Deconectare emoțională versus Siguranța emoțională în interiorul unui cuplu

Deconectare emoțională versus Siguranța emoțională în interiorul unui cuplu - clinicaaproape.ro”
Conținut articol

Relațiile de cuplu reprezintă un proces continuu… Relațiile de cuplu trebuie să se bazeze pe siguranță și încredere deoarece ele reprezintă cea mai importantă companie de care avem parte pe parcursul vieții. În momentele dificile, de noi depinde dacă alegem să facem ceea ce este mai simplu sau la îndemână sau îndrăznim să alegem ceea ce este sănătos pentru sine și pentru relația în care ne aflăm. Cu trecerea timpului, alegerile pe care le facem sunt cele care vor defini realitatea noastră emoțională și modul în care ne simțim în relația de cuplu. 

Siguranța emoțională se construiești de ambii parteneri, cu asumare și răspundere pentru sine, dar și pentru celălalt. Cele mai recente cercetări în neurobiologie arată că siguranța emoțională este unul dintre cele mai importante aspecte ale unei conexiuni satisfăcătoare într-o relație de dragoste. Trebuie să ne simțim în siguranță înainte de a fi capabili să fim vulnerabili și, așa cum ne amintește Brené Brown, „Vulnerabilitatea este locul de naștere al iubirii, apartenenței, bucuriei, curajului, empatiei, responsabilității și autenticității”.

Ce anume ne face să ne îndreptăm spre deconectare emoțională?

Unii oameni sunt dezamăgiți de ideea de a acorda prioritate siguranței în relația lor deoarece pentru ei o relație „sigură” echivalează cu una „plictisitoare”, dar se dovedește că relația sigură după care tânjim cu toții se dezvoltă cel mai armonios atunci când ne simțim în siguranță. 

Stephen Porges, Ph.D., un pionier în domeniul neuroștiinței și unul dintre cei mai importanți experți din lume în sistemul nervos autonom, confirmă că avem un imperativ pentru siguranță profund legat în mintea și corpul nostru. Teoria polivagală a lui Porges descrie modul în care sistemul nostru nervos autonom mediază siguranța, încrederea și intimitatea printr-un subsistem pe care îl numește sistemul de implicare socială. Creierul nostru detectează în mod constant prin simțuri dacă ne aflăm într-o situație sigură, periculoasă sau care pune viața în pericol.

Când corpul și mintea noastră experimentează siguranță, sistemul nostru de implicare socială ne permite să colaborăm, să ascultăm, să empatizăm și să ne conectăm, precum și să fim creativi, inovatori și îndrăzneți în gândirea și ideile noastre. Acest lucru are beneficii pozitive pentru relațiile noastre, precum și pentru viața noastră în general.

Majoritatea cuplurilor nu se confruntă cu situații care le pun viața în pericol. În schimb, ele ”navighează” prin deconectarea cronică a relației, tensiune, stare defensivă sau iritabilitate care semnalează pericol pentru simțurile lor. Toate acestea au drept consecință afectarea relației de cuplu propriu-zisă. 

Capacitatea creierului nostru de a fi conștient de aceste semnale este un fenomen numit neurocepție, un termen inventat de Porges pentru a descrie modul în care sistemul nostru nervos se bazează pe sentimentele din corpul nostru pentru a evalua nivelul de risc și de siguranță. Această conștientizare se află în afara gândirii conștiente. Creierul nostru oferă o analiză continuă a informațiilor prin intermediul simțurilor noastre pentru a decide cum și când să inițiem și să fim deschiși la conexiunea unul cu celălalt.

Când percepem siguranța prin neurocepție, sistemele noastre de implicare socială pot funcționa și ne pot ajuta să creăm căldură și conexiune. Când percepem pericolul, toate resursele noastre se îndreaptă spre evaluarea nivelului de pericol în care ne putem afla și să ne protejăm de acesta.

Pentru cupluri, arta de a nu fi defensiv înseamnă a discuta doar despre nemulțumirile specifice și a nu se ajunge la atacuri de persoană. Aceste atacuri la persoană pot fi extrem de dureroase. Atunci când se aduce o critică cu nuanță de dispreț de exemplu, emoția creată este extrem de distructivă. Disprețul însoțește adesea furia; el nu se exprimă doar prin cuvinte, ci și prin tonul vocii sau printr-o expresie supărată a feței. La fel de dăunător este și limbajul trupului care transmite acest dispreț, mai ales strâmbăturile din gură, care sunt un limbaj facial universal pentru dezgust sau datul ochilor peste cap. 

Chiar și în situațiile cele mai rele, partenerii pot discerne din ceea ce aud, ignorând părțile ostile sau negative – tonul nesuferit, insulta, reproșurile disprețuitoare – pentru a percepe esența mesajului. În acest caz, ajută dacă ambii parteneri își amintesc că tonul negativ este de fapt o ilustrare indirectă a importanței subiectului în cauză – o dorință de a i se acorda toată atenția.

