Copilul meu are ADHD! Cum ne poziționăm în fața acestei afecțiuni?

Copilul meu are ADHD! Cum ne poziționăm în fața acestei afecțiuni?
Conținut articol

Viața cu un copil sau adolescent cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) poate fi frustrantă, chiar copleșitoare. Dar, ca părinte, ne putem ajuta copilul să depășească provocările zilnice, să-și canalizeze energia spre sarcini cu implicații pozitive și să aducem o stare un calm și conținere în cadrul familiei. Cu cât abordăm și înțelegem mai repede obstacolele și provocările care vin către noi într-o astfel de situație și cu cât suntem mai consecvenți în a le oferi sprijin, cu atât ei au șanse mai mari de succes în viață.

Copiii cu ADHD au, în general, deficite în funcția executivă: capacitatea de a gândi și de a planifica, de a organiza, de a-și controla impulsurile și de a îndeplini sarcinile. Asta înseamnă că cineva trebuie să preia calitatea de executiv, de coordonator, oferind îndrumare suplimentară în timp ce copilul nostru dobândește treptat abilități executive proprii.

Sondajele recente efectuate de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) arată că 9,8% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 3-17 ani au fost diagnosticați cu ADHD (Atention Deficit Hyperactivity Disorder) de către un furnizor autorizat de servicii medicale.

Dacă suntem un părinte cu un copil recent diagnosticat, este normal să ne întrebăm de unde și cu ce să începem. Cunoașterea diagnosticului este primul pas în tot acest proces, dar înțelegerea a ceea ce înseamnă diagnosticul pentru copilul nostru și pentru familia noastră ne va ajuta să obțineți sistemul de sprijin adecvat.

Caracteristicile ADHD-ului

Înainte de a putea fi părinţi suficient de buni pentru un copil cu ADHD, este esenţial să înţelegem impactul simptomelor asupra copiilor și asupra familiei, în ansamblu. Copiii cu ADHD prezintă o serie de comportamente care pot perturba viața de familie. Ei sunt dezorganizați și ușor distrași, menținând alți membri ai familiei în așteptare. Sau încep proiecte și uită să le termine. Copiii cu probleme de impulsivitate întrerup adesea conversațiile, cer atenție în momente nepotrivite și vorbesc înainte de a gândi, spunând lucruri fără tact sau jenante. Este adesea dificil să-i ducem la culcare și să îi adormim. Copiii hiperactivi se pot chiar pune în pericol fizic.

Indiferent de toate aceste comportamente, trebuie să ne dăm un răgaz în care să ne asigurăm că incidența lor este mult prea mare și nu se mai poate explica doar prin faptul că sunt copii.

  1. Poate fi greu de știut dacă ceea ce vedem este sau nu un semn de ADHD. Există o mulțime de mituri despre ADHD. S-ar putea să auzim că această afecțiune afectează doar băieții sau că atunci când vorbim despre ADHD vorbim doar despre hiperactivitate. Adevărul este că ADHD este o condiție reală, biologică, comună la fete și băieți și totodată, afectează copiii în multe moduri diferite deoarece fiecare copil este unic.
  2. Să căutăm semne clare de ADHD. Este esențial să fim atenți la semne, luând notițe despre ceea ce vedem și când vedem. Toți copiii fac lucruri care arată ca ADHD din când în când. Luarea notițelor ne ajută să identificăm modelele de comportament specific acestei afecțiuni și cum se declanșează ele. De exemplu: Copilul nostru se ridică și se mișcă atunci când se așteaptă să rămână nemișcat? Copilul trece de la o activitate la alta constant? Se poate focusa pe o anumită sarcină? Cât timp poate face asta? Când este neatent și agitat, este obosit sau odihnit? etc
  3. Este important să aflăm cum se comportă copilul în plan social. Trebuie să vorbim cu cei de la grădiniță/școală, să explicăm ceea ce se întâmplă acasă și să întrebăm dacă se întâmplă lucruri similare în clasă. Împărtășirea informațiilor poate pune mai multă lumină asupra comportamentelor copilului nostru și de aici să pornim cu mai multă încredere în a-i oferi ajutor susținut.
  4. Să nu ne ascundem și să nu negăm realitatea pe care o trăim. ADHD-ul este foarte frecvent. Vorbind despre ce se întâmplă cu oamenii în care avem încredere, ne poate ajuta să aflăm și să înțelegem cum au făcut față acestei provocări cei care au experimentat ceva similar.
  5. Să ne asigurăm constant copilul că va fi în siguranță. Chiar dacă nu pare a fi așa, mulți copii se simt rău atunci când acționează contrar așteptărilor. Copiii cu ADHD, în special, tind să se bată atunci când se comportă greșit. Aceste lucruri se întâmplă pentru că pot avea probleme în gestionarea emoţiilor. A crea o relație în care copilul să se simtă în siguranță este foarte important.

