E peste tot… E parte din viețile noastre simple, complexe, antrenante, triste, împlinitoare…E prezentă, e parte din noi și cu toate astea, refuzăm să o vedem. Pare că a nu ne uita spre partea aceasta de violență domestică a devenit un clișeu atât de neînsemnat încât aproape nimeni nu mai este afectat de tragediile care au parte zi de zi chiar aici, lângă umărul nostru.
Abuzul domestic, numit și „violență domestică” sau „violență intimă a partenerului”, poate fi definit ca un model de comportament în orice relație în care este folosit pentru a câștiga sau pentru a menține puterea și controlul asupra unui partener intim. Abuzul reprezintă acţiuni fizice, sexuale, emoţionale, economice sau psihologice. Violența domestică include orice comportament care sperie, intimidează, terorizează, manipulează, rănește, umilește, învinovățește, izolează pe cineva. Abuzul domestic se poate întâmpla oricui. Oricine poate fi o victimă a violenței domestice, indiferent de vârstă, rasă, sex, orientare sexuală, credință sau clasă. Când ne gândim la abuzul domestic, ne concentrăm adesea pe violența domestică. Dar
abuzul domestic include orice încercare a unei persoane într-o căsătorie sau într-o relație intimă de a domina și controla cealaltă persoană. Violenţa domestică şi abuzul sunt folosite pentru un singur scop doar: să câştige şi să menţină controlul total asupra persoanei abuzate. Un abuzator nu ”joacă corect”. Un abuzator folosește frica, vinovăția, rușinea și intimidarea pentru a ține la pâmânt și a controla în permanență.
Violența domestică și abuzul se pot întâmpla oricui; nu discriminează. Concluzia este că comportamentul abuziv nu este niciodată acceptabil, fie de la un bărbat, o femeie, un adolescent sau un adult mai în vârstă. Indiferent de gen, de condiție materială, de mediul din care provenim, de studiile pe care le avem, de familia din care ne tragem, merită să fim și să ne simțim apreciați, respectați și în siguranță. Abuzul domestic escaladează adesea de la amenințări și agresiuni verbale la violență. Și în timp ce vătămarea fizică poate reprezenta cel mai evident pericol, consecințele emoționale și psihologice ale abuzului domestic sunt, de asemenea, severe. Relațiile emoționale abuzive ne pot distruge una dintre cele mai importante relații, cea cu sine. Din moment ce stima noastră de sine intră în amorțire totală, toate lucrurile pe care ajungem să le trăim pot duce la anxietate și depresie și ne pot face să ne simțim neajutorați și singuri.
Dacă suntem sau avem în jurul nostru victime ale abuzului fizic, gândirea de genul ”ceea ce trăiesc eu nu este mare lucru” în raport cu cele despre care poate am citit în mediul online sau am auzit de la alte persoane este cea care ne ține prizonieri într-o dinamică distructivă. Tindem să ne ascundem după această gândire deoarece a scoate capul dincolo de zidul ridicat și a vedea lumea de dincolo de el, o lume în care putem fi liberi, putem fi iubiți, validați, văzuți, apreciați cu adevărat pare a fi o himeră. Nu suntem demni de a sări peste acest zid și nu știm că resursele de care avem nevoie pentru a face asta se află tot în noi… doar că sunt în amorțire. Victimele violenței domestice devin adesea pasive și renunță la dreptul lor de a se exprima așa cum doresc, de a se mișca libere și de a lua decizii pentru sine.
În cadrul violenței domestice, studiile ne arată clar că incidentele de abuz fizic nu au avut loc doar o dată sau de două ori în relație, ci este foarte clar faptul că dacă cineva ne rănește o dată, o va face și a doua oară.
Psihologia violenței domestice. Cum o recunoaștem pentru a nu intra în cercul ei vicios?
Tipuri de abuz
Abuzul domestic poate fi de natură mentală, fizică, economică sau sexuală. Incidentele sunt rareori izolate și, de obicei, cresc în frecvență și severitate. Abuzul domestic poate culmina cu vătămări corporale grave sau deces. Atacurile fizice și sexuale sau amenințările la adresa lor sunt cele mai evidente forme de abuz și violență domestică și sunt, de obicei, acțiunile care permit altora să devină conștienți de problemă. Cu toate acestea, utilizarea regulată a altor comportamente abuzive de către abuzator, atunci când este întărită de unul sau mai multe acte de violență fizică, constituie un sistem mai larg de abuz. Deși atacurile fizice pot apărea doar o singură dată sau ocazional, ele insuflă teama de viitoare atacuri violente și permit agresorului să preia controlul asupra vieții victimei.
Abuzul emoțional include subminarea sentimentului de valoare de sine al unei persoane prin critici constante; diminuarea abilităților; apelarea la nume sau alt abuz verbal; deteriorarea relației unui partener cu copiii; sau nelăsarea unui partener să-și vadă prietenii și familia. S-ar putea să fim într-o relație abuzivă din punct de vedere emoțional dacă partenerul:
Ne insultă sau ne critică în mod continuu.
