„Nu înțeleg de ce m-a părăsit!“ Cum gestionăm o despărțire surpriză?

„Nu înțeleg de ce m-a părăsit!“ Cum gestionăm o despărțire surpriză?
Conținut articol

Relația de cuplu este ca un organism viu. Evoluează, se transformă în ritmul evoluției celor doi parteneri. Uneori, creștem mai mult individual și transferăm, apoi, înțelepciunea dobândită în cuplu. Alteori, relația evoluează cu pași repezi, pentru că este susținută de cei doi parteneri sau se întâmplă ca așa numitele ”crize personale” sau stresul să erodeze relația.

Indiferent dacă am fost împreună timp de 2 luni sau 2 ani, o despărțire bruscă ne poate lăsa într-o stare emoțională profund afectată. Atunci când suntem forțați de împrejurări să ne modificăm întreaga dinamică este normal să ne simțim descumpăniți, întristați, furioși. Atunci când am trăit o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp alături de altă persoană, despărțirea de aceasta ne transpune într-o stare de doliu.

Nevoia specific umană de a ne da seama când exact relația s-a răcit, ce rol am jucat noi în decăderea ei și de ce partenerul a ales să pună capăt lucrurilor, ne poate duce spre ruminații complexe de la care așteptăm răspunsuri. Din păcate, un astfel de proces nu este exact cel mai bun mod de a face față unei despărțiri, potrivit terapeuților specializați pe relații.

Ce se întâmplă în creier când trecem printr-o despărțire?

O despărțire neașteptată și nedorită poate provoca o suferință psihologică considerabilă. S-ar putea să ne simțim ca și cum am fost loviți în stomac sau orbiți și bătuți. Sentimentele de respingere și îndoială de sine sunt comune, la fel ca și sentimentul de a fi blocat și incapabil să renunțăm, chiar și atunci când cineva dorește asta. Prietenii și familia ne pot împinge să trecem peste despățire, dar cercetările creierului ne sugerează că acest lucru poate fi foarte dificil de făcut, cel puțin în primele luni.

Cercetările privind despărțirile la persoanele necăsătorite (în general studenți) ne oferă câteva indicii cu privire la motivul pentru care aceste evenimente sunt atât de subiectiv dureroase. Studiile care utilizează imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) scanează creierul aratând activitate în mai multe zone specifice ale creierului atunci când persoanele respinse văd imagini ale foștilor parteneri. Cercetătorul Edward Smith, neurolog cognitiv la Universitatea Columbia împreună cu colegii săi, folosind scanări fMRI, au evaluat care zone ale creierului se aprindeau atunci când participanții se uitau la imaginile foștilor parteneri și se gândeau simultan la experiențele pe care le-au împărtășit împreună. Ei au comparat acest lucru cu atunci când participanții s-au uitat la fotografiile unui prieten și au fost expuși la durere printr-o sondă fierbinte pe braț. Oamenii de știință au descoperit că aceleași părți ale creierului s-au aprins atunci când indivizii s-au uitat la imaginile partenerului sau au experimentat durere fizică, dar nu și atunci când s-au uitat la fotografiile prietenului. Aceste regiuni ale creierului, inclusiv insula și cortexul cingular anterior sunt cunoscute a fi asociate cu experiența durerii.

Spre deosebire de doliul unei iubiri care a trecut, procesul de manipulare al unei despărțiri este o versiune a întristării. “Când pierdem pe cineva important pentru noi, trăim o perioadă de timp natural haotic”, ne spune terapeutul de relații Elizabeth Earnshaw, LMFT. “Căutarea răspunsurilor este o încercare de a ne împământa și de a avea un sentiment de control.” Dar indiferent de cât de natural ar fi să încercăm să înțelegem o despărțire, adesea nu este posibil să facem acest lucru; la urma urmei, nu putem controla sau adesea chiar accesa multe lucruri care sunt în afara noastră. ”Cu cât încercăm mai mult să aflăm răspunsuri, să speculăm sau să presupunem ceea ce trece prin capul partenerului, cu atât mai nedumeriți ne putem simți.”

Alte cercetări au descoperit că cei cu inima frântă care au reflectat mai mult asupra relațiilor lor pe o perioadă de nouă săptămâni au avut o recuperare generală mai puternică după despărțirea lor. De aceea este esențial să trecem prin durere, să o trăim pentru ca mai apoi să putem să ne eliberăm de ea.

