Înțelegerea predictibilității comportamentului uman poate părea că încearcă să rezolve un puzzle complex, unul în care fiecare piesă reprezintă o decizie sau o acțiune pe care o putem lua azi, acum și în orice secundă a vieții noastre. Abilitatea de a prognoza modul în care acționăm, reacționăm și interacționăm nu este doar fascinantă; are o semnificație imensă atât în viața personală, cât și în cea profesională. De la creșterea productivității la îmbunătățirea dezvoltării personale, înțelegerea acestui concept poate duce la obiceiuri mai eficiente și la o mai bună luare a deciziilor. În centrul său, predictibilitatea comportamentului uman se referă la capacitatea de a anticipa modul în care indivizii se vor comporta în anumite situații pe baza acțiunilor trecute, a modelelor psihologice și a factorilor contextuali. Acesta joacă un rol vital în domenii precum psihologia și economia comportamentală, ajutându-ne să înțelegem mecanismele din spatele alegerilor noastre.
Predictibilitatea comportamentului uman este conceptul care ne ajută să putem ”prognoza” o persoană care face acțiuni viitoare bazate pe comportamentul lor istoric și pe anumiți factori influenți. Ea cuprinde mai multe idei cheie, inclusiv euristica, care sunt scurtături mentale care simplifică luarea deciziilor; prejudecăți, care sunt abateri sistematice de la raționalitate; și modele care rezultă din comportamente repetate. Înțelegerea acestor concepte ne permite să vedem de ce acționăm adesea în moduri care pot fi anticipate. De exemplu, dacă știm că cineva alege de obicei cafeaua și nu ceaiul dimineața, s-ar putea să prezicem alegerea lor în timpul următoarei ieșiri împreună. Această predictibilitate poate fi influențată de preferințele personale, experiențele anterioare și chiar de normele sociale.
Creierul nostru tânjește după certitudine și predictibilitate și avem o nevoie socială de control. Cea mai importantă funcție a creierului este să te protejeze, prin bugetarea resurselor corpului, adică să facă posibile creșterea și adaptarea. El înmagazinează informații senzoriale venite din exterior de când te naști, iar aceste informații sunt ordonate cu ajutorul memoriei, ca să construiască un sens și pentru a te ajuta să-ți dai seama care e următorul pas pe care poți să-l faci. Creierul face constant predicții, iar atunci când predicția se confirmă, corpul tău se liniștește, pentru că bugetul lui de energie a fost folosit eficient.
Creierul nostru scanează mediul la fiecare 5 secunde și orice schimbare este semnalată creierului ca o diferență și orice diferență este de obicei percepută ca ceva de care trebuie să ne îngrijim.
Creierul caută eficienţă. Creăm obiceiuri și rutine care să ne ajute să ne conducem viața și să minimizăm nevoia de prea multă gândire. O parte a creierului nostru numită ganglioni bazali stochează aceste rutine și obiceiuri și funcționează bine pentru noi atunci când avem certitudine și predictibilitate. De câte ori nu ne-am dus oare în același loc (obiceiul nostru), chiar dacă știam că în acel spațiu a avut loc o schimbare? Cât de mult a trebuit să gândim pentru a opri vechiul obicei și pentru a-l înlocui cu noile informații? Cât de multă concentrare trebuie să folosim pentru ceea ce facem fix în acest moment?
Noi, ca oameni, avem o nevoie fundamentală de a ne simți în control, iar schimbarea ne face adesea să ne simțim scăpați de sub control și vulnerabili. Dacă putem dezvolta o anumită certitudine cu privire la modul în care schimbarea afectează creierul nostru și să înțelem că există unele lucruri pe care le putem prezice, atunci oferim mai mult control asupra răspunsurilor și o mai mare capacitate de a face față schimbării. Perspectivele personale, împreună cu strategiile practice, oferă certitudine și construiesc pregătirea pentru schimbare.
Atunci când ne dorim o schimbare, avem nevoie totuși și de predicitibilitate. Avem nevoie să știm într-o mai mică sau mai mare măsură, cum acțiunile pe care le von întreprinde, ne vor ajuta în a obține ceea ce ne dorim. Predictibilitatea este importantă în relațiile umane, în context personal, în context profesional și a fi precauți în fața schimbării este o reacție perfect normală deoarece ne confruntăm cu ceva necunoscut.