Nu are încredere în noi și acționează într-un mod gelos sau posesiv.
Încearcă să ne izoleze de familie sau prieteni.
Monitorizează unde mergem și cu cine ne petrecem timpul.
Nu vrea să muncim.
Controlează finanțele sau refuză să împartă bani.
Ne pedepsește prin reținerea afecțiunii.
Se așteaptă să cerem permisiunea pentru ce vrem să facem.
Amenință că ne va răni pe noi, pe copii, pe cei din familie sau chiar pe animalele de
companie.
Ne umilește în majoritatea interacțiunilor
Abuzul psihologic implică provocarea fricii prin intimidare; ameninţarea vătămării fizice a sinelui, a partenerului sau a copiilor; rănirea animalelor de companie şi/sau a proprietăţii sau forţarea izolării de prieteni, familie, şcoală şi/sau muncă.
Abuzul financiar sau economic: implică a face sau a încerca să ne facă o persoană dependentă financiar prin menținerea controlului total asupra resurselor financiare, reținerea accesului la bani și/sau interzicerea participării la școală sau la locul de muncă.
Abuzul fizic implică rănirea sau încercarea de a ne răni prin lovire, apucare, ciupire, împingere, pălmuire, mușcare, negarea îngrijirii medicale, folosirea forței fizice în situațiile sexuale, aruncarea de obiecte atunci când trăiește o stare de furie sau forțarea consumului de alcool și/sau droguri.
Violența domestică este cea mai frecventă cauză de rănire pentru femei, ceea ce duce la mai multe răniri decât accidentele de mașină. Consecințele fizice pot fi pe termen scurt, cum ar fi vânătăi, dureri și oase rupte sau pe termen lung, cum ar fi artrita, hipertensiunea arterială și bolile cardiovasculare. Consecințele de durată includ din punct de vedere psihologic, depresia și tulburarea de stres post-traumatic.
Diferența dintre abuz și agresiune
𝐀𝐠𝐫𝐞𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 apare atunci când o persoană face un rău altei persoane, cu sau fără intenție. Există, deci, un inițiator care exercită acțiuni ce lezează într-un fel sau altul cealaltă persoană.
Vorbim despre 𝐚𝐛𝐮𝐳 atunci când există o diferență semnificativă de putere între victimă și abuzator – fie fizică, fie de rol și de autoritate: părinți/ adulți versus copii și adolescenți, manager versus subaltern etc. Din cauza acestei diferențe de putere, victima nu poate să riposteze.
Abuzatorul își folosește poziția de putere în propriul avantaj – de obicei, obiectivul său este de a dezvolta supunerea celuilalt față de sine ori un principiu sau să îi dezvolte prin forță o atitudine care să ducă la un anumit rezultat.
Violența domestică nu este doar despre femei, ci este și despre bărbați.
Violența domestică împotriva bărbaților se întâmplă mult mai des decât ne-am putea aștepta – în ambele relații, heterosexuale și de același sex. Se întâmplă bărbaților din toate culturile și toate categoriile de viață, indiferent de vârstă sau ocupație. Cifrele sugerează că una din trei victime ale violenței domestice este bărbat.
Cu toate acestea, bărbații sunt adesea reticenți în a raporta abuzul, exact ca în cazul femeilor deoarece intervine un amestec de emoții de la frică, rușine, teamă de a nu fi crezuți, lipsă de încredere că a vorbi va aduce vreo schimbare viața lor. 9% dintre bărbați pot suferi de violență domestică, iar asta include urmărirea, agresiunea sexuală și violența fizică, potrivit unui studiu din Marea Britanie. Alte cercetări sugerează că 28% dintre bărbați se confruntă cu violență intimă în Statele Unite.
Cum facem să ieșim din cercul vicios al violenței domestice?
Când bănuim că cineva se confruntă cu abuzuri domestice sau suntem noi înșine victima ei, este important să abordăm situația cu sensibilitate, empatie și respect pentru autonomia lor sau a
noastră. Ce putem face concret?
Să ne educăm: să ne familiarizăm cu semnele și dinamica abuzului domestic pentru a înțelege mai bine complexitatea acestei dinamici. Este important să citim studii, cărți, să vizionăm documentare care abordează această problematică socială. Recunoașterea diferitelor forme de abuz, cum ar fi emoțional, fizic sau financiar, ne poate ajuta să oferim sau să solicităm un sprijin adecvat.
Să alegem să ne punem siguranța pe primul loc: să prioritizăm întotdeauna siguranța potențialei victime și/sau a noastră. Dacă credem că există o amenințare imediată pentru viața sau bunăstarea ei sau a noastră, să contactăm serviciile de urgență fără ezitare.