Deși simptomele ADHD pot fi exasperante, este important să ne amintim constant că al nostru copil nu ne ignoră, nu ne enervează sau nu caută să ne frustreze în mod voit. Copiii cu ADHD vor să stea liniștiți, vor să-și țină camerele ordonate și organizate, vor să facă tot ceea ce părintele lor îi îndeamnă să facă, dar, din păcate, ei nu știu cum să facă ca aceste lucruri să se întâmple.

Primul pas este să explicăm diagnosticul copilului nostru, desigur, dacă vârsta permite o astfel de înțelegere de către cel mic. Atunci când îl învățăm pe copil despre ADHD, inclusiv modul în care această afecțiune îl poate afecta la școală și în relațiile cu prietenii, îl împuternicim și îi oferim posibilitatea să înțeleagă și să învețe cum să-și gestioneze simptomele. A avea control este esențial pentru a putea acționa cu cât mai multă asumare și blândețe față de propria persoană. Putem încerca să atingem aceste subiecte în discuția noastră astfel:

  • Să vorbim despre creier. Este important să îi explicăm copilului că fiecare om are un stil individual de învățare și că suntem cu toții diferitți. Acest lucru se datorează faptului că nu există două creiere exact la fel! Creierul copiilor funcționează foarte repede, în general, și cu atât mai mult atunci când vorbim de ADHD și această realitate poate face dificil ca cel mic să stea liniștit, să aștepte înainte de a vorbi sau să proceseze gândurile. Este important să ne asigurăm că cel mic înțelege că un creier care funcționează rapid poate fi precum o forță de nestăvilit și uneori greu de gestionat.
  • Copilul nostru nu este singurul cu ADHD și el trebuie să știe asta. A viziona online documentare despre oameni celebri cu ADHD sau lideri cu ADHD oferă copilului o perspectivă și îi dă încredere în propria reușită, oricât de dificile pot părea lucrurile la momentul prezent.
  • Să îi explicăm copilului caracteristicile acestei afecțiuni și mai ales faptul că adesea sunt inundați cu idei noi și cu multă energie, iar această parte nu este trebuie să fie inhibată. Sunt situații în care acest lucru poate fi unul minunat și de mare ajutor, ca de exemplu atunci când ne aflăm într-o situație de criză și avem nevoie de energie pentru a acționa sau atunci când lucrăm la proiecte complexe.
  • Copilul trebuie să știe că ADHD-ul nu dispare, ci există doar modalități de a lucra la scăderea în intensitate a simptomelor, ele fiind și cele care provoacă stresul copilului.

Cercetările recente arată că activitatea fizică regulată poate reduce severitatea simptomelor și poate îmbunătăți funcționarea cognitivă pentru copiii cu ADHD. Explicându-i copilului că are nevoie de exerciții suplimentare și ajutându-l să învețe despre strategiile de mișcare pe care le poate folosi în clasă, de exemplu, îi oferă control. Când ştie că se poate baza pe propria persoană, asta îi dă putere și curaj.

O complicație a ADHD-ului din copilărie este că pot exista mai multe probleme de sănătate mintală asociate. Copiii extrem de perturbatori cu probleme comportamentale sunt rapid diagnosticați, dar se confruntă rapid cu urmări în clasă, se luptă să-și facă și să-și mențină prieteni și o stimă de sine în echilibru. Copiii neatenți s-ar putea să nu se confrunte cu atât de multe intervenții comportamentale, dar se luptă să-și mențină concentrarea. Acest lucru poate avea un impact negativ asupra învățării și performanței școlare.

Un studiu pe termen lung a arătat că ADHD persistă la vârsta adultă pentru aproximativ 30% dintre cei diagnosticați cu aceasta de când erau copii. Un studiu din 2019 a arătat că adulții diagnosticați cu ADHD pe vremea când erau copii au rate mai mari de tulburare de conduită, tulburări de anxietate (inclusiv, fobie specifică și tulburare de anxietate socială), tulburări de dispoziție, cum ar fi tulburarea distimică, tulburări de consum de substanțe, tulburări de somn și tulburări de alimentație.

Ce este de făcut? Cum ne poziționăm în fața acestei afecțiuni?

Mulți (dar nu toți) copii cu ADHD au simptome primare de hiperactivitate/impulsivitate ceea ce îi poate determina să fie în mișcare constantă, trecând în mod regulat de la o activitate la alta. Ca părinte sau îngrijitor al unui copil cu ADHD, este important să învățăm să direcționăm surplusul de energie și acest lucru poate fi unul dificil. Cu toate acestea, activitățile pentru copiii cu ADHD trebuie să fie complexe. Totodată, opțiunile simple pot fi la fel de atrăgătoare ca și provocările mari. Tot ceea ce trebuie să facem ca și părinți este să îi învățăm cum să se joace și să petrecem timp cu ei.

