Cum funcționează mecanismele psihologice de apărare?

Viața psihică a oamenilor poate fi comparată cu un câmp de bătălie constantă între impulsurile și dorințele instinctive, constrângerile realității și normele societății. Sunt foarte multe contexte în care partea conștientă a propriului psihic nu deține instrumentele necesare pentru a se adapta sau a se feri de pericole și de aceea va fi nevoită să inhibe, să ignore, să schimbe sensul întâmplarilor. 

Mecanismele de apărare reprezintă modalități de autoprotecție a Ego-ului și principala caracteristică pe care o au este aceea de a ne ajuta să ne adaptăm. Jerome S. Blackman în volumul 101 apărări. Cum se autoprotejează mintea spune că “mecanismele de apărare se referă la modul în care mintea împiedică accesul în conştiinţă al sentimentelor. Mintea omului are o capacitate uimitoare de a inventa mecanisme care să îl protejeze de conştientizarea emoţiilor neplăcute. Aceste mecanisme sunt adesea mascate şi operează fără ca individul să le conştientizeze.”

Pe de altă parte, faptul că suntem nevoiți constant să apelăm la diverse mecanisme de apărare pentru a ”supraviețui” înseamnă că ne îndepărtăm tot mai mult de esența propriei persoane și renunțăm la tot ceea ce înseamnă o conștientizare deplină. Această conștientizare deplină se referă de fapt la capacitatea fiecăruia dintre noi de a ne accepta așa cum suntem, cu toate gândurile neplăcute, dureroase sau intențiile mai puțin bune pe care le avem uneori și cu toate sentimentele sau comportamentele care ne alcătuiesc personalitatea. 

Tipuri de mecanisme psihologice de apărare

Mecanismele de apărare pot fi clasificate în mai multe categorii și anume:

1. Mecanisme de apărare primitive:

• Negarea reprezintă refuzul nostru de a accepta realitatea și adoptarea unui comportament care nu ține cont de sursa emoției negative (aici poate fi vorba de un eveniment anume sau de un gând); acest mecanism apare încă din copilărie, dar mulți adulți continuă să își utilizeze și la maturitate. De exemplu, o persoană care susține vehement că sportul este sănătos, dar niciodată nu-l practică, căutând mereu scuze care să îi susțină alegerea.
• Regresia este caracterizată de revenirea la un stadiu anterior de dezvoltare atunci când lucrurile, emoțiile, situațiile cu care ne confruntăm sunt considerate prea dificile pentru a putea fi integrate. Exemplu: un copil care se confruntă cu emoții puternice sau situații dificile poate regresa la stadiul de bebeluș și va face din nou pipi pe el, chiar dacă dobândise deja controlul sfincterian.
• Disocierea apare atunci când persoana în cauză pierde legătura cu sine. Aceasta este nevoită să devină spectatorul propriei vieți pentru că în această manieră lucrurile sunt mai ușor de acceptat. În traumele care au loc în copilărie apare des acest mecanism de apărare și în anumite situații extreme, se ajunge chiar și la tulburări psihice precum tulburarea de personalitate multiplă.Ne putem simți înstrăinați de noi înșine sau putem avea un oarecare sentiment de „irealitate” și putem percepe distorsionat oamenii și obiectele din jur
• Devalorizarea reprezintă atribuirea de caracteristici negative sau neacceptate din punct de vedere social. Scopul principal al acestui mecanism de apărare este acela de a pedepsi (pe sine/pe ceilalți) sau de a minimaliza efectele acțiunilor proprii / ale celorlalți.
• Proiecția este reprezentată de faptul că negăm să vedem la noi înșine acele lucruri care ne crează disconfort și alegem să le atribuim celor din jur. Proiecția se poate rezuma la replica: ”nu eu, celălalt!”. Proiecția psihologică poate lua amploare în funcție de context astfel încât de multe ori alegem chiar să creăm adevărate ”povești” despre anumite persoane doar pentru a putea compensa sentimentul de inadecvare, de neacceptare pe care îl resimțim. Proiecția este legată de apărare prin faptul că rezultă din eforturile oamenilor de a se apăra de posibilitatea de a se percepe în anumite moduri
• Formația reacțională reprezintă tendința persoanei de a se apăra de gândurile sau impulsurile sale neacceptabile prin transformarea în opusul lor. De exemplu, o persoană care simte furie și nu înțelege comportamentul altei persoane, dar în loc să vorbească deschis despre propriile emoții negative, adoptă un comportament pozitiv care să ascundă cu adevărat ceea ce simte.

