Meseria de părinte poate fi privită ca fiind în vârful unei piramide imaginare a tuturor meseriilor, profesiilor, ocupațiilor care există în această lume. A fi părinți presupune a fi conștienți de impactul și responsabilitatea pe care acest rol îl are în viața propriilor copii, dar și de fragilitatea legăturii care se creează între cele două părți ale relației părintești.
Fiecare dintre noi care este părinte a resimțit de multe ori că în afară de a le oferi propriilor copii protecție față de primejdiile din jur și o bună educație, suntem responsabili și în raport cu fericirea sau succesul acestora. Educația pe care le-o oferim este mult mai mult decât a juca un rol care are în spate anumite responsabilități.
Copiii sunt persoane diferite de noi și prin urmare, au propriile nevoi, dorințe, atitudini, năzuințe, comportamente. Atunci când vorbim despre responsabilitățile propriilor copii, este important să realizăm că încă de la vârste fragede aceștia pot avea trasate anumite sarcini în raport cu care să învețe să își asume comportamentul. Mai mult decât atât, autonomia, încrederea în sine și tot ceea ce ține de inteligența socio-emoțională sunt aspecte care se dezvoltă în primii ani de viață, iar părintele poate ajuta la ghidarea copilului în drumul său spre achiziția acestor calități/abilități.
Dacă este să ne raportăm la copii, atitudinea acestora față de anumite responsabilități sau sarcini diferă foarte mult de la un copil la altul. Procesul de învățare la care este supus poate aduce dezamăgiri, frustrări, senzații de îngrădire a libertății, dar acest proces, prin perseverența și verticalitatea părinților, se va transforma într-unul de autoînvățare și implicit, va avea efecte evidente asupra autonomiei copilului și capacității de a-și asuma responsabilitatea.
Dar ce înseamnă de fapt a fi responsabili și contribuie îndeplinirea treburilor casnice la dezvoltarea copiilor?
o Înseamnă a fi conștienți de acțiunile pe care le facem și de consecințele acestora
o Înseamnă să ne asumăm ceea ce rezultă în urma propriile acțiuni
o Înseamnă să avem încredere în ceea ce se întâmplă și în capacitatea noastră de a face ajustări care să contribuie la un anumit echilibru personal/social
o Înseamnă să ne cultivăm gândirea ”out of the box”; aceasta ne ajută să fim mai curajoși, mai asumați, mai vii
o Înseamnă să ne dezvoltăm inteligența emoțională care se află la baza tuturor interacțiunilor noastre de zi cu zi
Copiii pot deveni conștienți de toate aceste aspecte doar atunci când sunt lăsați să experimenteze eșecul și necesitatea de a repeta anumite acțiuni pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Psihologii americani Harold McAbee și Bernice Bronia Grunwald sunt de părere că anumite sarcini pe care le putem da celor mici trebuie să țină cont de vârstă și evident, de particularitățile individuale ale fiecărui copil astfel încât sarcina în sine să ajute în sens pozitiv la dezvoltarea acestora. E recomandat să nu facem diferențieri în funcție de sex. Responsabilizarea copilului prin alocarea anumitor sarcini este bine să se petreacă de la vârste mici, preșcolare.
Responsabilitățile pe care părinții le dau copiilor devin o sursă constantă de învățare și exersare pentru copii, iar fiecare eroare reprezintă o bună oportunitate de corectare prin experiența proprie. Cu fiecare etapă și vârstă, copiii vor deveni mai abili și mai descurcăreți, dar și mai pregătiți pentru viitor.
Asumarea unor sarcini de la vârste mici îi ajută pe copii să fie pregătiți pentru momentul în care vor părăsi căminul părintesc. Astfel că fiecare etapă de vârstă are rolul de a-i învăța cum să știe să facă lucruri, să își crească autonomia, să își înlocuiască rezistența cu ceva util și constructiv, să-și poarte de grijă, să își conștientizeze resursele pe care le au, să găsească soluții și să fie în controlul vieții lor pe viitor.
Vârsta de 2-3 ani
o să aranjeze şi sorteze hainele
o să şteargă praful
o să aranjeze cărţile şi revistele în rafturi
o să aranjeze jucăriile și lucrurile pe care le folosește
o să ducă hainele murdare în coșul de rufe
o să hrănească animalele de companie
o să ajute la aranjarea mesei și la strângerea ei
De menționat că mai ales la această categorie vârstă, lauda constructivă este extrem de importantă. Mai mult decât atât, cei mici au mare nevoie să simtă că noi adulții avem nevoie de ei și asta va ajuta la consolidarea unei relații în ambele direcții.