„Nu înțeleg de ce m-a părăsit!“ Cum gestionăm o despărțire surpriză?

Alte posibile cauze ale unei despărțiri:

  • Depresia, traumele nevindecate, anxietatea, stresul, oboseala ne distrag atenția de la noi și nevoile cuplului
  • Proiectăm în jurul nostru sentimente și experiențe, mai mult decât realizăm
  • Uneori, motivația și chiar și resursele iubirii nu sunt suficiente
  • Nicio relație nu este lipsită de greutăți, crize, rupturi, îndoială, răni etc. Uneori, ne auzim și vedem unul pe
    celălalt, iar, alteori, suntem în lumi paralele, pentru că încă nu ne-am înțeles și vindecat suferințele proprii
  • Lupta de putere cu partenerul. Susținem că el/ ea nu este, de fapt, ceea ce căutam. Ne simțim răniți de cuvintele și gesturile partenerului, de reactivitatea lui/ei. Nu înțelegem perspectiva celuilalt, pentru că vrem să ne fie nouă bine. El/ ea devine adversarul nostru exact atunci când avem cea mai mare nevoie de colaborare, să ne ascultăm unul pe celălalt
  • „Doar el trebuie să se schimbe!”

Cum trecem realmente peste o despărțire supriză?

O parte importantă a vindecării este un proces numit ”reorganizarea conceptului de sine”, proces care implică reconstruirea și întărirea sentimentului legat de cine suntem, independenți de relația care tocmai s-a încheiat.

Pentru a ne menține sentimentele în mișcare prin noi înșine, plânsul poate fi incredibil de cathartic. Cheia aici este să ne asigurăm că ne dăm voie să simțim tot ceea ce este de simțit, dar până la punctul în care începem să ne îndepărtăm de propria viață. De cele mai multe ori, simțim nevoia să plângem ceea ce am fost în acea relație pentru a putea privi cu seninătate spre noile experiențe de viață. Concentrându-ne pe noi înșine și pe propria bunăstare, o astfel de experiență ne poate oferi o perspectivă diferită asupra vieții. Vom ieși din acest proces o persoană mai puternică și mai blândă față de noi înșine și față de cei din jur.

Cum putem însă să facem față unei despărțiri bruște?

  • Să încercăm câteva respirații profunde și calmante pentru a ne ușura anxietatea. În urma unei despărțiri, emoțiile sunt mixte, emoțiile ne agită și ne este greu să ne concentrăm. Este important să încercăm să ne limpezim mintea. În acest demers nu trebuie să ne dorim să ne reprimăm emoțiile sau gândurile despre despărțire, ci dorim să nu le permitem să ne dicteze viitoarele acțiuni.
  • Să alegem pe cât posibil să nu fim reactivi / defensivi.
  • Să acceptăm și să respectăm decizia celeilalte persoane. Asta ne va elibera și ne va ajuta să mergem mai departe. Când suntem orbiți de furie, cu siguranță vom alege calea conflictului, dar această decizie nu va modifica cu nimic situația reală.
  • Să încercăm să aflăm ce s-a întâmplat și de ce a ajuns persoana la o astfel de decizie. Adevărul ne va ajuta să trecem peste dezamăgire și peste durere și vom putea să trăim ceea ce numim a fi ”closure” al unei relații. Am putea spune lucruri de genul: “Simt că acest lucru vine de nicăieri, dar îți respect decizia.” sau “Nu pot spune că înțeleg de ce vrei să te desparți, dar îți accept alegerea.”
  • Cel mai bun mod de a merge mai departe este să nu mai vorbim o perioadă cu persoana de care ne-am despărțit. Acest lucru înseamnă că nu există mesaje sau apeluri. Singurul motiv pentru care ar trebui să o contactăm este dacă este necesar să ne îndeplinim responsabilitățile comune, de exemplu, co-parentingul.
  • Dacă dorim să construim o prietenie cu fostul partener, este mai ușor să facem asta după ce ne-am ”așezat” din punct de vedere emoțional și energetic după despărțire. Și acest proces diferă ca timp de la o persoană la alta. O despărțire, indiferent când și în ce mod survine, este o pierdere și este bine să ne permitem să o simțim. Trebuie să ne respectăm propriul proces de vindecare. Durerea are întotdeauna un rol important în modul în care reușim să integrăm experiențele de care avem parte.
  • Este important să ne amintim că durerea este și se simte diferit pentru fiecare dintre noi. Nu există termen de comparație. Trebuie să acceptăm că suntem îndurerați și s-ar putea să nu avem energia sau capacitatea emoțională de a face multe alte lucruri.
  • Să încercăm să ne menținem sau să adoptăm rutine sănătoase.
  • Să încercăm să observăm când te simțim neputincioși și să încercăm să nu ne victimizăm.
  • Scrisul ne ajută să ne înțelegem mai bine sentimentele. A scrie un jurnal este o modalitate bună de a ne elibera frustrările și confuzia într-un mod care nu va răni pe nimeni. Totodată ne oferă o perspectivă asupra relației și a modului în care s-a încheiat. După o reflecție, s-ar putea să ne dăm seama că despărțirea nu a fost la fel de bruscă precum părea initial, ci poate noi nu am fost atenți la semnele pe care le-am primit de la partener în acest sens.
  • Un prieten de încredere ne poate ajuta să trecem prin durerea pe care o simțim. Cineva care se poate îngriji de noi poate fi deosebit de util. S-ar putea să ne gândim că vorbind despre despărțire ne va face să ne simțim mai rău, dar, de fapt, opusul este adevărat. Cercetările arată că a vorbi despre ceea ce simțim ne îmbunătățește stima de sine și ne scade sentimentele de tristețe și singurătate.
  • Să rămânem conectați la momentul prezent pentru a ne lua rămas bun într-un mod asumat și blând de la persoana care ne-a fost alături o parte din viața noastră. Ritualul de închidere sau ”closure” ar putea fi ceva formal, solemn sau ceva stupid în ochii celorlalți. Cel mai important lucru este că ne ajută pe noi să mergem mai departe.

