O viață în doi este întotdeauna presărată cu întâmplări neprevăzute, evenimente nefaste, bucurii, armonie, împlinire, dezechilibre… Relația de cuplu poate fi văzută de cea mai mare majoritate a oamenilor ca fiind o resursă esențială pentru starea noastră de bine. Ne dorim apropiere, conectare, afecțiune și un sentiment de împlinire care de cele mai multe ori are legătură cu cei din jur. Atunci când vorbim despre relația de cuplu, lucrurile sunt cu atât mai complexe deoarece o relație de acest gen este cea care ne oferă resursele de care avem nevoie pentru a face față cu brio provocărilor vieții. O viață în doi însă presupune un proces continuu de creștere și evoluție, de ambele părți.
A ne menține mereu aproape unul de celălalt presupune susținere continuă din partea ambilor parteneri. Cu toate astea, sunt momente în care decizia de a ne despărți de partener este cea potrivită. Sunt momente în care este important să ne desprindem dintr-o dinamică care nu ne mai face bine pentru a lăsa loc vindecării și regăsirii de sine. ”Supraviețuirea” în relații necesită, de obicei, un amestec de comunicare deschisă, intimitate și empatie. Atunci când oricare dintre aceste caracteristici lipsesc, legătura romantică sau mai degrabă zis, emoțională dintre două persoane poate slăbi.
Siguranța este o prioritate atunci când vine vorba de salvarea unei relații. Atunci când sănătatea fizică, emoțională și mentală sunt în pericol în căsătorie sau în relația pe care o avem, separarea sau divorțul poate fi cea mai bună opțiune. Atunci când însă simțim că mai este loc de vindecare în doi, este important să acordăm o șansă reală acelei relații care cândva a fost împlinitoare pentru noi.
Studiile care s-au făcut constant despre ce ne face să alegem despărțirea de cel de lângă noi au constatat că există 12 motive principale pentru care se ajunge la această decizie de a pleca din relație, de la cele mai frecvente la cele mai puțin frecvente sunt:
- lipsa angajamentului
- certuri constante sau conflicte
- infidelitate
- căsătoria care a avut loc la vârstă prea fragedă
- așteptări nerealiste despre partener sau despre căsătorie
- inegalitatea dintre parteneri
- pregătirea necorespunzătoare pentru căsătorie
- violenţa domestică
- problemele financiare
- conflicte despre responsabilitățile administrative
- lipsa sprijinului familial
- diferenţele religioase
Știm cu toții că viața în doi este despre conexiune, conectare, încredere, susținere… Ce rost o mai avea să rămânem alături de acea persoană care nu ne mai poate oferi asta? Oare bunăstarea noastră nu este cea care trebuie să primeze întotdeauna? Acestea sunt întrebări dureroase și incomode, desigur, dar ne suntem datori cu răspunsuri asumate și cu acțiuni pe măsură. Da, ”uneori trebuie să te desparți de cineva ca să-l poți regăsi”. (Heimito von Doderer), dar uneori poate fi prea târziu pentru o regăsire.
Căsătoria presupune o alegere de a face parte dintr-o familie la nivel social. Aceasta presupune a face jurăminte față de cel din fața noastră și a ne asuma că vom rămâne alături de el/ea, indiferent de provocările vieții. Căsătoria presupune o călătorie în care, în modul cel mai fericit, reușim să mergem în tandem cu partenerul nostru. Din păcate, mulți dintre noi ne rătăcim adesea.
Căsniciile sănătoase și relații armonioase sunt indicatori importanți pentru sănătatea mentală și fizică a partenerilor. Mai mult decât atât, acestea oferă un cadru armonios pentru copii, iar creșterea acestora într-o casă fericită îi protejează de probleme mentale, fizice, educaționale și sociale. Divorțul nu reprezintă doar o decizie de separare fizică a doi parteneri, ci este de fapt o decizie de mare amplitudine și care poate fi analizată din mai multe perspective, și anume:
- perspectiva socială
- perspectiva familială
- perspectiva de cuplu
- perspectiva de părinte (dacă sunt implicați copii).
