Faptul că suntem ființe sociale ne aduce extrem de multe beneficii față de celelalte specii de pe planetă, dar din acestea derivă și la fel de multe responsabilități. Atunci când ne referim la inteligența emoțională, ne referim de fapt la un ansamblu de abilități de a percepe, a evalua, a controla propriile emoții, dar acestea se întregesc și capătă sens și structură în raport cu abilitățile de a înțelege, a interpreta și a răspunde la nevoile emoționale ale celor din jur. Și în viața fiecăruia dintre noi, tot ceea ce se întâmplă sau ni se întâmplă poate fi foarte simplu definit, ca și în fizică… Mai exact, orice acțiune are o reacțiune.
Ce este inteligența emoțională?
Altfel spus, inteligența emoțională acționează pe mai multe paliere:
Autocunoașterea – se referă la capacitatea de a ne identifica emoțiile, aspirațiile, valorile; această componentă are implicații majore în bunăstarea noastră deoarece ea se conturează sub forma încrederii în sine, în propriile forțe și capacități; de asemenea, are legătură și cu recunoașterea modului în care comportamentul nostru îi poate impacta pe cei din jur și vicerversa.
Stăpânirea de sine – această componentă a inteligenței emoționale este asociată de către psihologul Daniel Goleman cu controlul asupra emoțiilor noastre negative; de cele mai multe ori, acestea reușesc să ne acapareze existența, puterea de decizie, rațiunea, capacitatea de a ne asuma responsabilitatea, de a ne recunoaște greșelile etc; stăpânirea de sine ne ajută să ne adaptăm noilor contexte și să privim lumea înconjurătoare dintr-o perspectivă mai optimistă;
Motivația intrinsecă – ocupă un loc esențial în formarea inteligenței emoționale deoarece are un impact major asupra capacității noastre de a ne menține motivația dincolo de recompensele imediate, precum cele materiale (faima, bogăția) sau recunoașterea, laudele și ovațiile celor din jur. Această componentă are la bază pasiunea care ne ajută să ne îndeplinim visurile și să trecem de orice obstacol până ajungem la final de drum
Empatia – abilitatea de a recunoaște emoțiile celor din jur este extrem de importantă în relațiile pe care le avem, dar aceasta este întregită de modul în care ajungem să reacționăm în fața acelor emoții pe care le identificăm; de aceea, a fi empatic înseamnă să simți tristețe alături de cel care este trist, să simți entuziasm și încântare alături de cei care își trăiesc propriile reușite etc.
Abilitățile sociale – din anumite puncte de vedere, această componentă se poate intercala cu cea a empatiei, dar ”funcțiile” sale se extind; vorbim aici de o coerență între capacitatea de a fi empatic, de a comunica constructiv, de a expune succint și sub o formă productivă punctul de vedere; toate acestea le regăsim cu precădere în sectorul profesional și în tot ceea ce presupune abilități de leadership
Beneficiile inteligenței emoționale la copii
Având în vedere toate cele expuse mai sus, este evident faptul că inteligența emoțională este extrem de importantă atunci când vorbim despre o viață împlinită, plină de sens, de relații armonioase.
Copilăria este pentru cei mici precum un creuzet al inteligenței emoționale deoarece totul începe în sânul familiei. Din acest mediu, copiii deprind modele de comportament și modalități de gestionare a emoțiilor. Așadar, părinții/îngrijtorii joacă un rol esențial în dezvoltarea proprice a acelor unelte care să îi ajute pe copii să se simtă confortabil atunci când vine vorba de emoțiile proprii, dar și a celor din jur. Viața fiecăruia dintre noi presupune a crea și a susține relații. Tocmai prin prisma acestei realități, inteligența emoțională are un impact direct asupra modului în care resimțim împlinirea în raport cu ceilalți.
Inteligența emoțională poate fi privită ca o abilitate. Ca în orice abilitate pe care cel mic o învață, angajamanetul ferm din partea părinților/îngrijitorilor este esențială. Dacă există limite clar definite și nu se fac compromisuri în acest sens, copilul va înțelege că este respectat și valorizat în propria familie și asta îl va ajuta să fie încrezător în raport cu propriile acțiuni. De asemenea, este nevoie de multă răbdare. Copiii care sunt crescuți cu susținere permanentă și au mereu sentimentul că sunt apreciați pentru efortul propriu pe care îl depun pentru a se ”racorda” la lumea înconjuratoare, vor lega mai ușor prietenii, vor avea inițiativă, se vor încrede în propriile emoții, vor avea rezultate mai bune la școală și vor reuși să aibă o viață mai împlinită. Desigur, drumul pe care părintele și copilul îl au de parcus nu este unul lin și ușor. Zi de zi vor exista provocări care îl vor face pe părinte să se simtă epuizat, frustrat, iar cel mic va prelua instant paleta de emoții.