Să ascultăm activ și să validăm: este esențial să creăm un spațiu sigur și fără judecată pentru ca persoana în cauză să-și împărtășească experiențele. A vorbi despre propriile vulnerabilități este unul dintre cele mai dificile lucruri de făcut și asta pentru că nu suntem învățați să facem asta. În societatea noastră, tot ceea ce reprezintă vulnerabilitate are semnul egal cu neputință și slăbiciune.
Să ne exprimăm îngrijorarea: să ne facem realmente auziți de cei care ne împărtășesc astfel de lucruri și să ne exprimăm îngrijorarea în raport cu bunăstarea lor și mai ales, să îi informăm că suntem disponibili pentru a-i sprijini cu ce au nevoie. În tot acest proces, este important să nu punem presiune, ci doar să oferim un spațiu securizant. Nu îi putem forța să ia măsuri decât atunci când sunt pregătiți să facă asta.
Încurajarea accesării ajutorului unui specialist: este important să le sugerăm că pot solicita asistență din partea organizațiilor sau a liniilor de asistență specializate în abuzul domestic. Să le furnizăm resurse relevante, cum ar fi linii telefonice de urgență sau servicii de asistență locală, asigurându-i totodată că în tot acest proces, confidențialitatea este întru totul respectată. De asemenea, un psiholog sau un psihoterapeut îi poate ajuta să înțeleagă care sunt mecanismele prin care pot găsi resursele de care au nevoie pentru a ieși de sub matricea violenței domestice.
Să le respectăm alegerile: de multe ori este posibil să ajungem să ne învinovățim de anumite lucruri care se întâmplă în jurul nostru, dar oricât de mult ne dorim să fim de ajutor, nu este despre noi, ci despre cei care ne refuză ajutorul. Este important să înțelegem complexitatea emoțională pe care o trăiesc persoanele care se confruntă cu abuzuri și că ele este posibil să nu fie pregătite sau capabile să părăsească imediat situația (sau niciodată). Să le respectăm deciziile, chiar dacă acestea diferă diferă de perspectiva noastră. Este esențial să se menținem încrederea și autonomia acestor persoane.
De ce le este greu victimelor unui abuz să vorbească despre ce au pătit si să ceară ajutor?
Când vorbim despre abuz, victima simte o frică intensă că nu poate opri ceea ce se întâmplă și o neputință acaparantă, accentuate de sentimentul că nu poate face nimic (să plece din relația respectivă). Ajunge, așadar, să trăiască o stare de captivitate, ceea ce face ca posibilitățile de adaptare sănătoasă să fie limitate într-o mare măsură: nu mai găsește soluții și se simte blocată complet.
Din acest motiv, ea poate ajunge chiar să ia decizii în defavoarea sa, unele de natură autodistructivă. Tăcerea și ascunderea abuzului sunt unele dintre cele mai des întâlnite, mai ales dacă se teme de dezaprobarea și critica pe care le-ar putea primi.
Întrebarea „𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐧𝐮 𝐚 𝐩𝐥𝐞𝐜𝐚𝐭 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐞𝐫𝐚 𝐚𝐬̦𝐚 𝐝𝐞 𝐫𝐚̆𝐮?”, 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐨 𝐚𝐮𝐳𝐢𝐦 𝐚𝐝𝐞𝐬𝐞𝐨𝐫𝐢, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭 𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐨𝐦𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐭ă 𝐝𝐞𝐜𝐚̂𝐭 𝐢̂𝐢 𝐩𝐚𝐫𝐞 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐮 𝐬𝐞 𝐚𝐟𝐥𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐬𝐢𝐭𝐮𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐛𝐮𝐳. 𝐂𝐚̂𝐧𝐝 𝐧𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐭̦𝐢𝐦 𝐢̂𝐧 𝐬𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐚̆ 𝐧𝐨𝐢 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐫𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐫𝐞𝐬𝐮𝐫𝐬𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐛𝐚𝐳𝐚, 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐠𝐚̆𝐬𝐢 𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐢 𝐜𝐮 𝐮𝐬̦𝐮𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐚̆, 𝐢̂𝐧𝐬𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐮𝐬̦𝐨𝐫 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐞.
Pentru a ieși din ipostaza de victimă, persoana respectivă trebuie să își poată activa toți factorii de protecție pe care îi are la îndemână, așa încât să poată ieși din dinamică și nu să ajungă să perpetueze, la rândul său, agresiunea (inclusiv față de propria persoană). Acest lucru este foarte dificil în cazul persoanelor aflate în situații vulnerabile, care nu au acces real la astfel de factori, din mai multe motive (depind financiar de agresor, sunt deconectate de la resursele și capacitățile lor reale, se tem de oprobiul public și de rușinea pe care le-ar putea experimenta etc.).
Da, ”violența este arma celor slabi”, exact așa cum spunea Mahatma Gandhi. Dar ce facem oare cu acei semeni din această lume care aleg violența tocmai pentru a se simți puternici? Le arătăm că aceasta NU este singura cale.