Critica, disprețul și blamarea sunt strategii prin care încercăm să ne descărcăm de durere, să evităm întâlnirea cu copilul invizibil (întâlnire de care suntem singurii responsabili) și să proiectăm asupra partenerilor noștri o serie de frici și nesiguranțe.

Deconectare emoțională versus Siguranța emoțională în interiorul unui cuplu- clinicaaproape.ro”

Care sunt semnalele deconectării emoționale în cuplu?

  • Există o lipsă de intimitate.

Lipsa de intimitate nu sugerează doar că viața sexuală este în așteptare. Semnalează că lipsește legătura emoțională unul cu celălalt. Înseamnă că nu ne mai sărutăm, nu ne mai ținem de mână sau nu ne mai atingem jucăuș și nu interacționăm cu afecțiune cu partenerul nostru. 

  • Avem vieți separate.

Când viața fiecărui partener merge în direcții diferite, acesta este un mare steag roșu că s-a pierdut conexiunea fundamentală din relație. Poate doar ne-am îndepărtat, poate avem noi interese sau munca a avut un rol mai important în una sau ambele vieți. Toate aceste aspecte ar trebui să fie un subiect de discuție dacă amândoi ne dorim să mergem mai departe, împreună, în relația de cuplu.

  • Nu mai există comunicare.

Comunicarea este un alt aspect fundamental al conexiunii într-o relație care necesită atenție și întreținere. Lăsată nesupravegheată, lipsa de comunicare duce la pierderea sau incapacitatea de a ține deschise liniile de comunicare, ceea ce face mai dificilă reconectarea emoțională și fizică. Oricât de ocupată ne poate fi viața, comunicarea nu ar trebui să fie lipsită de prioritate în nicio relație.

  • Ne ”luptăm” constant.

Lupta în mod constant poate fi un semn al multor lucruri, dar duce la o lipsă de conexiune între parteneri. Cearta pentru fiecare lucru mic, pentru același lucru în mod repetat, sau pentru ceva pentru care nu știm cum să încetăm să ne certăm pentru că este atât de mare și dificil de integrat fără ajutor extern, sunt semnale de alarmă care trebuie luate în considerare.

Cu toții am auzit-o – relațiile, și în special căsătoriile, necesită efort și muncă. Acea muncă este un efort care trebuie să vină din ambele părți. Desigur, cu toții avem zile în care suntem obosiți, ne certăm, ne dorim să renunțăm și poate spunem lucruri negative partenerului. Cu toate astea, la sfârșitul zilei (sau săptămânii), nu ar trebui să ne dorim să cedăm în fața acestei lupte și să alegem să părăsim ”ringul”.

Bărbați versus femei în raport cu siguranța în cuplu

La nivelul fiecărui cuplu există două realități emoționale, a fiecărui partener în parte. Rădăcina acestor diferențe emoționale, chiar dacă în parte este biologică, se află și în copilărie, respectiv în cele două lumi emoționale în care trăiesc băieții și fetele pe măsură ce cresc. În general, băieții se simt amenințați de tot ceea ce le-ar putea pune în pericol independența, în vreme ce fetele se simt mai amenințate de o ruptură la nivel relațional. Așa cum sublinia și Deborah Tannen în cartea ei ”You Just Don`t Understand”, aceste perspective diferite conduc la faptul că bărbații și femeile doresc și așteaptă lucruri total diferite de la o conversație; în vreme ce bărbații se mulțumesc să vorbească despre diverse ”lucruri”, femeile urmăresc legăturile emoționale.

Toate acestea înseamnă că femeile, în general, intră în căsnicie sau în relații pregătite pentru rolul de administrator emoțional, în vreme ce în cazul bărbaților acest lucru contează mult mai puțin pentru supraviețuirea relației. Într-adevăr, cel mai important element pentru femei – dar nu și pentru bărbați – pentru ca o relație să fie satisfăcătoare s-a arătat a fi conform unui studiu efectuat asupra a 264 de cupluri, ”o bună comunicare”. Ted Huston, psiholog la Universitatea din Texas, studiind în profunzime cuplurile, a constatat: ”Pentru soții, intimitatea înseamnă a discuta diverse lucruri, mai ales despre cele referitoare la relația în sine. În general, bărbații nu înțeleg ce vor nevestele de la ei. Ei spun așa: <<Eu vreau să fac lucruri diverse cu ea, iar ea nu vrea decât să vorbim.>>”

Neurocepția ne mobilizează și apărarea atunci când detectăm o amenințare. Chiar dacă „știm” din punct de vedere cognitiv că suntem în siguranță unul cu celălalt, simțurile primesc informații foarte diferite prin voce, ochi, expresiile faciale și limbajul corpului celuilalt. Când nu ne simțim în siguranță, corpurile noastre nu vor să se implice, să se conecteze sau să ofere căldura emoțională de care relațiile noastre au nevoie pentru a prospera. Cu cât înțelegem mai mult modul în care corpurile noastre joacă un rol în relațiile noastre, cu atât mai mult le putem face să lucreze pentru noi și nu împotriva noastră.