Când vine vorba de alegerea și sugerarea activităților pentru copiii cu ADHD, trebuie să luăm în considerare ceea ce le place copiilor, păstrând în minte construirea abilităților.

Angajarea copiilor și adolescenților cu ADHD în activități care răspund nevoilor și preferințelor lor unice poate stimula dezvoltarea lor și poate spori bunăstarea lor”, ne spune dr. Stephanie Palmer, psiholog clinician autorizat din Bee Cave, Texas. Ea recomandă să ne concentrăm atenția pe împuternicirea activităților care promovează mișcarea fizică, încurajează abilitățile organizaționale și ajută copiii să dezvolte managementul timpului.

Dr. Tamara Soles, psiholog pentru copii și antrenor de parenting din Montreal, Canada, este de părere că încorporarea naturii și a aportului senzorial este, de asemenea, o bază excelentă atunci când vine vorba de alegerea unei activități. De exemplu, jocul senzorial ajută copiii cu ADHD să-și regleze aportul senzorial și să-și îmbunătățească focusul. Activitățile senzoriale sunt cele care implică mirosul, vederea, gustul, atingerea sau auzul copiilor.

Ideile pentru activitățile cu copiii mai mici includ:

  • Modelarea aluatului sau a argilei
  • Pictura cu degetul
  • Explorare senzorială: umplem căzile cu obiecte de diferite culori, forme și texturi pentru a fi explorate de copii
  • Joc cu apă
  • Grădinărit: să cerem copiilor să sape în grădină alături de noi sau să ne ajute la plantarea semințelor și a plantelor
  • Colorarea parfumată: putem utiliza markeri parfumați pentru a angaja simțul mirosului în timp ce colorăm
  • Să mergând la o plimbare în natură
  • Navigarea într-un curs cu obstacole: să îi oferim copilului o provocare interioară sau exterioară prin crearea unui traseu cu obstacole prin el va fi nevoie să navigheze.
  • Puzzle-urile

Ideile pentru activitățile cu copiii și adolescenții de vârstă școlară includ:

Copiii mai mari și adolescenții sunt adesea într-un punct în care pot și doresc să facă activități pe cont propriu. Pentru copiii de la aceste vârste, activitățile pot crește în complexitate, iar mulți copii sunt gata să-și asume hobby-uri fizice mai exigente.

Activitatea fizică este esențială pentru adolescenții cu ADHD deoarece ajută la eliberarea excesului de energie și îmbunătățește funcția cognitive”, este de părere dr. Stephanie Palmer. “Este important să ne încurajăm adolescentul să se angajeze în exerciții regulate, fie că este vorba de sport, ciclism montan, arte marțiale, jogging, dans sau yoga.”

Activitățile pentru copiii mai mari cu ADHD includ:

  • Tricotat și cusut
  • Centrele de aventură interioară
  • Competiții prietenoase: de exemplu, ne putem provoca copilul la o cursă, un test de memorie sau un joc de societate.
  • Să lucrăm împreună pentru un scop comun: este important să ne antrenăm cu copilul pentru un scop comun, cum ar fi o cursă de caritate, un eveniment de voluntariat sau de ciclism.
  • Să îl învățăm despre arta spectacolului: să îl înscriem la lecții de dans, de cântat la un instrument, de pictat sau la producții de teatru sau să îl încurajăm să își creeze propriile spectacole acasă
  • Jocuri de grup
  • Să gătească: să cerem copilului să aleagă și să facă un fel de mâncare pentru cină sau prânz.

A avea un copil cu orice fel de afecțiune nu este ușor. Trebuie să căutăm constant resurse în interiorul nostru pentru a putea face față provocărilor care vin către noi una după alta, fără pauză sau răgaz. Un psiholog sau un psihoterapeut poate fi de mare ajutor în acest proces pentru că ne oferă acel cadru conținător în care noi suntem liberi în a explora, fără teama de a fi judecați sau arătați cu degetul. Și unde putem chiar să ne vărsăm furia și durerea pe care le simțim în raport cu tot ceea ce trăim.

Referințe

Christopher G., Kit C. (2017) Să înțelegem ADHD: deficitul de atenție însoțit de tulburare hiperkinetică, Ed. Aramis, București

Cucu-Ciuhan G. (2006). Eficiența psihoterapiei experențiale la copilul hiperkinetic. Ed. SPER, București

Facebook
LinkedIn
Pinterest
Email
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Te invităm să descoperi și alte articole pregătite de către specialiștii noștri