea este important să fim atenți la influența pe care o are asupra legăturii dintre noi și partener. Dragostea se transformă și ne transformă odată cu trecerea timpului și cu descoperirea ”substratelor” psiho-emoționale ale partenerului.

Se spune că relația este locul în care se întâlnesc două povești de viață. Disponibilitatea psihologică a celor din fața noastră, accesul emoțional și angajamentul relațional sunt aspecte esențiale pentru capacitatea noastră de a ne dărui și de ne implica în relații. Toate acestea au legătură cu atașamentul pe care ni l-am dezvoltat în relațiile cu cei care au fost persoanele noastre de referinta. Un partener cu atașament anxios va încerca mereu să intre în defensivă și să apeleze la critică pentru a se face auzit sau înțeles. Marea majoritate a celor care îi critică pe alții au fost sau sunt victima, în diferite forme, a criticii și cunosc prea bine cum e să fii criticat. Așa e, critica – un mecanism atât de cunoscut și în firesc, atunci când ne întâlnim cu emoții care ne produc stari de disconfort. Un mecanism prin care căutăm și “cerem” explicație pentru sentimente neplacute.

Ce este și ce face de fapt critica?

• Ne ajută să ne mascăm părțile vulnerabile
• Ne protejează ca un scut rezistent în fața unei posibile dureri sau dezamăgiri
• Ne dă falsa impresie că deținem controlul asupra propriilor emoții
• Ne face să credem că cel din fața noastră va înțelege ceea ce dorim să îi transmitem pentru că magnitudinea cu care o facem vorbește de la sine
• Ne ajută să menținem percepția eronată în raport cu reușita noastră de a transmite într-un mod pertinent ceea ce credem despre o anumită situație
• Ne protejează de compromisurile față de care ne simțim inconfortabili
• Ne îndreaptă atenția spre cel din față noastră și nu spre noi înșine

Replicile de genul: ”Niciodată nu ești atent la nevoile mele. Mereu vorbești despre tine, despre lucrurile care îți plac, despre visurile pe care le ai… Iar eu? Eu unde rămân?” sau ”Nu mă ajuți să am grijă de copii. Tu îți vezi de ale tale, iar eu trebuie să fiu responsabilă pentru tot ce se întâmplă în această casă.” antrenează partenerii într-un schimb negativ de energie psihică. 

Critica ajunge de cele mai multe ori să deconstruiască cu o viteză incredibilă lucruri construite în timp, cu atenție și iubire. Studiile spun că, in fapt, într-o relație, nu conflictul este toxic, ci modul în care îl rezolvăm. In prea multe situatii, cantonam sau ne concentrăm doar pe noi și pe propriile noastre stari și convingeri. Ne protejam fiind critici, ironici, defensivi si astfel, nu mai avem posibilitatea de a evalua corect realitatea.

Critica reprezintă pentru mulți dintre noi un mecanism de apărare. Așa cum bine zicea Jung, caracteristicile propriilor noastre personalități pe care nu am reușit să le acceptăm și să le integrăm se vor ”transforma” în adevărate surse de explozii critice la adresa partenerului de viață. Acesta din urmă primește de cele mai multe ori rolul unei oglinzi. ”Oglinda” din fața noastră ne face conștienți de neajunsurile, de durerile, de rănile pe care le purtăm cu noi. Și care este cel mai simplu mod prin care ne putem ventila de energia psihică negativă care ne sufocă? Cel mai simplu mod este să apelăm la o comunicare critică, dură. Este ca și cum ne vorbim nouă înșine, dar fără a fi conștienți de acest aspect. 

Care sunt premisele unei atitudini critice față de partenerul de viață?

• Lipsa de încredere în sine
• Toleranță mai scăzută la frustrare
• O imagine negativă despre propria persoană și despre propriile capacități
• Nevoie permanentă de predictibilitate și de a fi în control în raport cu alegerile/mișcările partenerului
• Nevoia de a ne elibera de o tensiune psihică de care nu suntem conștienți
• Durerea provocată de anumite întâmplări față de care nu am reușit să ne asumăm o poziție matură
• Faptul că nu avem capacitatea de a ne asuma și respecta propriile valori
• O personalitate puternică care dorește să aibă mereu ultimul cuvânt în interacțiunile cu cei din jur
• Nevoia de a răni pentru a atrage atenția (acesta a fost modelul comportamental pe care l-am preluat de la cei cu care am crescut)
• Incapacitatea de a fi conectați la propriile emoții (simțim o furie imensă față de noi înșine, față de o anumită situație și partenerul pare fi cea mai la îndemână ”modalitate” de a ne elibera de tensiunea pe care o resimțim)
• Reprezintă și un semnal de alarmă în legătură cu starea de neliniște pe care o trăim

Critica nu vine la pachet singură însă. Ea este acompaniată și de un sentiment de superioritate, de aroganță, de agresivitate. Ori atunci când partenerul ni se revelează sub această formă, ne este dificil să apelăm la o comunicare empatică, deschisă și constructivă și asta pentru că a intra în defensivă reprezintă de fapt un mecanism de apărare pe care l-am deprins din copilărie și pe care ajungem să îl folosim în mod automat. Fiecare dintre noi a crescut alături de ea într-o mai mica sau mai mare măsură, prin urmare poate fi ușor să apelăm la critică în situații de conflict sau neînțelegeri. Și aceasta este prima etapă din cercul vicios în care intrăm. 

De asemenea, este important de menționat că atunci când este criticată persoana și nu comportamentul acesteia, lucrurile sunt și mai dificil de integrat (de exemplu, zicem ”ești extrem de dezordonat” în loc de ”din nou ți-ai lăsat hainele aruncate prin toată camera”).

Cum putem modifica tendința de a fi critici în raport cu celălalt?

• Să punem în cuvinte cât mai clare ceea ce simțim în raport cu acțiunile celui din fața ta
• Să ne raportăm la ceea ce face cel din fața noastră (comportament) și nu la persoana în sine
• Să vorbim cât mai clar și concis despre ceea ce avem nevoie pentru ne simți confortabili
• Să explicăm care sunt momentele declanșatoare care ne fac să apelăm la critică în comunicare
• Să ne respectăm reciproc
• Să dăm spațiu fizic și psihologic pentru ca cel din fața noastră să înțeleagă și să integreze ceea ce dorim să îi transmitem
• Să vedem dincolo de reacția noastră critică și de eliberare energetică de moment care vine odată cu ea

Certurile și diferențele de opinie în relația de cuplu sunt firești. Lucrurile încep să se complice doar atunci când nu reușim să rămânem deschiși, empatici, autentici și uităm să ascultăm și să validăm universul interior al celui din fața noastră.

Așa cum spunea și Dalai Lama… ”Fericirea nu o primești de-a gata. Ea vine din acțiunile tale”! Haideți să acționăm întru fericirea noastră!