Relațiile au un impact profund asupra convingerilor pe care le avem despre noi înșine, indiferent dacă ne dăm seama sau nu. În timpul unei relații, este normal ca personalitatea noastră să se întrepătrundă cu aspecte din personalitatea celuilalt. Obiectivele și direcțiile se schimbă, precum și dorințele și nevoile pentru ceea ce înseamnă prezent, dar și pentru viitor.

Aceasta nu este neapărat o ”ocazie” de a ne piede pe noi înșine, deși cu siguranță acest lucru se poate întâmpla și asta pentru că intimitatea implică deschiderea către o altă persoană – deschiderea către dragostea, dorințele, nevoile, sentimentele, opiniile, durerile, visurile celuilalt. Când se întâmplă acest lucru, putem să ne ajutăm și să ne susținem reciproc, dar și să ajungem la puncte comune care să ne modeleze nevoile spre aceiași direcție. De cele mai multe ori, acest lucru implică ajustarea propriilor limite. O despărțire înseamnă desfacerea acestei fuziuni, iar acest lucru este dureros. Oricât de puternică și independentă ar fi o persoană, fracturarea unei relații poate însemna și fracturarea conceptului de sine.

Una dintre cele mai dureroase părți ale unei despărțiri este că dispare din viața noastră ceea ce cunoșteam deja. Familiarul a dispărut, planurile s-au schimbat și viitorul, dintr-odată, are prea multe spații goale în care altădată existau aspecte sau părți care ne făceau fericiți. Trebuie să umplem aceste spații cu noi sensuri, visuri, proiecte. Psihologul sau psihoterapeutul ne poate ghida cu blândețe, deschidere, prezență prin propriul proces de vindecare. Noi, oamenii, gândim, reacționăm și relaționăm în niște tipare nesănătoase,
pe care le repetăm din nou și din nou, chiar dacă știm că nu ne fac bine nouă și celor din jur. De aceea, există șanse mari ca următoarea relație să arate foarte similar cu cea de acum. Ce putem face, însă, e să luăm calea transformării, pentru ca viața și relația de cuplu să arate altfel.

 

Referințe:

”Ce se întâmplă în iubire”, de Alain de Botton

”Iubește și fii iubit/ă”, de Domnica Petrovai

”Anatomia iubirii”, de Helen Fisher

Facebook
LinkedIn
Pinterest
Email
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Te invităm să descoperi și alte articole pregătite de către specialiștii noștri