Când ne îndrăgostim sau alegem să construim o relație de cuplu, adesea credem că va dura pentru totdeauna. În toată această visare, uităm pratic de o caracteristică esențială a vieții și anume imprevizibilitatea. Totul și orice este posibil oricând și putem ajunge la despărțire. Relațiile se termină din motive diverse și uneori nici măcar nu este vorba despre un singur motiv pe care să îl putem puncta cu claritate. Conflictul este un motiv comun, dar de cele mai multe ori el reprezintă un panaceu care indică o diversitate de probleme care au loc între partenerii de cuplu.
Divorțul este adesea rezultatul unui proces lung de deconectare emoțională, comunicare defectuoasă și nemulțumiri nerezolvate.
Studiile arată că:
Cuplurile care oferă un raport de 5 interacțiuni pozitive la 1 negativă au șanse mai mari să rămână împreună (Gottman, 1994).
70% dintre conflictele conjugale sunt „perpetue”, nu au o soluție clară, dar pot fi gestionate sănătos (Gottman Institute).
Lipsa validării emoționale este unul dintre cei mai comuni predictori ai separării (EFT research, Johnson, 2004).
Atunci când suntem deschiși și facem alegerea de a lupta pentru ceea ce avem în viața noastră de cuplu, este important să luăm în considerare mai multe aspecte:
- nevoile noastre în raport cu relația / nevoile partenerului în raport cu relația
- aspectele pe care le putem schimba și cu care ne simțim confortabil să o facem
- ce anume din relația prezentă (realmente) ne face să ne gândim adesea la despărțire și de ce considerăm că aceasta ar fi o alegere bună
- cât de prezenți am fost, suntem, alegem să fim pe viitor în relație
- cât de îndreptățită sau neîndreptățită ni se pare atitudinea partenerului/partenerei în raport cu realitatea
- să învățăm să privim către sine și să alegem răspunsuri asumate la întrebări inconfortabile legate de partener (de exemplu: de ce ne simțim atât de răniți atunci când el/ea adoptă un anume comportament? ce din noi ne face să avem această reacție? putem să vorbim deschis cu el/ea despre ceea ce simțim?)
- unul dintre cele mai grele lucruri de echilibrat într-o căsătorie este durata timpului petrecut împreună; fiecare partener are propriile nevoi legat de timpul personal și este important să se ajungă la un echilibru din acest punct de vedere pentru ca niciunul dintre ei să nu se simtă neglijat versus sufocat
- orice relație ajunge să se destrame din vina ambilor parteneri, întotdeauna! (la modul general, indiferent de tipul de relație); având în vedere această realitate, să privim cu asumare spre propriile greșeli, să punem punctul pe acele lucruri pe care le putem și dorim să le schimbăm, să vorbim deschis cu partenerul/partenera despre ce lucruri ne este dificil să mai acceptăm la el/ea
- să ne permitem să simțim emoțiile și să o facem cu blândețe față de sine și cu încredere în capacitatea partenerului de a fi acolo pentru noi
- să ne luăm un timp de reflecție în care să rămânem singuri; poate o vacanță departe de propriul cămin ne poate aduce mai multă claritate în raport cu ceea ce ne dorim de la relația de cuplu;
- să alegem cât, cum și de ce iertăm; iertarea este despre eliberare și despre a fi bine cu noi înșine, în primul rând; ”Una dintre căile de a deveni un mai bun tovarăș pentru tine însuți este să renunți la resentiment, să-l lași să treacă”, ne spun Jacques Salomé și Sylvie Galland în superba lor carte ”Dacă m-aș asculta, m-aș înțelege”; deci dacă vrem să ne fie și mai clar dacă ne dorim în continuare relația în care ne aflăm, este important să renunțăm la resentimente
- să apelăm la ajutor profesionist; un psihoterapeut sau un terapeut de cuplu ne poate ajuta să înțelegem mai bine care sunt acțiunile care ne-au adus în acest moment critic; având mai multă claritate, ne va fi mult mai ușor să ne asumăm responsabilitatea și să luăm o decizie care să fie în favoarea bunăstării noastre, pe termen lung
Divorțul nu este o întâmplare, ci o acumulare. Cu intenție, efort susținut și sprijin specializat, partenerii pot reconstrui punțile dintre ei. Știința relațiilor arată că nu iubirea dispare, ci conexiunea – iar aceasta poate fi refăcută.