2. Mecanisme de apărare mai puțin primitive, mai mature:

• Reprimarea sau represiunea reprezintă blocarea la nivel inconștient a tuturor gândurilor, impulsurilor, comportamentelor pe care le considerăm a fi de neacceptat. Actele ratate intră în această categorie. De exemplu, gândești ceva negativ despre o persoană, în plan conștient știi că nu vei putea expune ceea ce crezi și la un moment dat îți dai seama că ai spus exact ceea ce gândeai.
• Reorientarea sau redirecționarea apare atunci când persoana în cauză știe că nu își poate exprima emoțiile față de sursa reală a acestora și astfel alege altă țintă. De cele mai multe ori copiii care recurg la bullying sunt printre cei care nu sunt tratați corespunzător în propriile familii și astfel încearcă să se ventileze prin abuzurile față de copii de la școală.
• Intelectualizarea reprezintă tendința de a recurge la logică și rațiune în fața unui impuls care este extrem de dificil de integrat. Prin intelectualizare ne dezicem în totalitate de propriile emoții. Acestea ne provoacă suferință și nu avem capacitatea de a le integra.
• Raționalizarea reprezintă procesul prin care încercăm să scuzăm anumite situații care ne creează confuzie sau ne dau mesaje ambigue. Tot cu ajutorul acestui mecanism de apărare, ceea ce facem de fapt este să evităm rușinea și să controlăm remușcările pe care este posibil să le resimțim în anumite contexte. De exemplu, o persoană care este respinsă de altă persoană va încerca să explice acest fapt prin replici de genul: ”oricum nu ne potriveam din mai multe de vedere și nu prea mi-a plăcut încă de când ne-am cunoscut”, chiar dacă ceea ce susține nu este adevărat.

3. Mecanisme de apărare mature și productive:

• Compensarea reprezintă contrabalansarea psihologică a punctelor noastre slabe prin scoaterea în evidență a atuurilor pe care le deținem. În această manieră demonstrăm că suntem conștienți că perfecțiunea nu există și că nu putem excela în tot ceea ce facem. Cel mai important rol pe care îl are acest mecanism este reprezentat de faptul că ajută la menținerea unui stime de sine pozitive.
• Sublimarea reprezintă ”modificarea” gândurilor, impulsurilor, emoțiilor inacceptabile într-o formă acceptabilă. De exemplu, descărcarea furiei sau a energiilor negative prin practicarea sportului sau a unor activități care să ajute la echilibrarea stării emoționale. Recurgerea la acest mecanism de apărare ne ajută să micșorăm starea de anxietate pe care o resimțim în anumite contexte.
• Umorul reprezintă acel mecanism de apărare prin care “indivizii rezolvă conflictul emoțional sau stresorii externi prin sublinierea aspectelor amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorilor”. Eul refuză să se întristeze și să rămână însingurat și astfel nu acceptă ca realitatea dureroasă să-i conducă viața. 
• Asertivitatea are la bază exprimarea într-o formă respectuoasă, dar fermă a propriilor emoții sau gânduri. Acest mecanism de apărare face referire la abilitatea fiecăruia dintre noi de a ne exprima sentimentele și de ne cere drepturile, respectând sentimentele și drepturile celorlalți.

Uneori, cu cât suntem mai răniți și purtăm în noi dureri ascunse pe care nu le lăsăm să iasă la iveală, cu atât sunt mai puternice mecanismele de apărare pe care le dezvoltăm și le folosim. Este important să devenim din ce în ce mai conștienți de mecanismele de apărare pe care le folosim, în ce împrejurări sau relații și cât de frecvent. Și apoi să încercăm, cu sau fără ajutor de specialitate, să descoperim ce se află în spatele lor. Totuși, asta nu înseamnă că nu putem modifica sau schimba comportamentele. Într-adevăr, putem transforma mecanismele de apărare nesănătoase cu unele care să ne ajute să ne adaptăm mai bine situației. Iar pentru acest proces este nevoie de timp, disponibilitate și asumare. 

Psihoterapie individuala te poate ajuta să recunoști mecanismele de apărare pe care le utilizezi dar și să înveți strategii pentru a face pe viitor alegeri conștiente

A uita cine suntem cu adevărat doar pentru că ne este teamă de ceea ce găsim dincolo de măștile pe care le folosim înseamnă să ne anulăm singuri dreptul de a ne trăi propria viața, și nu doar de a supraviețui.