Stadii de dezvoltare ale inteligenței emoționale la copii
Copiii trec prin anumite stadii de dezvoltare ale inteligenței emoționale:
- Dezvoltarea conștientizării emoționale, mai întâi a propriilor sentimente, apoi ale celorlalți;
- Recunoașterea, identificarea și percepția emoțiilor – vor învăța să înțeleagă expresiile faciale, limbajul corporal, tonul vocii, atât la ei, cât și la ceilalți;
- Descrierea starilor și numirea emoțiilor – vor deprinde cum să folosească cuvintele pentru a vorbi despre ceea ce simt;
- Empatizarea cu ceilalți – dezvoltarea sentimentului de grija pentru ceilalți;
- Controlul și gestionarea emoțiilor – vor învăța cum să-și stăpânească emoțiile în momentul în care trebuie să acționeze, atunci când au sentimente;
- Înțelegerea legăturilor dintre emoții și comportamente
Rolul părinților în dezvoltare inteligenței emoționale la copii
Ce putem face noi ca părinți atunci când dorim să oferim ghidare emoțională celui mic?
- Să fim atenți și receptivi la emoțiile acestuia: acestea ne vorbesc despre lumea lui interioară și ne oferă adevărate ancore pentru a ne sincroniza cu el din punct de vedere emoțional.
- Să nu luăm lucrurile personal, ci să încercăm să vedem orice exprimare emoțională a copilului ca o posibilitate de a ne conecta cu el; de asemenea, este important să fim conștienți că orice emoție are rol de mesager și ne poate oferi indicii importante despre lumea interioară a celui mic
- Să ascultăm cu empatie și prezență ceea ce ne transmite copilul; rezultatul acestei ascultări active este încununat de validarea stării emoționale a copilului… în acel moment își va da seama că indiferent de cât de vulnerabil, furios, neînțeles se va simți vreodată, are alături aliați de încredere.
- Jocul este o componentă esențială în viața copiilor; jocurile cu cartonașe cu diverse emoții, jocurile de mimă, jocurile de rol, dar și dialogul pe care îl purtăm zi de zi cu cei mici, îi ajută să își dezvolte vocabularul; astfel vor reuși să identifice și să numească propriile emoții.
- Setarea de limite are o putere extraordinară în educarea celor mici; de exemplu, atunci când cel mic este furios sau frustrat că nu reușește să îndeplinească o anumită sarcină și începe să arunce lucruri, după validarea emoției pe care o resimte, trebuie să venim către el cu explicații despre ce lucruri sunt permise sau nu; astfel îi vom oferi un cadru securizant și împreună cu el vom găsi soluții la problema cu care se confruntă.
Implicarea părinților este indispensabilă și reprezintă un fundament pentru dezvoltarea sănătății emoționale a copiilor. Cu cât aceștia sunt mai disponibili emoțional și mai prezenți în relația cu copiii lor, cu atât spațiul familial devine un cadru securizant și echilibrat, în care copiii se vor simți liberi să se exprime, manifeste și din care vor învăța cum să fie pregătiți emoțional pentru provocările vieții. Adulții care își descuriu propriile stări emoționale, atât verbal, cât și non-verbal, dar și care explică corect ceea ce simt, le vor transmite și își vor ajuta copiii să își dezvolte această abilitate. Explicațiile corecte și la timp ale părinților față de copii îi pot ajuta pe aceștia să înțeleagă mai ușor emoțiile. Părinții trebuie să fie cât mai naturali, să nu își mascheze emoțiile, nici bucuriile sau tristețile, deoarece un comportament falsificat îl poate induce în eroare pe copil și îi poate genera stări de frustrare, neacceptare sau tristețe pe termen lung. Cititul încă de la vârste fragede, analiza personajelor din povești, dar și consecințele comportamentelor din diferite situații îi poate face pe copii să înțeleagă mai ușor ce înseamnă relația cauză-efect în ceea ce privește planul emoțional.
Construirea inteligenței emoționale este un proces care are loc pe tot parcursul vieții.
Atunci când bazele sunt puse într-un mod destoinic, încrederea în sine îl va ajuta pe cel mic să exploreze, să aibă încredere în sine, să se deschidă față de cei din jur, să nu îi fie teamă de necunoscut.
Dragi părinți, haideți să ne ajutăm copiii să exploreze lumea înconjurătoare cu curaj și încredere pentru că așa cum spunea și Daniel Goleman, ”viața de familie este prima școală a emoțiilor.”
Referințe:
”Inteligență emoțională” – Daniel Goleman
9 răspunsuri