Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, mai exact ADHD, reprezintă o tulburare de neurodezvoltare a căror cauze sunt neurobiologice. Această condiție medicală este prezentă încă de la naștere și are în spate o serie de factori declanșatori de la traumatisme, leziuni, infecții până la lipsa temporară de oxigen sau prezența altor afecțiuni congenitale care au survenit în timpul dezvoltării fetale, la naștere sau după naștere.
Conform celor susținute de Gabor Maté, unul din psihologii care prezintă mare interes cu privire la această tulburare, ADHD-ul are și o cauză genetică, în sensul că se transmite de la o generație la alta. Faptul că în prezent sunt diagnosticați din ce în ce mai mulți copii cu această afecțiune, nu face decât să ne arate că părinții sunt din ce în ce mai stresați, din ce în ce mai obosiți, din ce în ce mai absenți din viața propriilor copii. De asemenea, comunitățile sunt tot mai puțin conectate și se pierde tot mai mult acea modalitate de a crește un copil în sânul lor. ”Globalizarea asta face… Distruge bazele existenței umane în numele progresului economic”. (Gabor Maté). Iar un copil cu ADHD va fi ulterior un adult cu ADHD. (https://www.youtube.com/watch?v=vqRec-K4qY4)
ADHD la adulți: simptome și impact asupra vieții
Când încerci să definești această tulburare îți vine în minte acea persoană excesiv de hiperactivă, care vorbește neîncetat, care nu se poate conține în cadrul unor contexte sociale, care încalcă regulile etc. De fapt, ADHD reprezintă mult mai mult decât atât și modul în care această tulburarea interferează cu starea de bine a adultului în cauză este de fapt perspectiva din care este nevoie să fie definită.

Caracteristicile unui adult cu ADHD pot fi clasificate astfel, dar nu se rezumă la cele prezentate mai jos:
- Persoanele care conduc periculos
ADHD induce, de cele mai multe, dificultate unei persoane atunci când este necesar ca aceasta să se concentreze pe sarcina pe care o are de îndeplinit. De exemplu, acest lucru poate aduce probleme în cazul adulților care conduc. Studiile realizate în acest sens arată că persoanele cu ADHD sunt mai predispuse la a conduce cu viteză mare și provoacă mai multe accidente.
- Persoanele care nu sunt punctuale
Tulburarea ADHD la adulți urmează un model diferit față de copii pentru că și cadrul de referință este diferit. Adulții care suferă de această tulburare pot întârzia foarte mult la locul de muncă sau la evenimente importante. Întârzierea, de cele mai multe ori, le subminează obiectivele, dar ei se simt neputincioși atunci când doresc să facă schimbări în acest sens. Apare un blocaj care induce rezistență la schimbare.
- Persoanele care au recurență în izbucniri furioase
ADHD-ul crează un spațiu emoțional care îi predispune pe cei care suferă de această tulburare să aibă mult mai puțin control asupra propriilor emoții. De multe ori, adulții cu ADHD găsesc dificilă găsirea unui echilibru în ceea ce privește modul în care își expun opinia sau vorbesc despre sine. Sunt contexte în care, chiar și gândurile nepoliticoase sau care pot răni sunt spuse cu voce tare.
- Persoanele care sunt distrase cu ușurință
Adultii cu ADHD pot avea probleme de prioritizare. Aceștia tind să fie dezorganizați, agitați și ușor de distras. De exemplu, multe persoane care suferă de această afecțiune au probleme de concentrare în timp ce citesc. Incapacitatea lor de a rămâne concentrați le afectează cariera și viața socială.
- Persoanele cu capacitate mare de concentrare
De multe ori, persoanele cu ADHD se pot concentra intens asupra lucrurilor de care se bucură, le aduc beneficii sau care, pur și simplu, li se par interesante. În sens contrar, le este destul de dificil să acorde atenție sarcinilor plictisitoare sau acelor contexte în raport cu care nu simt beneficii directe.
- Persoanele care nu știu să se relaxeze
Deși la nivel psihic este resimțită o agitație intensă, de multe ori persoanele care suferă de ADHD nu au capacitatea de a se relaxa cu adevărat. Ruminațiile care au loc în plan mental și nevoia de a fi mereu în acțiune le afectează capacitatea de a se contecta la sine.

