Orice început, de orice natură, este generator de emoție. De cele mai multe ori, este posibil să fie chiar un amalagam de emoții precum dorința de a cunoaște și de a învăța lucruri noi, entuziasm, curiozitate, neliniște generată de ideea de nou și de necunoscut… Este normal și ca proprii copii să se simtă îngrijorați uneori legat de ceea ce se întâmplă la școală deoarece procesul de învățare poate deveni provocator, stresant, solicitant și uneori asta se întâmplă pentru o perioadă lungă de timp.
Dacă copilul nostru se simte neliniștit în legătură cu ceea ce se întâmplă la școală, procesul de pregătire pentru școală și de a merge la școală poate deveni unul epuizant atât pentru el, cât și pentru noi ca părinți. Diminețile, în special, pot deveni cu adevărat stresante pentru întreaga familie, pe măsură ce încercăm să jonglăm prin tot felul de rugăminți, de ordine adresate copilului nostru pentru a se pregăti de școală.
Totodată, revenirea la școală după vacanță poate fi un moment interesant pentru copii, dar pentru mulți provoacă, de asemenea, sentimente de anxietate și incertitudine. Este normal și foarte frecvent ca copiii să se simtă nervoși în legătură cu începerea școlii. Anxietatea despre școală poate avea multe declanșatoare, de exemplu temerile legate de realizările academice și experiențele sociale și emoționale. Ei se pot confrunta, de asemenea, cu alte probleme de sănătate mintală și cu cantități semnificative de schimbări, cum ar fi diferite grupuri de colegi, noi profesori sau obiecte noi de studiu.
Fobia școlară sau anxietatea legată de școală – numită uneori refuz școlar – este atunci când copilul se simte fricos sau neliniștit în legătură cu școala și/sau nu poate merge la școală. De asemenea, se referă la evitarea școlară din cauza emoțiilor sau absența legată de anxietate. Psihologul educațional Dr. Amanda Furness subliniază că termenul poate fi înșelător deoarece “implică faptul că copiii și tinerii fac o alegere de a nu participa”, în timp ce în realitate există probabil mulți factori care contribuie la această temere. Prin urmare, mulți oameni preferă să o numească evitarea școlară bazată pe emoții (EBSA). Se poate întâmpla la orice vârstă și poate fi mai frecventă în rândul copiilor cu nevoi educaționale suplimentare sau speciale (CES).
Există multe dovezi care ne sugerează că mai mulți elevi au întâmpinat provocări în ceea ce privește intrarea la școală de la pandemia Covid-19 încoace. În toamna anului 2021, aproape 1,7 milioane de copii au ratat șapte zile de școală sau mai mult și acest număr este semnificativ mai mare decât înainte de pandemie.
Ce îi face pe copii să se simtă neliniștiți în legătură cu școala?
Fiecare copil se adaptează în felul și în ritmul său atunci când vine vorba de procesul și de contextul educational. Copiii se pot simți anxioși în legătură cu școala din mai multe și diverse motive. De exemplu, s-ar putea
• să fie îngrijorați legat de faptul că își doresc să-și facă prieteni noi sau să se potrivească cu cei din jurul lor
• s-ar putea să perceapă școala sau lecțiile care sunt predate ca fiind mult prea greoaie și dificil de înțeles
• să fie confuzi în legătură cu noile reguli care se impun de către educatori/profesori
• să se simtă presați să învețe într-un anume mod
• să se simtă nevăzuți, nevalidați, neapreciați de către profesori și/sau colegi
• să fie victime ale bullying-ului și să nu știe cum să ne comunice asta acasă
• nevoile senzoriale să facă mediul să se simtă copleșitor
• să simtă o nevoie profundă de conectare și de apartenență, iar colectivul să nu fie unul potrivit pentru ei etc
Uneori, trecând prin experiențe dificile în afara școlii, de exemplu, cum ar fi doliul, o boală în familie sau problemele financiare ale părinților, poate, de asemenea, să facă mai greu pentru un copil să se simtă focusat pe procesul de învățare de la școală. Pentru a reuși să învățăm și să ne implicăm în procesul de cunoaștere, este esențial să fim în echilibru din punct de vedere emoțional.
