În mod frecvent suntem expuși la schimbări și provocări care ne cer să ne adaptăm și să ne integrăm noi rutine în viața noastră. De la tranzițiile majore la cele mai mici ajustări, capacitatea noastră de a face față schimbării și de a ne adapta este esențială pentru succesul și bunăstarea noastră. În spatele acestui proces complex de adaptare stă creierul nostru, un organ extraordinar care este foarte dinamic, capabil să se adapteze și să învețe în mod continuu.
Descoperirile despre creier pe parcursul timpului
William James și Wilhelm Wundt au fost printre pionierii care au contribuit la înțelegerea inițială a creierului uman în secolul al XIX-lea. Lucrările lor au influențat fundamentul psihologiei moderne și au deschis calea pentru cercetări ulterioare în domeniu. William James, cunoscut ca “părintele psihologiei americane”, a abordat subiecte precum percepția, conștiința și funcțiile mentale.
Wilhelm Wundt, considerat adesea “părintele psihologiei experimentale”, a fondat primul laborator de psihologie experimentală. Wundt a introdus idei importante despre percepție, senzație și conștiință, deschizând astfel calea pentru cercetările empirice în psihologie.
Psihologii precum Jean Piaget și Lev Vygotsky au adus contribuții semnificative în înțelegerea modului în care creierul uman se dezvoltă și evoluează de-a lungul vieții.
Jean Piaget, cunoscut pentru teoria sa a dezvoltării cognitive, a investigat modul în care copiii înțeleg lumea din jurul lor și cum gândirea lor devine progresiv mai complexă odată cu înaintarea în vârstă.
Lev Vygotsky, cu teoria sa a dezvoltării socio-culturale, a accentuat importanța interacțiunii sociale și a mediului în dezvoltarea cognitivă a individului. Prin studiile sale a evidențiat rolul fundamental al culturii și al interacțiunii sociale în dezvoltarea abilităților cognitive superioare.
Progresele tehnologice din domeniul neuroștiințelor au deschis noi perspective în înțelegerea funcționării și evoluției creierului uman. Eric Kandel, în lucrarea sa “Principles of Neural Science” (2000), a explorat bazele neurobiologice ale memoriei și învățării, oferind o perspectivă detaliată asupra funcționării creierului la nivel neuronal. Michael Gazzaniga și colaboratorii săi au adus contribuții importante în domeniul neuroștiințelor cognitive, evidențiind conexiunile complexe dintre creier și comportament.
Aceste lucrări au contribuit la înțelegerea profundă a modului în care creierul uman funcționează și se adaptează în fața stimulilor din mediu.
Creierul și neuroplasticitatea
Neuroplasticitatea se referă la capacitatea creierului de a se schimba și de a se adapta pe parcursul vieții unei persoane. Creierul se poate restructura și modifica în funcție de răspunsurile la experiențe, de procesul de învățare și de factorii de mediu.
Neuroplasticitatea permite creierului să formeze noi conexiuni neuronale și să le consolideze pe cele existente ca răspuns la învățarea și dobândirea de noi abilități. Atunci când o persoană se angajează în experiențe noi, cum ar fi învățarea unui instrument muzical sau învățarea unei limbi străine, creierul suferă modificări structurale și funcționale. Aceste schimbări optimizează capacitatea creierului de a procesa și integra informații noi, îmbunătățind abilitățile cognitive și promovând rezultate pozitive în domeniul sănătății mintale, cum ar fi creșterea încrederii în sine, stima de sine îmbunătățită și un sentiment de creștere personală.
Neuroplasticitatea este crucială în înțelegerea modului în care terapia și intervențiile pot promova schimbări pozitive în sănătatea mintală.
Despre adaptarea la schimbare și confortul familiarului
Cercetările arată că răspunsul oamenilor la schimbare este comun, la nivel biologic. Schimbarea creează o experiență dureroasă în creier. Ca și cum ai fi lovit cu pumnul sau ai spart un os. Creierul nostru răspunde și ne încurajează să creăm tipare, moduri regulate de a face lucrurile.