Vârsta 4-5 ani
o să facă patul
o să curețe farfuriile după luarea meseisă ude florile
o să împerecheze șosetele
o să ajute la așezarea hainelor curate
o să ajute la prepararea deserturilor și la ornarea tortului
o să ajute la prepararea mesei
o să își lege singur șireturile
o să își facă singur un sandwich
o să hrănească animalul de companie și să curețe după el
În perioada preșcolară apare nevoia de a fi dorit și capabil, dar și de a rămâne independent. Tocmai de aceea este necesar să punem accent pe cât de important este ajutorul pe care ni-l oferă.
Vârsta 6-7 ani
o să își pregătească ghiozdanul
o să dea cu aspiratorul în camera sa
o să ude florile și să plimbe animale de companie
o să ducă gunoiul
o să își aleagă singur hainele cu care să se îmbrace, în funcție de timpul de afară
o să aranjeze tacâmurile pe masa
o să pună hainele pe cuier
o să-şi facă curat în camera
o să scoată alimentele din plasă când ne întoarcem de la cumpărături
o să le așeze pe categorii în frigider
o să răspundă la telefon
o să strângă şi să cureţe masa
Vârsta 8-9 ani
o să spele pe jos, să dea cu aspiratorul;
o să ajute la pregătirea mesei
o să sorteze singur rufele care trebuie puse în mașina de spălat
o să-şi prepare gustări simple (sendvișuri, cereale cu lapte etc.);
o să plimbe căţelul;
o să aranjeze lucrurile în dulap sau sertare;
o să scoată hainele din mașina de spălat
o să împăturească hainele de pe uscător și să le aranjeze în dulap
o să aranjeze în dulapuri vasele din mașina de spălat vase
Vârsta 9-10 ani
o să ajute la curățenia din curte, dacă stați la casă
o să traverseze singur strada
o să pună la spălat rufe/vase în mașina de spălat
o să aducă cumpărăturile de la mașină
o să preia mici responsabilități dacă în familie sunt frați mai mici (de exemplu, să facă un sandwich pentru cei mici sau să aranjeze jucăriile în camera lor)
o să-şi schimbe asternuturile
o să tundă gazonul
Este important ca sarcinile pe care le dăm copiilor să nu fie percepute de către ei ca ceva mult prea dificil și să nu vină cu presiune din partea noastră. Este de preferat să îi lăsăm pe ei să decidă la ce ne pot ajuta și noi să fim alături de ei cu explicații și îndemnuri, în caz de au nevoie de ele. Un lucru care îi poate organiza este și realizarea unei liste cu sarcini de care sunt responsabili pe care să o lipim într-o zonă unde o pot vedea des.
Chiar dacă uneori nu sunt încântați de o anumită sarcină sau de momentul în care este nevoie să o facă, pe măsură ce o duc la bun sfârșit, copiii se pot bucura de sentimentul de satisfacție care este prezent în fiecare dintre noi atunci când avem orice tip de reușită. Mai mult decât atât, prin prisma implicării celor mici în treburile casnice, aceștia învață că atunci când lucrurile sunt făcute în familie, cu toții avem de câștigat, inclusiv mai mult timp pentru a face lucruri distractive împreună sau timp pentru sine și pentru prieteni. Mulți dintre noi ne grăbim să afirmăm că nu au răbdare cu activitățile simple, repetitive sau de rutină. Cauza, în general, este sentimentul de frustrare pe care, uneori, nu îl avem internalizat și nu reușim să îi facem față cu prea mare succes. Tocmai de aceea, chiar și în cazul adulților, activitățile precum strânsul hainelor, spălatul vaselor, ștersul prafului etc. ajută la creșterea toleranței la frustrare.
Activitățile de acasă reprezintă cel mai bun cadru de învățare, deoarece acasă poate fi cel mai sigur mediu în care copiii pot experimenta și exersa fără teama de a eșua, de a fi judecați în vreun fel și unde pot exersa până capătă deprinderile necesare. Prin implicarea propriilor copii în diverse activități ce presupun responsabilitatea, copiii noștri învață să fie mai organizați, învață abilități de gestionare a timpului, învață despre importanța echilibrului dintre muncă, timpul liber, timpul cu familia etc.
Un răspuns