Totodată, pentru unii copii, mediul școlar este posibil să nu fie cel este potrivit pentru ei, iar încercarea de a se potrivi le poate crea o cantitate imensă de stres. Acest lucru se poate întâmpla dacă, de exemplu, se luptă cu sănătatea mintală sau au o afecțiune neurodiversară sau nevoi speciale educaționale (CES), cum ar fi autismul, ADHD, dislexia sau dispraxia. Acest lucru poate face ca mediul școlar să le provoace anxietate și epuizare, mai ales dacă starea sau nevoia lor este nediagnosticată sau nu este bine susținută de către cadrele didactice și de către mediul familial.
Când copiii mici se simt anxioși, ei nu pot înțelege sau exprima întotdeauna ceea ce simt. Noi ca părinți însă, putem fi atenți la semnalele pe care ni le transmit și anume putem observa că:
- au devenit iritabili, emotivi sau au nevoie de mai multă afecțiune
- au dificultăți în a dormi
- se trezesc des noaptea
- încep să udă patul (enurezis nocturn)
- au coșmaruri și adesea se trezesc plângând
- acuză dureri de stomac sau dureri de cap
La copiii mai mari, putem observa că:
- se instalează lipsa de încredere pentru a încerca lucruri noi sau par incapabili să facă față provocărilor simple, de zi cu zi
- le este greu să se concentreze
- au probleme cu somnul sau cu mâncarea
- au izbucniri furioase
- au o mulțime de gânduri negative sau încep să se gândească că se vor întâmpla lucruri rele
- începe să evite activitățile zilnice, cum ar fi să iasă la joacă cu prietenii
Cum ne ajutăm copilul să depăşească anxietatea legată de mersul la şcoală?
În timp ce fiecare copil este diferit, există câteva strategii comune pe care le putem încerca ca părinți pentru a ne ajuta copilul cu anxietate legată de școală:
Să vorbim despre grijile lor. Un moment important în a începe este să discutăm cu copilul nostru despre preocupările pe care le are este începerea școlii. Nu numai că acest lucru ne va ajuta pe noi ca părinți și pe copilul nostru să identificăm împreună care sunt grijile lui, ci îi va oferi și un spațiu pentru a vorbi despre emoțiile pe care le trăiește în anumite contexte de viață sau sociale. Este important ca în acest proces de comunicare să adoptăm un mod de ascultare empatic și să evităm respingerea accidentală a sentimentelor lui. În timp ce acestea pot părea iraționale pentru noi, ele pot fi foarte supărătoare pentru copilul nostru anxios. De asemenea, este important să găsim cuvintele sau limbajul nonverbal potrivite care să îi transmită că i-am auzit grijile și înțelegem de ce începerea unui nou an școlar sau mersul la școală se poate simți ca fiind stresant.
Să creăm împreună cu el un jurnal de îngrijorare. Pentru a ne ajuta să identificăm care aspect al școlii cauzează copilului nostru cea mai mare dificultate, este important să luăm în considerare urmărirea îngrijorărilor pe care le are în raport cu tot ceea ce ține de școală. Dacă copilul este mai mare, împreună cu el putem ține un jurnal al activităților de la școală pentru a putea identifica împreună cu el care sunt declanșatorele anxietății sau emoțiilor puternice. Scrisul ne cere să ne folosim creierul într-un mod diferit, ceea ce ne încetinește gândirea și, prin urmare, ne putem focusa pe aspecte care pot părea insignifiante în prima fază. Scrierea grijilor legate de anxietatea școlară ne poate ajuta, de asemenea,
● să le punem în perspectivă în comparație cu alte lucruri care se întâmplă în viața copilului nostru
● să identificăm contextele declanșatoare și să venim cu o modalitate de a le preveni
● să ne permitem noi înșine să înțelegem cu adevărat prin ce trece copilul nostru, fără a ne mai lăsa conduși de prejudecăți sau de așteptări nerealiste
În funcție de vârsta copilului, poate fi util, de asemenea, să îi explicăm că anxietatea are trei părți diferite care se leagă între ele și anume:
- gândul înfricoșător pe care îl are (în acest caz legat de școală)
- senzațiile fizice însoțitoare (cum ar fi un ritm cardiac rapid, senzație de rău, dureri de cap sau te stomac, mâini reci și umede etc) și
- acțiunile ulterioare pe care le face pentru a evita situațiile care îl fac să se simtă în acest fel.
