În limbajul curent sau în modul în care ne raportăm la cei din jur sau în care îi percepem, există anumite clișee pe care le preluăm, fără însă a fi pe deplin conștienți de ce reprezintă de fapt și care le sunt caracteristicile. Cu siguranță, majoritatea dintre noi a folosit cel puțin o dată termenul de narcisisim pentru a descrie o persoană sau caracteristicile acesteia.
Ce este narcisismul?
Narcisismul este o trăsătură de personalitate caracterizată de atitudini de grandoare și egoism, căutarea continuă a admirației celor din jur și o părere excesiv de bună despre propria persoană. Termenul provine din limba greacă, din legenda tânărului Narcis care s-a îndrăgostit profund de propria sa imagine reflectată în apă. A fost introdus de către medicul care a studiat sexualitatea umană, Havelock Ellis, în 1898. Narcisismul este, de asemenea, și un concept pe care îl regăsim în teoria psihanalitică, introdus de către renumitul psihanalist Sigmund Freud în lucrarea On Narcisisim (1914).
Persoanele care prezintă caracteristici ale narcisismului au o imagine complet distorsionată despre sine. Incapacitatea lor de a se accepta având calități, dar și cu defecte, nevoia acută de a fi mereu văzute, validate, plăcute, apreciate de către cei din jur și imposibilitatea de a accepta că pot avea relații cu alte persoane și fără a recurge la tot felul de șantaje emoționale sau de înșelăciuni, îi face extrem de vigilenți și de haotici din punct de vedere emoțional.
Mama narcisică
Mama reprezintă, de cele mai multe ori, prima persoană cu care un bebeluș intră în contact și alături de care începe să descopere lumea din jur. Dacă aceasta cară cu sine un bagaj emoțional profund, dacă modalitatea ei de a-și privi copilul este distorsionată de anumite mecanisme de apărare pe care a fost nevoită să și le construiască pentru a supraviețui anumitor traume, și dinamica relației ce stă să se creeze va fi una dificilă și plină de încercări.
Caracteristici
O mamă narcisică prezintă următoarele caracteristici:
- Îi este dificil să simtă empatie față de durerile sau nereușitele propriului copil.
- Trăiește prin el (își responsabilizează copilul pentru propriile eșecuri și de multe ori, încearcă prin intermediul lui să își realizeze anumite visuri).
- Se asigură în permanență că deține puterea (controlează întreaga viață a propriului copil, chiar și până la maturitate și o face prin șantaj emoțional continuu și responsabilizarea acestuia față de propriile ei stări emoționale).
- Își susține o imagine de sine expansivă și pozitivă (pentru a reuși să facă asta, mama narcisică se compară constant cu propriul copil și îl defavorizează/devalorizează tocmai pentru a prinde putere prin comparația cu el)
- Se mândrește în permanență cu reușitele copilului (chiar și în situațiile în care ceea ce întreprinde cel mic nu are legătură directă cu aportul mamei, toate laudele se vor îndrepta către ea; o mamă narcisică va avea drept obiectiv ca propriul copil să ia mereu note mari, să exceleze, să se remarce prin reușitele profesionale și chiar să ajungă să își formeze o familie cu o persoană pe care ea o consideră a fi potrivită).
- Își atrage copilul într-o relație de dependență/co-dependență (o mamă narcisică se așteaptă ca propriul copil să îi ofere îngrijre emoțională, fizică și/sau financiară pentru toată viața, indiferent de eforturile sau de sacrificiile nerezonabile pe care acesta va fi nevoit să le facă în acest sens).
- Critică aspru și nu simte compasiune când propriul copil greșește față de ea.
- Își proiectează propriile trăiri asupra copilului (prin acest mecanism va încerca să își anihileze emoțiile negative pe care nu și le poate asuma).
O mamă narcisică nu reușește să respecte nevoile copilului. Masca pe care o afișează în plan social de persoană iubitoare, afectuoasă este de fapt ca un fel de protecție în fața posibilității alții din jur să își dea seama exact de ceea ce simte sau cum se simte ea. Indiferent de tot răul pe care îl poate face, o mamă narcisică duce cu sine o suferință profundă. Ea nu este neapărat conștientă de intenția ei de a răni sau de a manipula, dar pentru ea este singura modalitatea prin care își poate ține în frâu propriile încercări emoționale. Echilibrul pe care reușește să îl acceseze ori de câte ori este în centrul atenției sau ori de câte ori propriul copil o ascultă și i se subordonează, o ajută practic să „supraviețuiască.”
Ce traume emoționale pot apărea?
Franz Ruppert numește trauma care se creează astfel drept traumă de identitate: “În loc să aibă nevoie de ceva de la mama sa pentru propria lui viață, un astfel de om are nevoie de mama sa. Ea devine un substitut pentru propria identitate. Și invers, o astfel de mamă are nevoie de acest copil golit de eul său ca substitut pentru propria identitate”.
Această traumă de identitate duce, în opinia lui Ruppert, la trauma de iubire: “Clivate(private) de un eu sănătos, propriile nevoi sunt acum subordonate persoanelor de la care se așteaptă iubire. Bunăstarea lor devine o nevoie strict personală. Acest lucru dă naștere unor idei iluzorii despre fericire și iubire: eu sunt fericit doar dacă tu ești fericit! Iar când nu te simți bine, eu sunt responsabil să te fac să râzi din nou. Trebuie să fac uz de tot ce am pentru a te elibera de suferință. Eu însumi nu sunt important, principalul este ca tu să te simți apoi mai bine”.
Cum îl afectează pe copil tulburarea de personalitate narcisică a mamei?
Din păcate, repercursiunile pe care acest tip de îngrijre maternă o are asupra personalității viitorului adult sunt destul de grave. Copiii crescuți de o mamă narcisică:
- vor căuta în permanență să fie mulțumiți de sine, chiar dacă acest sentiment este de cele mai multe ori eronat în raport cu realitatea pe care o trăiesc;
- vor considera că propriul comportament, chiar dacă este unul jignitor, este cel corect;
- vor trăi cu ideea că trebuie să fie perfecți în fața celorlalți și nu vor accepta niciun compromis în acest sens;
- vor evita întotdeauna să își asume responsabilitatea;
- vor crede că sunt mai atrăgători, mai deștepți și mai importanți decât ceilalți;
- se vor izola și de foarte multe ori, se vor simți abandonați;
- vor simți că nu își găsesc locul și că nu știu să definească cine sunt ei;
- vor fi predispuși spre depresie și comportamente autodistructive, gen adicțiile;
- vor fi incapabili să accepte că pot fi vulnerabili și vor construi o rezistență foarte mare în a primi grija și iubirea celorlalți;
- vor fi predispuși la relații de cuplu toxice în care se va manifesta co-dependența.
Adultul care a fost crescut de către o mamă narcisică va simți că eșuează în tot ceea ce va întreprinde, chiar înainte de a acționa în acest sens. Pentru a reuși să se definească pe sine, este nevoie, în primul rând, de o intenție reală în acest sens, indiferent de cât de dificil poate părea începutul de drum. Ulterior, prin susținere, prin deschidere, prin recunoașterea treptată a unor părți din sine, prin asumarea responsabilității față de propriul bine, va reuși să își seteze propriile limite și să treacă dincolo de tot ceea ce odată l-a rănit. A vorbi despre narcisism este ca un fel de asumare față de sine că va căuta să înțeleagă de ce se află în acest punct și ce anume trebuie să facă pentru a se elibera fie prin forțe proprii, fie ajutat de un psihoterapeut.
Inspiră-te!
2 răspunsuri