Chiar dacă mulți dintre nu știu să definească fericirea sau plăcerea absolută, ceea ce te îndeamnă să dai curs vieții, cu suișuri și coborâșuri, este de fapt dorința de a resimți cât mai des acea senzație de împlinire și de a evita suferința. Durerea poate lua diferite forme (de la neîmplinire personală la eșecuri profesionale etc) și tot ceea ce urmărești ca ființă umană este de fapt evitarea acesteia.
Ce este hedonismul?
Este indubitabil faptul că scopul măreț al omenirii este acela de a alunga durerea și suferința și de a trăi într-un mod cât mai armonios și echilibrat și în concordanță cu cele mai intense dorințe. Hedonismul despre asta ne vorbește… Despre căutarea permanentă a plăcerii. Termenul hedonism provine din greacă de la cuvântul ”hedone” care înseamnă plăcere și sufixul – ism care exprimă „doctrină”. Prin urmare, hedonismul reprezintă o doctrină filosofică care plasează plăcerea ca binele suprem al vieții umane.
Primii adepți ai hedonismului au fost filosofii care aparțineau școlii presocratice Cyrenaics. Aceștia erau de părere că scopul esențial al unei vieți bune este reprezentat de plăcerea momentului și desigur, evitarea durerii. Filozoful Aristipp din Cirene, tată al hedonismului și discipol al lui Socrate, a făcut o distincție clară între cele două părți ale sufletului uman, plăcerea și durerea. În opinia sa, singura cale spre fericire a umanității este obținerea plăcerii prin reducerea durerii. În perioada Evului Mediu, hedonismul a fost intens denunțat și criticat de către filosofii care erau adepți ai creștinismului. Aceștia susțineau cu vehemență că tot ceea ce presupune această doctrină se împotrivește cu religia. În ciuda acestui fapt, hedonismul reprezintă de fapt baza libertinismului, printre ai căror exponenți se numără și Marquis de Sade.
Doctrina hedonismului
Cu privire la doctrina hedonismului s-au creat diverse controverse. Indiferent de acest fapt care nu poate fi contestat, nimeni nu poate nega că maximizarea plăcerii este catalizatorul comun pentru acțiunile și deciziile pe care le iei zi de zi. În toate variantele sale, hedonismul susține că fericirea este o problemă de percepție subiectivă brută. O viață fericită maximizează sentimentele de plăcere și reduce la minimum durerea. O persoană fericită zâmbește mult, are ochii strălucitori, plăcerile ei sunt intense și multe, durerile ei sunt puține. Atunci când această plăcere este trăită în adevăratul sens al cuvântului va rezona cu cele mai profunde ascunzișuri ale propriului suflet.
Sub aceeași ”nuanțare” se află și motivația care te ajută să faci tot ceea ce consideri a fi necesar pentru a diminua gradul de durere (de orice formă/fel) la care ești supus constant. (în relațiile personale, de prietenie, în cadrul contextelor profesionale etc.) Din această perspectivă, căutarea plăcerii ascunde de fapt o durere pe care nu reușești să o integrezi. O acțiune pe care o faci strict pentru plăcerea resimțită nu înseamnă că anulează partea de durere care poate rămâne la fel de prezentă la nivel fizic, emoțional, etc. Asta înseamnă că acțiunile și deciziile pe care le iei să fie focusate de fapt pe suprimarea suferinței. Dar ce înseamnă de fapt a suferi? Ce înseamnă a fi fericit, a fi împlinit, a simți plăcere? Înseamnă, în oglindă, a nu simți durere? Și cât durează de fapt acea senzație de fericire, acea clipă de plăcere? Cum poți să ”conservi” senzația de plinătate astfel încât să știi cu exactitate că în acel moment tu ai fost fericit?
Plăcerea, din perspectiva acestei doctrine, nu face referire la ceva fizic, chiar dacă unele implicații pot lua această formă. A finaliza un proiect important pentru tine, a merge la întâlnirea programată cu prietenii în fiecare joi seară, a descoperi constant lucruri despre sine, a fi în contact cu natura, toate acestea îți pot aduce satisfacție și împlinire și susțin dorința ta de a le accesa cât mai des. Oricât de mult tinzi să simplifici natura umană, complexitatea creierului și a modului în care omul percepe și resimte mediul, oamenii, experiențele și tot ceea ce este în jurul său este imbatabilă. În altă ordine de idei, a acționa prin prisma plăcerii induce trăirea de emoții pozitive. Asta se observă cu claritate la persoanele care încearcă să fie mai conștiente de sine, de propriile limite, de propriile mecanisme de apărare și care prin prisma acestui proces de autocunoaștere pot ajunge să aibă ”o viață delicioasă”, așa cum ne este explicat de către Radhika Kakani în următorul TEDx:
În altă ordine de idei, hedonismul este în totală contradicție cu morala. Fiecare ființă umană își construiște un sistem de valori care îl va ajuta să se ghideze în viață. Această ”clădire de valori” pornește din copilărire și suferă destructurări și restructurări pe parcursul întregii vieți. Un cadru de familie călduros, primitor, persoane loiale și disponibile emoțional, un mediu social provocator, dar și care te susține în alegerile pe care le faci sunt de fapt cele mai importante premise pentru modul în care fiecare ajunge să își construiască propriul curent hedonic. Este important pentru bunăstarea ta psiho-emoțională să faci tot ceea ce este necesar pentru a o menține în echilibru, dar asta nu anulează responsabilitatea pe care o ai și față de cei din jur. Accesarea plăcerii nu trebuie să se realizeze prin rănirea celorlalți, iar acestă limită este extrem de firavă. Dacă vrei să fii un hedonist responsabil este important să faci alegeri care au impact benefic și asupra vieții celor din jurul tău!
Suferința este cunoscută fiecăruia dintre noi. Cu cât aceasta îți inundă viața, cu atât devii mai vulnerabil în ceea ce privește accesarea plăcerii. Practic, ai nevoie să simți plăcere pentru a supraviețui. Interrelationarea aceasta totală și compactă te face să fii în continuă luptă pentru a fi bine cu tine și a fi bine în viața ta. Emil Cioran ne oferă o adevărată doză de pragmatism prin sintagma: ”Toți oamenii caută plăcerea – afirmația este adevărată, cu condiția să adaugăm că sunt și unii care caută durerea și că aceea e tot o căutare a plăcerii. E hedonismul pe dos.”
Tu cât de bine delimitezi în viața ta durerea de plăcere?