Este important să reușim să transmitem copilului nostru (în funcție de vârsta pe care o are) că atunci când evită situațiile care declanșează starea de frică, se menține ciclul anxietății. Copiii mai mari ca vârstă pot fi încurajați să-și gestioneze anxietatea și să-și provoace gândurile anxioase și simptomele fizice folosind gândirea rațională și raționamentul.
Să îl învățăm pe copil tehnici de relaxare. Știm că atunci când reacțiile fizice de anxietate dispar, gândurile anxioase dispar și ele. Tehnicile de relaxare pot fi practicate înainte de începerea anului școlar, apoi utilizate atunci când încep să apară sentimente de anxietate cu privire la școală. Exemplele includ respirația profundă, relaxarea musculară progresivă și mindfulness. Desigur, acestea trebuie înțelese și învățate de către noi ca părinți și împreună cu copilul nostru, să le practicăm în mod constant.
Să ne ajutăm copilul să-și ”descompună” anxietatea în bucăți gestionabile. Dacă perspectiva de a merge la școală este deosebit de descurajantă pentru copilul nostru, putem încerca să îl ajutăm să își înfrângă anxietatea folosind o scară de frică. O scară a fricii îl ajută pe copil să identifice de ce aspecte ale școlii îi este cel mai frică și ce îi este mai ușor să tolereze. Exemplele includ vorbitul în clasă, interacțiunea cu colegii sau cu profesorii sau chiar purtarea uniformei școlare. În cazul în care copilul începe cursurile la o nouă școală, am putea să îi arătăm clădirea școlii în avans sau chiar să răsfoim fotografii ale școlii împreună cu el. Folosind această tehnică, ne ajutăm copilul să se expună treptat la fiecare nivel de frică.
Să folosim un sistem de recompense. Sistemele de recompensă sunt utile în multe domenii diferite ale psihologiei copilului și în creșterea copilului. Oferind un stimulent încurajator adecvat, copilul poate fi mai înclinat să se expună la declanșatoarele de anxietate, iar cu expunere repetată, anxietatea și șansa lui de atacuri de panică sunt mult mai reduse. Sistemul de recompense trebuie să fie conceput astfel încât să îl provoace pe copil, dar să îi ofere și un cadru de siguranță. Desigur că în timp, odată ce copilul devine mult mai sigur pe el și dezvoltă abilități care să îl ajute în contextul școlar și social, vom reduce utilizarea de recompense (acest lucru ar trebui să fie însă discutat și planificat în avans).
Specialiștii sunt de părere că dificultățile de a merge la școală, fie ele primare sau secundare, “se pot întâmpla brusc sau se pot construi în timp, iar procesul poate fi unul foarte complex și este posibil să se datoreze unei serii de factori interactivi”. Oricât de stresantă ar fi evitarea școlară atât pentru părinți, cât și pentru copii, este important să abordăm situația cu răbdare, empatie, afecțiune și curiozitate, încercând să înțelegem cu adevărat de ce copilul nostru evită școala, mai degrabă decât să reacționăm cu disciplină aspră. Un psiholog, un psihoterapeut sau un consilier ne poate ghida și ne poate fi de un real ajutor în acest proces de descoperire și de cunoaștere care este unul provocator și dificil din punct de vedere emoțional atât pentru copilul nostru, cât și pentru noi ca părinți.