Schimbarea, prin natura sa, introduce incertitudine în viața noastră. Aceasta poate fi percepută ca o amenințare pentru creierul nostru, care caută constant să minimizeze riscurile și să maximizeze predictibilitatea. Într-o situație de schimbare, creierul nostru activează răspunsul la amenințare, cunoscut și sub numele de “răspunsul de luptă sau fugă”. Acest răspuns este inițial conceput pentru a ne proteja în fața pericolelor imediate, însă poate fi declanșat și în situații de schimbare, când creierul nostru percepe noul context ca fiind nesigur sau amenințător. Chiar și schimbarea pozitivă poate fi supărătoare pentru unii oameni. Acest lucru se datorează faptului că un mod de viață odată confortabil va arăta în curând diferit. Ești scos din zona ta de confort, ceea ce face mai greu să faci față schimbării.
Această reacție la schimbare poate varia în intensitate de la o persoană la alta, în funcție de factori precum istoricul personal, experiențele anterioare și nivelul de reziliență. Totuși, înțelegerea acestui mecanism intrinsec al creierului ne poate ajuta să gestionăm mai eficient reacțiile noastre la schimbare și să dezvoltăm strategii pentru a ne adapta mai ușor la situații noi și provocatoare.
Cum putem să ne învățăm creierul să se adapteze mai repede?
- Exerciții de rezolvare a problemelor
Practicarea activă a rezolvării problemelor poate îmbunătăți flexibilitatea mentală și capacitatea de adaptare. Studiile au arătat că rezolvarea de probleme poate îmbunătăți funcția executivă a creierului și poate reduce impactul negativ al stresului asupra adaptării la schimbare.
- Meditația și mindfulness
Practicile de meditație și mindfulness pot ajuta la reducerea stresului și anxietății asociate cu schimbarea și pot îmbunătăți capacitatea de adaptare. Studiile arată că meditația poate spori plasticitatea creierului și poate îmbunătăți atenția și concentrarea.
- Învățarea prin experiență
Experiența directă cu schimbarea poate fi un mod eficient de a învăța să te adaptezi. Prin expunerea la noi situații și provocări, creierul este stimulat să găsească soluții și să se adapteze la mediul înconjurător.
- Socializarea și interacțiunea socială
Menținerea conexiunilor sociale și participarea la activități sociale poate îmbunătăți reziliența și capacitatea de adaptare. Suportul social poate oferi sprijin emoțional și practic în perioadele de schimbare și poate contribui la menținerea sănătății mintale.
Un somn adecvat și odihnitor este esențial pentru sănătatea creierului și capacitatea sa de adaptare. Studiile arată că somnul de calitate poate consolida procesele de învățare și memorie și poate spori reziliența la stres.
- Exprimarea prin artă
Prin exprimarea creativă a gândurilor și emoțiilor noastre în diverse forme artistice, cum ar fi pictura, sculptura, muzica sau dansul, ne provocăm creierul să-și exploreze limitele și să descopere noi conexiuni neuronale.
- Exercițiul fizic
Prin activități precum alergarea, mersul pe jos, înotul sau chiar yoga, nu numai că îmbunătățim sănătatea fizică, dar stimulăm și sănătatea mentală și funcționarea creierului. În timpul exercițiului fizic, fluxul crescut de sânge și oxigen către creier sprijină creșterea de noi celule nervoase și conexiuni între neuroni. Acest proces, cunoscut sub numele de neurogeneza, este esențial pentru adaptarea creierului la schimbare și pentru capacitatea sa de a face față stresului și provocărilor.
Conform neuroplasticității cerebrale, acțiunile și comportamentele repetitive ne ajută să conectăm neuroni de același tip, astfel încât să creăm o rețea sau conexiune neuronală care duce în timp la atitudini și schimbări consolidate. Adică, prin exercițiu vom ajunge să facem schimbări semnificative la nivel cerebral.
Referințe:
Kandel, E. R., Schwartz, J. H., & Jessell, T. M. (2000), „ Principles of Neural Science’’.
Norman, Doidge (2022), „Creierul se transforma. Experientele neuroplasticitatii’’.
Kristian Marlow, Berit Brogaard (2018), „Mintea supraumană’’.
Vygotsky, L. (1978), „Mind in Society: The Development of Higher Psychological Processes’’.
Articol pregătit și scris de Anca Ciurea, psihoterapeut în cadrul Clinica Aproape