Diagnosticarea ADHD la adulţi se realizează diferit de cea la copii. Aceasta presupune determinarea prezenţei simptomelor ADHD atât în timpul copilăriei, cât şi la maturitate. Pentru o diagnosticare cât mai precisă trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte:
- începutul simptomelor ADHD să se petreacă în timpul copilăriei și să fie urmate de persistenţă pe viaţă a simptomelor caracteristice.
- simptomele trebuie asociate tulburărilor clinice sau psihosociale semnificative care afectează individul în două sau mai multe situaţii de viaţă.
Este necesară realizarea unei anamneze amănunțite care să aducă în prim plan detalii despre modalitatea de adaptare a individului la diferitele contexte de viață. Aceste informații pot fi obținute și prin intervierea persoanelor apropiate. Atunci când te referi la acele contexte de viață care pot fi afectate de implicațiile acestei tulburări ai în vedere:
- munca şi educaţia,
- relaţiile intime şi viaţa de familie,
- viața socială, timpul liber şi hobby-urile,
- încrederea în sine,
- imaginea de sine.
Printre cele mai comune probleme psihice care pot însoți ADHD la adult se enumeră tulburarea bipolară, anxietatea, depresia, abuzul de substanțe, tulburările de personalitate, dar și problemele de somn. De multe ori caracteristicile acestor afecțiuni interferează cu simptomatologia specifică ADHD și face și mai dificilă diagnosticarea acesteia. O analiză amănunțită poate oferi un diagnostic corect.
Adulții care suferă de ADHD învață să ”trăiască” cu simptomele, deși mulți adulți care au ADHD nu știu acest lucru. Ei trăiesc cu senzația că nu se pot organiza, nu pot păstra un loc de muncă, nu pot ține minte întâlnirile pe care le au. Au nevoie de organizare, de structură și de un spațiu ce oferă predictibilitate pentru ca ceea ce trăiesc ca și simptome să nu escaladeze. Acești adulți pot părea neliniștiți și pot încerca să facă mai multe lucruri în același timp, majoritatea fără succes. De asemenea, tind să prefere rezolvările rapide în loc să parcurgă toți pașii necesari obținerii unor rezultate mai consistente.
ADHD netratat la adult poate duce la probleme semnificative în ceea ce privește educația, viața socială, situația familială și relația, locul de muncă, respectul de sine și sănătatea emoțională. Nu este niciodată prea târziu să recunoaștem, diagnosticăm și să tratăm ADHD sau orice altă boală mentală care poate avea loc concomitent. Tratamentul eficient poate îmbunătăți viețile multor adulți și familiilor acestora.
Tratamentul ADHD la adulți
Studiile menționează terapia cognitiv-comportamentală (CBT) ca fiind cea mai potrivită abordare pentru adulții cu un diagnostic de ADHD. În cadrul ședințelor de CBT, clientul învață mai multe despre tulburare și despre efectele pe care aceasta le produce, deprinde strategii de organizare, planificare și de managementul timpului (prioritizare, listă de activități, stabilirea de obiective realiste), strategii de reducere a distragerilor și de creștere a intervalului de atenție, strategii de încurajare a gândirii realiste și raționale (mai ales pentru situațiile deosebit de stresante).
Efectele unul plan multidiciplinar(tratament medicamentos, psihoterapie, schimbări în stilul de viață) observate în cazul ADHD la adulți pot fi pe următoarele direcții: reducerea gradului de agitație motrică, îmbunătățirea capacității de concentrare, stabilitatea psihică, creșterea toleranței la frustrare, reducerea momentelor de „plictiseală”, îmbunătățirea capacității de organizare și de gestionare a problemelor de viață, îmbunătățirea abilităților de comunicare și ascultare.
Viața unui adult cu ADHD ar putea fi exprimată astfel:”We think more things before breakfast than most people think all day…” și această ”gândire” continuă răpește șansa de a vedea începutul zilei ca fiind ceva de sine stătător și nu prin prisma haosului creat de propriile gânduri.
2 răspunsuri