Pentru fiecare om nașterea reprezintă un început. De-a lungul timpului, aceasta a fost percepută ca fiind ceva atât de natural, de magic, de plin de însemnătate încât poate fi extrem de dificil de asimilat realitatea conform căreia nașterea, de multe ori, are și o componentă traumatică care poate afecta atât puiul de om, dar mai ales pe cele care dau naștere puilor de om.
Psihanalistul Otto Rank este de părere că ”toate ființele umane suferă o traumă în virtutea nașterii și a separării inevitabile, violente, fizice și psihice pe care o suferim la naștere de mama noastră. Evenimentul fizic al nașterii, în care copilul trece de la o stare de armonie perfectă și unire cu mama într-o stare dureroasă de separare rezultată din circumstanțele traumatice și violente ale nașterii, constituie cea mai timpurie anxietate pe care o trăiește o ființă umană. Acea anxietate constituie modelul pentru toate anxietățile experimentate mai târziu în viață.” În teoria sa asupra traumei la naștere, Rank a revenit la teoria timpurie a lui Freud din 1900 în care acesta a numit nașterea ca fiind „prima experiență a anxietății și, prin urmare, sursa și prototipul… anxietății” pentru restul vieții individului.
Pe de altă parte, trauma nașterii nu vizează doar pruncul care se naște. Femeile care dau naștere sunt expuse și ele la traumă. Multe dintre acestea consideră că experiența nașterii este traumatizantă din punct de vedere emoțional și reprezintă un eveniment față de care au dezvoltat o serie de emoții sau comportamente negative.
Trauma la naștere nu este doar despre ceea ce s-a întâmplat în timpul travaliului și al nașterii. De asemenea, se poate referi la felul în care femeile, ca mame, se simt după aceea. Uneori, efectele traumei la naștere pot apărea și pot continua pentru mult timp după ce a avut loc nașterea. De exemplu, un studiu australian a constatat că mai mult de 1 din 20 de mame poate prezenta semne de PTSD la 12 săptămâni după naștere.
PTSD-ul (Sindromul postraumatic) postnatal
Ce simte o femeie care dezvoltă PTSD postnatal?
- frică, neajutorare sau groază în legătură cu experiența lor
- amintiri repetate, copleșitoare, flashback-uri
- gânduri negative și coșmaruri despre naștere
- o stare permanentă de stres, anxietate sau panică atunci când sunt expuse la lucruri care le amintesc de eveniment.
Toate aceste caracteristici alcătuiesc tabloul sindromului postraumatic (PTSD) postnatal. În ciuda acestor efecte potențial debilitante, PTSD postnatal a fost recunoscut oficial doar în anii 1990, când Asociația Americană de Psihiatrie și-a schimbat descrierea a ceea ce constituie un eveniment traumatic. Asociația a considerat inițial PTSD ca fiind „ceva în afara limitei experienței umane obișnuite”, dar apoi a schimbat definiția pentru a include un eveniment în care o persoană „a asistat sau s-a confruntat cu o amenințare fizică gravă sau rănire pentru sine sau pentru alții și la care persoana a răspuns cu sentimente de frică, neputință sau groază”.
Înainte de această redefinire, nașterea era considerată ca fiind un eveniment mult prea obișnuit pentru a fi atât de traumatizantă. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 803 femei mor în fiecare zi din cauza complicațiilor legate de sarcină și naștere. Din păcate, la nivel global există puține cifre oficiale despre câte femei suferă de PTSD postnatal din cauza lipsei de recunoaștere în mod real a acestei afecțiuni la mame. Cu toate astea, unele studii care au încercat să cuantifice problema estimează că 6% dintre nașteri duc la dezvoltarea acestei afecțiune.
Un studiu din 2003 a constatat că aproximativ o treime dintre mamele care se confruntă cu o „naștere traumatică”, definită ca implicând complicații, utilizarea instrumentelor pentru a ajuta la naștere sau aproape de moarte, dezvoltă PTSD. Cu 130 de milioane de copii născuți în întreaga lume în fiecare an, asta înseamnă că un număr uluitor de femei ar putea încerca să facă față sindromului postraumatic postnantal, fără însă ca acest lucru să fie recunoscut de cineva din anturajul său.
Mai mult decât atât, PTSD postnatal ar putea fi uneori o problemă și pentru tați. Unele cercetări au găsit dovezi că și aceștia pot suferi de această afecțiune după ce sunt martori ai partenerei lor care trece printr-o naștere traumatizantă.
Un studiu condus de Universitatea din Sussex a confirmat că femeile cu PTSD postnatal au raportat efecte negative asupra relației lor cu partenerul, inclusiv disfuncție sexuală, dezacorduri și vină pentru evenimentele din jurul nașterii. Legătura mamă-bebeluş a fost, de asemenea, grav afectată.
Factori care duc la o experiență traumatică în timpul nașterii
- experiența nașterii nu a fost planificată sau nu se potrivește așteptărilor viitoarei mame
- travaliu dificil sau complicații de ordin medical (de exemplu, folosirea forcepsului)
- cezariană de urgență
- naștere prematură
- mama sau copilul suferă leziuni la naștere
- lipsa de bunătate și compasiune din partea personalului (un studiu realizat de cercetătoarea Jennifer Patterson, de la Universitatea Napier din Edinburgh, sugerează că deși moașele sunt adesea conștiente de faptul că nașterea poate fi traumatizantă pentru femei, ele sunt adesea atât de ocupate încât nu oferă sprijin și informații adecvate mamelor care pot fi expuse riscului de a suferi PTSD)
- copilul are nevoie de îngrijiri medicale după naștere
- moartea neonatală a copilului
- din timpul nașterii, sunt cunoscure afecțiunile de care va suferi copilul
- femeile nu primesc îngrijirea sau sprijinul de care au nevoie în momentul nașterii sau ulterior acesteia
- traume anterioare nașterii (violența domestică, abuz sexual în copilărie, traume legate de migrație, de sistemul familial rigid, de religie – Rebecca Moore, un psihiatru perinatal care lucrează pentru NHS din estul Londrei spune că „Pentru femeile care au un istoric de traume anterioare – de exemplu, victime ale abuzului sexual în copilărie, cele care au avut anterior PTSD sau depresie sau anxietate – riscul de a dezvolta PTSD este semnificativ mai mare. Sunt de cinci ori mai probabile aceste afecțiuni.”)