În 1996, John Kotter în cartea sa ”Leading Change” a identificat că până la 70% din inițiativele de schimbare au eșuat. În 2015, McKinsey & Co au confirmat în articolul lor ”The Irational Side of Change Management” că aceste procente nu au scăzut. Douăzeci de ani mai târziu, avem dovezi științifice despre modul în care creierul nostru răspunde la schimbare și ne putem baza pe aceste informații pentru a ne ajuta să gestionăm mai eficient partea umană a schimbării.
Pentru a supraviețui, creierele noastre trebuie să se adapteze constant la toate provocările și schimbările de zi cu zi (Ray Baumeister, University of Florida). Ce se întâmplă în creierul nostru?
Cortexul prefrontal (PFC) – adesea denumit ca fiind CEO-ul creierului, îndeplinește multe dintre funcțiile raționale executive, cum ar fi analiza, evaluarea, luarea deciziilor și planificarea. Este partea cea mai înfometată de energie a creierului nostru, consumând cantități mari de glucoză și oxigen. Când supraîncărcăm cortexul prefrontal cu detalii despre o nouă schimbare, conexiunea sa cu amigdala intră în joc și declanșează o reacție emoțională.
Amigdala – răspunsul nostru la luptă, zbor și îngheț este generat aici, amigdala fiind centrul emoțional al creierului. Atunci când se confruntă cu schimbări neplanificate sau complexe, aceasta se activează pentru a ne menține în siguranță, dar poate reacționa exagerat și ne poate transpune în stres negativ. Reacțiile precum negarea, furia sau depresia sunt reacții timpurii pentru a schimba activitatea emoțională tipică amigdalei.
Ganglionii bazali (BG) – ganglionii bazali sunt centrele obișnuite ale creierului în care se află răspunsurile automate. Acestea sunt extrem de eficiente și necesită mai puține resurse de drenare mentală decât cortexul prefrontal. Când învățăm ceva nou sau suntem obligați să facem o schimbare, ganglionii bazali încearcă să ne tragă spre zona de control, spre ceea ce știm deja deoarece cortexul prefrontal încearcă să facă noi conexiuni neuronale pentru a susține schimbarea necesară. Acesta este motivul pentru care, de exemplu, renunțarea la fumat și crearea de noi regimuri de alimentație și exerciții fizice sunt adesea atât de dificil de menținut.
Factori care influențează predictibiliatea
În timp ce multe aspecte ale comportamentului sunt previzibile, mai mulți factori influențează cât de precis putem anticipa acțiunile.
Factorii externi (de mediu) influențează semnificativ predictibilitatea comportamentului uman. Normele culturale, statutul socio-economic și contextele situaționale joacă un rol în modul în care se iau deciziile. De exemplu, cineva care trăiește într-o comunitate care apreciază punctualitatea este mai probabil să ajungă la timp pentru întâlniri decât cineva dintr-o cultură în care întârzierea este acceptabilă și acceptată. În plus, contextele situaționale – cum ar fi stresul sau entuziasmul – pot modifica modelele de luare a deciziilor. Să luăm în considerare modul în care o persoană s-ar putea comporta la o cină formală în comparație cu o întâlnire cu cei apropiați. Recunoașterea acestor influențe ne ajută să înțelegem mai bine de ce predicțiile noastre îți pot pierde uneori din ”putere”.
Factorii psihologici: pe partea internă, factorii psihologici, cum ar fi prejudecățile cognitive, emoțiile și trăsăturile de personalitate, sunt esențiale în înțelegerea predictibilității comportamentului. Prejudecățile cognitive, cum ar fi părtinirea de confirmare, ne determină să favorizăm informațiile care se aliniază cu convingerile noastre existente, afectând modul în care abordăm deciziile sau în care reușim să acceptăm sau nu punctele de vedere ale celor din jur.
Factorii emoționali: emoţiile joacă şi ele un rol crucial. O persoană care se confruntă cu anxietate poate lua decizii în mod diferit decât atunci când se simte calmă și conectată la ceea ce trăiește. Trăsăturile de personalitate, cum ar fi introversia sau extroversia, contribuie, de asemenea, la modele previzibile în comportament. Studiind aceste influențe interne, ne putem îmbunătăți predicțiile și ne putem adapta interacțiunile în consecință.
Înțelegerea predictibilității comportamentului uman nu reprezintă doar un exercițiu academic și asta se întâmplă pentru că predictibilitatea are aplicații practice în diferite domenii.