Crearea unei legături sigure și armonioase

Cum își transmit membrii unui cuplu siguranță emoțională unul altuia în condiții de stres? Cum pregătesc ei în mod conștient calea către o conexiune care îi lasă inspirați și dorind mai mult?

Soții Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, în cărțile lor, repetă ideea conectării: „Conectarea înseamnă viață. Viața înseamnă conectare.“. Conectarea și siguranța emoțională dintr-un cuplu depind de disponibilitatea partenerilor de a-și accepta și îmbrățișa vulnerabilitatea, de cunoașterea reciprocă și la un nivel profund. Când în cuplu se creează intimitatea, apare adevăratul confort de a fi tu însuți alături de celălalt și astfel, relația este un refugiu sigur.

Stan Tatkin, PsyD, dezvoltatorul abordării psihobiologice a terapiei de cuplu (PACT), încorporează neuroștiința pentru a-i învăța pe partenerii de cuplu cum să recunoască sistemul de siguranță și securitate al relației lor pentru a crea și menține dragostea de durată. Învățând cum să cultive un sentiment de siguranță la nivel neuroceptiv, partenerii încep să-și comunice în mod intenționat sentimente de interes, acceptare și iubire unul altuia.

Frumusețea unui sistem nervos care ne ajută să supraviețuim evenimentelor care pun viața în pericol este că ne sprijină și în aprofundarea sentimentelor noastre de apropiere și conexiune unul cu celălalt.

Există mai multe moduri de a cultiva un sentiment de siguranță emoțională într-o relație. Ce putem face concret?

  • Să exersăm ascultarea activă. Ascultarea activă este o parte integrantă a oricărei relații. Pentru a practica ascultarea activă, este esențial să ascultăm cu atenție ceea ce ne comunică partenerul, să menținem contactul vizual și să punem întrebări clarificatoare. Receptivitatea în raport cu ceea ce ne împărtășesc le oferă siguranță să o facă și pe viitor. 
  • Să fim transparenți. A fi deschiși și sinceri unul cu celălalt este o modalitate crucială de a construi siguranța emoțională. Acest lucru ne asigură că menținem o linie deschisă de comunicare, astfel încât partenerul să simtă că nu îi ascundem nimic și invers. Transparența poate stabili încredere în relație și permite să le arătăm oamenilor din viața noastră adevăratul sine.
  • Să nu judecăm. Să oferim partenerului beneficiul îndoielii și  să evităm să-l judecăm pentru ceea ce spune sau face, numind și atribuind intenții rele acțiunilor lor. 
  • Să arătăm empatie în timpul dezacordurilor pentru a construi o relație bazată pe compasiune, în care să avem un mediu sigur pentru a ne exprima nesiguranța și îndoielile unul cu celălalt.
  • Să arătăm bunătate față de partenerul nostru. Exprimarea recunoștinței, cuvintele de afirmare, actele de bunăvoință și înțelegere și afecțiunea fizică pot ajuta la promovarea unei relații mai iubitoare.
  • Să stabilim și să respectăm limite. Stabilirea limitelor este o modalitate de a practica auto-îngrijirea. Stabilirea și respectarea limitelor fiecăruia poate ajuta la construirea încrederii, a securității emoționale și a unui sentiment de siguranță în tot ceea ce poate presupune un parteneriat.
  • Să ne îndreptăm spre terapie de cuplu sau terapie individuală. Dacă întâmpinăm probleme în stabilirea siguranței emoționale în propria relație de cuplu, specialiștii din domeniu sunt cei care ne pot ajuta în acest sens. Discuția deschisă despre ceea ce ne îngrijorează sau despre ceea ce simțim cu un profesionist în sănătate mintală sau cu un psihoterapeut, într-un spațiu sigur, ne poate ajuta să stabilim strategii sănătoase de comunicare și modalități eficiente de a face față conflictelor.

Relațiile noastre sunt departe de a fi plictisitoare atunci când ne simțim în siguranță. Siguranța emoțională ne oferă libertatea de a colabora, de a visa, de a fi extrem de creativi, de a împărtăși idei îndrăznețe, de a simți o compasiune sporită și de a ne exprima liber unul cu celălalt.

Referințe

Harville Hendrix, Hellen Hunt „Spațiul dintre noi”

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Te invităm să descoperi și alte articole pregătite de către specialiștii noștri