- probleme anterioare de sănătate mintală
Pentru femeile care trec prin experiența traumei la naștere, impactul asupra vieții lor este unul de lungă durată, devastator, iar simptomele se manifestă în multe moduri.
Simptomele femeilor care suferă o traumă la naștere
- sentimente de frică intensă, neputință sau groază ca reacție la amintirile experienței (de exemplu cuvinte, mirosuri, camere, medici)
- frica și anxietatea de a ieși afară
- imagine de sine negativă
- amintiri (flash-back-uri) ale nașterii în timpul relațiilor sexuale
- dificultăți de somn sau coșmaruri
- scăderea libidoului și evitarea contactului sexual
- sentimente de izolare
- iritabilitate
- sentimente de vinovăție
- anxietate sau atacuri de panică
- abuz de alcool sau droguri
- depresie postnatală care duce la neglijarea nevoilor bebelușului
- senzație de goliciune sufletească, amorțire sau detașare emoțională față de cei din jur
Psihologul Emma Svanberg consideră că ”Trauma la naștere nu este atât de dificil de tratat, dar este foarte dificil pentru femei și parteneri să aibă acces la sprijin adecvat”. Mai mult decât atât, aceasta este văzută ca fiind o problemă feminină deoarece există foarte mult studii care arată neîncrederea femeilor față de propriile dureri, mai ales a femeilor marginalizate, și de aceea vocile acestora sunt reduse la tăcere sau pur și simplu, nimeni nu le ia în considerare. Mulți experți sunt de acord că femeile pur și simplu nu sunt ascultate sau nu li se oferă informațiile de care au nevoie pentru a lua cele mai bune decizii pentru ele și familia lor.
Studiile indică experiența nașterii cu un efect puternic asupra stimei de sine a femeii, ulterior momentului nașterii și poate avea un impact asupra relației și disponibilității emoționale în raport cu copilul. Experiența nașterii poate fi sau nu integrativă, în funcție de pregătirea, suportul și travaliul mamei înainte, în timpul și după naștere. Capacitatea mamei de a-și menține integritatea psihica pe parcursul nașterii, indiferent de metodă sau tipul de naștere, este cheia. Ca urmare, susținerea stimei de sine pe parcursul tranziției de la rolul de femeie la cel de mama este extrem de important. Femeia care, până în acel moment, era doar fiica mamei sale, devine în momentul nașterii mama copilului său și capătă o nouă identitate.
Prevenția traumei nașterii
Traumele la naștere nu pot fi întotdeauna prevenite, dar există lucruri pe care le puteți face pentru a reduce acest risc și anume:
- Pregătiți-vă pentru naștere: cursurile prenatale, de exemplu, vă ajută să știți la ce să vă așteptați în timpul nașterii și în perioada imediat următoare
- Încercați să aveți așteptări realiste: nu există o modalitate „corectă” de a naște; lucrurile nu merg întotdeauna conform planului și unele lucruri sunt dincolo de controlul nostru
- Încercați să vă păstrați mintea deschisă și lucidă: nimeni nu poate prezice ce se va întâmpla sau ce nu se va întâmpla în timpul sarcinii și al nașterii.
- Stabiliți o rețea de sprijin: înconjurați-vă de oameni de încredere care vă pot sprijini cu adevărat
- Căutați sprijin/ajutor de specialitate: dacă sunteți predispuă la anxietate sau depresie sau dacă ați avut o sarcină sau un travaliu dificil, ședințele de psihoterapie vă pot ajuta să integrați la nivel emoțional evenimentele din trecut
- Alegeți un medic de specialitate cu care vă simțiți în largul vostru și în care aveți totală încredere pentru a vă monitoriza sarcina
- Ascultați-vă intuția și de fiecare dată când aveți întrebări, vorbiți cu acesta
- Discutați cu medicul dumneavoastră, moașa sau asistenta medicală a copilului în orice stadiu (în timpul travaliului și după naștere) despre cum vă simțiți
- Cereți sprijin emoțional de la prieteni și familie
- Utilizați măsuri de relaxare, cum ar fi exercițiile fizice sau de respirație
Nașterea reprezintă un proces de tranziție și de transformare. Nimic din ceea ce era cunoscut până la momentul respectiv, nu va mai fi la fel și asta este valabil la orice nivel al dezvoltării psiho-emoționale. Experiența nașterii poate fi un moment plin de glorie și de referință pentru împlinirea multor femei. În aceiași măsură, pentru altele poate fi de fapt unul dintre cele mai importante puncte de cotitură.
Aveți încredere în propria intuiție și în propriile emoții și înconjurați-vă de oameni care să formeze plasa de siguranță de care aveți nevoie în acele momente de vulnerabilitate!
Referințe:
”Trauma nașterii. Semnificația ei despre psihanaliză”, de Otto Rank