În domeniul dezvoltării personale, perspectivele privind predictibilitatea comportamentului ne pot ajuta să cultivăm obiceiuri eficiente de studiu și să îmbunătățim strategiile de gestionare a timpului. De exemplu, dacă recunoaștem că suntem mai productivi dimineața, putem să ne programați cele mai dificile sarcini pentru acel moment al zilei. În mod similar, înțelegerea declanșatorilor de amânare (procrastinare) ne poate ajuta să creăm un mediu de lucru care minimizează distragerile, ceea ce duce la o mai bună concentrare și eficiență.
Atunci când ne gândim la mediul afacerilor și al markentingului, știm că toate companiile utilizează, de asemenea, informații predictive pentru a îmbunătăți experiențele clienților și pentru a influența deciziile de cumpărare. Analizând comportamentele consumatorilor din trecut, companiile își pot adapta strategiile de marketing pentru a viza mai eficient datele demografice specifice. De exemplu, un retailer online ar putea utiliza date despre achizițiile anterioare pentru a recomanda produse, crescând probabilitatea viitoarelor vânzări. Pentru a afla cum utilizează companiile aceste informații, este important să se facă o analiză a comportamentului predictiv.
Emoțiile umane sunt complexe, iar imprevizibilitatea anumitor comportamente poate fi descurajantă. De exemplu, reacția unei persoane la o situație stresantă poate varia foarte mult, ceea ce face dificilă prezicerea cu exactitate a acțiunilor sale. Această complexitate este un memento că, în timp ce generalizările pot fi utile, ele nu fac decât să surprindă profunzimea experienței umane. Implicațiile etice ale utilizării tehnicilor predictive justifică, de asemenea, atenția. De exemplu, în timp ce companiile pot utiliza datele pentru a îmbunătăți strategiile de marketing, acestea trebuie să ia în considerare, de asemenea, confidențialitatea și autonomia persoanelor fizice. Echilibrarea perspectivelor predictive cu responsabilitatea etică este crucială pentru a ne asigura că predictibilitatea comportamentului uman servește mai degrabă ca un instrument pentru schimbări pozitive decât pentru manipulare.
Nevoia de predictibilitate e născută și din dificultatea de a suporta îndoiala. Această stare de disconfort se manifestă diferit, în funcție de caracteristicile personale. Certitudinea se obține cu greu, e firesc să ne frământăm pentru că, așa cum omul este o ființă bio-psiho-socială, experiențele de viață sunt influențate bio-psiho-social, adaptarea devenind un proces complex.
În ultimul deceniu, mai multe lucrări au investigat rolul aleatoriului în comportamentul uman și cât de previzibile sunt diferitele aspecte ale activităților umane, cum ar fi interacțiunile sociale, cumpărăturile și comportamentele din mediul online. Studiile de cercetare au evidențiat, de asemenea, modul în care mecanismele similare par să guverneze diferite activități umane. De exemplu, oamenii se pare că au un număr finit de locuri preferate și prieteni. Unii indivizi tind să exploreze și să schimbe locurile preferate în timp, așa cum fac cu prieteniile și aplicațiile pentru telefoane mobile, de exemplu, în timp ce alții tind să-și mențină un comportament stabil. Este posibil ca în aceste situații să vorbim despre o nevoie mai mare sau mai mică de predictibilitate care este dată de spațiul, locul, oamenii, aplicațiile, prejudecățile, personalitatea noastră, capacitatea de a ne lăsa conduși de nevoia de schimbare etc.
Oamenii sunt compuși dintr-o rețea complexă de rutine comportamentale formate pentru a gestiona automat caracteristicile previzibile ale mediului. Întreruperile acestor rutine generează emoții care ne ghidează în răspunsul nostru pentru a ne informa că orice rutină comportamentală pe care o urmăm nu mai este adecvată și trebuie actualizată.
Așa cum ne spune psihologul Clark I. Hull, ”ar trebui să putem nu numai să prezicem ce vor face șobolanii într-un labirint, ci și ce va face un om în condițiile complexe ale vieții de zi cu zi.” Putem învăța să facem asta într-o anumită măsură prin angajarea într-un proces psihoterapeutic cu un psiholog sau un psihoterapeut în cadrul căruia să devenim mai conștienți de reacțiile pe care le avem, de emoțiile care dau viață acțiunilor noastre în anumite contexte, de modul în care prejudecățile, valorile, credințele ne ”forțează” să alegem o cale în pofida alteia sau de ce continuăm să alegem aceleași relații sau aceleași persoane.
