Cuvantul Persona vine din limba latina si inseamna Masca (obiect pentru deghizare, protejare, etc. care este purtat pe fata). In jurul nostru sunt si vedem atat de multe persoane. Altfel spus, suntem si traim printre masti care ne apara de melanjul disconfortulul de a ne arata asa cum suntem noi, de a ne lasa fara masca si cu mai toate starile la vedere. O masca parca ne imputerniceste si ne aduce mai aproape de ceilalti, dar ne tine la distanta de noi.
Cum identificam vulnerabilitatea?
Majoritatea dintre noi a simtit cel putin o data in viata ceea ce inseamna a fi vulnerabil, ce inseamna a fi fara masca. Chiar daca pentru unii poate insemna a vorbi despre propriile slabiciuni (limite), a spune prima data ”Te iubesc!”, a vorbi despre o idee sau creatie, a vorbi despre propriile esecuri sau a nu avea curaj sa preia initiativa intr-un proiect profesional din lipsa garantiei ca va fi apreciat, stim cu totii ce cascacada de emotii pot aduce astfel de contexte. Ironia face, insa, ca atunci cand stam in fata unei Persoane care ne-a activat interesul, simtim furoare si am vrea sa ii strigam “Vulnerabilitatea este primul lucru pe care il astept si caut la tine si ultimul lucru la care tu vei avea acces in ce ma priveste!“. Abandonam primii, pe repet, crezand ca ne va fi mai usor. Ne place vulnerabilitatea celuilalt, dar ne tinem la distanta de a noastra.
Cand esti la asa o mare distanta de tine, si totusi atat de aproape de trairi care iti spun „adevarul”, este mult mai la indemana sa-l gasesti pe cel din fata ta ca fiind superficial, plictisitor, lipsit de sensibillitate, deloc atent la ceilalti.
Anestezierea afectiva, distragerea atentiei de la noi, ne “ajuta” sa nu intram in contact cu vulnerabilitatea, cu suferinta si abandonul personal. A ne conecta cu noi, cand am trait indisponibilitatea sau judecata dezvaluirii, devine o cale lenta si anevoioasa, insa nu imposibila. Una din strategiile cele mai raspandite, de a nu fi disponibili emotional pentru noi, este sa fim extrem de ocupati sau prea preocupati de celalalt/i.
De cele mai multe ori vulnerabilitatea ne scoate din zona de confort. Nimic nu pare sa fie mai inspaimantator decat sa te arunci in gol fara sa stii ceea ce va urma dincolo de ”planarea in aer liber” si acel sentiment trecator de cucerire (a locului de munca la care visezi, a afectiunii unei persoane dragi, a iubirii romantice).
Perceperea vulnerabilitatii ca fiind o slabiciune este probabil cel mai raspandit mit despre acest termen. Cum poate fi vulnerabilitatea slabiciune cand pentru a vorbi, de exemplu, despre ceea ce simti in raport cu actiunile unei persoane importante din viata ta reprezinta de fapt ”putere”? Pare a fi un paradox la mijloc. De cele mai multe ori, alegem sa ne aparam de tot ceea ce poate aduce vulnerabilitatea in viata noastra. Ne este frica de modul in care vom fi perceputi de cei dragi, de adversari sau de propria persoana si intram sub asediul si umbra unor comportamente nesanatoase, precum perfectionismul, rigiditatea mentala, deconectarea emotionala sau supracompensarea.
Un aspect extrem de important legat de vulnerabilitate este locul/modul in care incepem sa facem cunostinta cu ea. Cultura emotionala pe care o mostenim din propriile familii poate fi un important catalizator pentru maniera in care vom reusi sa acceptam vulnerabilitatea ca facand parte din viata noastra. Mai mult decat atat, acest proces trebuie sa inceapa in raport cu propria persoana. Daca compasiunea, blandetea, iubirea de sine nu fac parte din referinta noastra interioara, cu atat mai dificil vom putea accepta vulnerabilitatea in raport cu cei din jur.
Relatia rusinii cu vulnerabilitatea
Una dintre emotiile care sunt asociate cu vulnerabilitatea este rusinea.
”Potrivit Lidei Hartling, unii dintre noi care se confrunta cu rusinea, se indeparteaza de oameni, se inchid in sine, se feresc de ceilalti, iti reprima trairile, tin secrete. Altii se orienteza spre oameni, cautand cu orice pret sa-i impaciuiasca si sa se faca placuti. Iar altii se orienteza impotriva oamenilor, incercand sa dobandeasca putere asupra cuiva, fiind agresivi sau folosind rusinea impotriva rusinii” (Brene Brown).
In acelasi loc cu rusine se gaseste si vulnerabilitatea, iar dincolo de ea curajul, bucuria, multumirea, acceptarea de sine. Si asta pune intreaga viata intr-o alta lumina. Constientizarea si acceptarea ca poti fi vulnerabil are efect de tratament: cu cat il aplici mai repede, cu atat nu risti sa porti prea multe masti simultan si de a iti oferi guri de aer prospat. Vulnerabilitatea nu e sinonima cu imaturitatea sau naivitatea.
Pentru a putea vorbi despre propriile emotii cu cei din jur, trebuie sa invatam sa o facem cu sine. Este foarte important modul in care ne pozitionam fata de propriile esecuri, de exemplu. Daca autocritica si exigenta iau locul indulgentei, a dorintei de a fi mai bun (ca oameni sau ca profesionisti) si a respectului de sine, cu siguranta vulnerabilitatea nu isi va putea face simtita influenta pozitiva in vietile noastre.
De asemenea, practicarea zilnica a recunostintei poate fi un puternic instrument care sa ne ajute sa accedem spre o stare vulnerabila autentica. Micile bucurii ale vietii sunt purtatoare de energie pozitiva.
Vulnerabilitatea adevarata apropie oamenii, iar fara masti cladim cu adevarat spatiul pentru relatie. Fiecare vine acolo cu o parte din el. Si acele parti pe care inca nu le intelegem sau ni le refuzam, produc acest spatiu al relatiei care va “creste” prin ambiguitate, frustrare, asteptari nerealiste, haos, suferinta. Poti sa fii vulnerabil daca iti intelegi modul in care ai invatat sa te protejezi, sa poti ajunge, dincolo de protectie si masca, la nevoi! Sa ajungi la Tine!
