De ce oamenii uită ceea ce spui, dar nu uită cum i-ai făcut să se simtă?

De ce oamenii uită ceea ce spui, dar nu uită cum i-ai făcut să se simtă?-clinicaaproape.ro
Conținut articol

Indiferent de cât de mult încercăm să ne protejăm de impactul la nivel energetic pe care îl au cei din jur asupra noastră, ”filtrele” noastre emoționale se erodează și ajungem, în funcție de context, de starea noastră interioară, de anumite caracteristici ale personalității noastre, dar și a celor din jur, să ne simțim răniți… De mult ori, de lucruri sau gesturi fără sens.

Pentru mulți dintre noi, rareori trece o zi fără să fim dezamăgiți de cineva. În zilele bune, dezamăgirile sunt lucruri minore, cum ar fi faptul că nu ne găsim creionul preferat, cineva de la serviciu care nu răspunde la un e-mail important sau poate un prieten care nu ne urmărește atunci când îi povestim o întâmplare anume. 

În cea mai mare parte a vieții noastre, răspunsurile implicite la aceste deprecieri de moment sunt o stare de enervare mai mult sau mai puțin accentuată și astfel intervine dorința de a ne reafirma controlul asupra situației. De prea multe ori însă, ne lăsăm profund afectați de întâmplări și cuvinte rostite într-o doară și ajungem să înmagazinăm sute de stări emoționale negative care ne vor rămâne companioni pe întreg parcursul vieții… Și, ori de câte ori ne vom simți vulnerabili, ne vom întoarce către ele pentru a ne susține vulnerabilitatea în proprii ochi, dar mai ales în a celor din jur.

Cum se structurează amintirile? Ce rol are nostalgia în acest proces?

The Washington Post le-a cerut recent cititorilor să-și împărtășească în mod anonim cele mai vii amintiri, iar acestea au fost câteva dintre răspunsuri:

  • „Cum mă așez pe podeaua băii mele după ce tatăl meu a murit”.
  • „Fața mea fiind forțată să fac ceva ce nu voiam să fac.”
  • „În ziua în care am auzit vocea lui Dumnezeu în capul meu care a spus: Fiule, mai ai o șansă… S-a întâmplat cu câteva clipe înainte să mă sinucid.”

Majoritatea răspunsurilor primite au fost în mare parte repovestiri ale unor traume sau traume care s-au transformat în argumente.

Multe studii sugerează că avem mai multe șanse să ne amintim experiențele negative decât experiențele pozitive și, potrivit Laurei Carstensen, profesor de psihologie la Universitatea Stanford, în general, avem tendința de a observa mai mult negativul decât pozitivul în orice ne înconjoară.

Cercetătorii spun că emoțiile negative precum frica și tristețea declanșează o activitate crescută într-o parte a creierului legată de amintiri. Aceste amintiri încărcate emoțional sunt păstrate mai în detaliu decât amintirile fericite sau mai neutre, dar pot fi, de asemenea, supuse distorsiunii. De exemplu, martorii oculari la o împușcătură raportează adesea că au văzut pistolul în mod viu, dar este posibil să nu-și amintească detalii precise despre împrejurimile lor. „Aceste beneficii au sens într-un cadru evolutiv”, scrie cercetătoarea Elizabeth Kensinger de la Boston College.

Mulți psihologi cred că acest lucru are rădăcini evolutive; adică: este mai important pentru oameni, pentru supraviețuire, să observe leul în prerie decât să observe frumoasa floare care crește pe cealaltă parte a drumului”, a spus Carstensen. Tot ea susține că există o mulțime de informații de învățat în situații dificile sau periculoase și că creierul nostru poate aplica aceste cunoștințe atunci când o situație similară se va prezenta în viitor.

În mod constant rafinăm, tăiem amintirile și le lăsăm pe unele dintre ele să plece, în timp ce le aducem și le integrăm în rețele de amintiri. „Amintirile sunt failibileAmintirile pe termen lung sunt aproape întotdeauna greșite.”

Majoritatea cercetărilor disponibile astăzi susțin că nostalgia îndeplinește o serie de funcții importante, mai ales în planul amintirilor. 

  • Lucrul care îi leagă pe toți este că nostalgia este o experiență emoțională care unifică. Un exemplu în acest sens este că ne ajută să unim sentimentul despre cine suntem, sinele nostru, și identitatea noastră în timp… pentru că de-a lungul timpului ne schimbăm constant și o facem în moduri incredibile. Nostalgia, motivându-ne să ne amintim trecutul din propria noastră viață, ne ajută să ne unim cu acel sine autentic, ne reamintește cine am fost și compară asta cu cine simțim că suntem astăzi.
  • Nostalgia servește o funcție psihologică esențială deoarece este o emoție extrem de socială. Ne conectează cu alți oameni. La început, când suntem foarte tineri, face parte din ceea ce ne leagă de cei mai importanți oameni din viață, părinții noștri, frații noștri, prietenii noștri. Pe măsură ce trecem prin viață, se poate extinde la o sferă mai largă a oamenilor cu care interacționăm. Este un fenomen de conexiune socială, iar nostalgia este, în acest sens, o emoție pro-socială foarte sănătoasă.
  • Un alt rol al nostalgiei este cel unificator deoarece ne ajută să unificăm ceea ce altfel ar fi simțit sau trăit de noi ca fiind conflicte. Nostalgia este o emoție dulce-amară. Este dulce pentru că ne face să ne amintim de cele mai bune momente din viața noastră. Amărăciunea vine din sentimentul că știm sigur că nu le putem recâștiga niciodată, că au dispărut pentru totdeauna. Ireversibilitatea timpului înseamnă că nu ne putem întoarce în timp așa că ne ajută să facem față conflictului dorului amar pentru ceea ce nu va mai fi niciodată împreună cu dulceața de a-l fi experimentat și de a-l putea revedea și retrăi din nou. 

Cum se construiește percepția asupra lucrurilor din jurul nostru?

A vedea înseamnă a crede. Într-o oarecare măsură, asta este adevărat, desigur, pentru că ochii ne permit să vedem ce este în jurul nostru, ajutându-ne să navigăm în lumea din-afara noastră. Dar se dovedește că vederea este mult mai complicată decât atât, potrivit psihologului Dennis Proffitt și Drake Baer de la Universitatea din Virginia. Ceea ce percepem în orice moment dat nu este determinat doar de inputul senzorial, ci și de abilitățile noastre fizice personale, nivelurile de energie, sentimentele, identitățile sociale și multe altele. „Este de bun simț să credem că experimentăm lumea așa cum este în mod obiectiv”, scriu autorii. „Chiar dacă intuițiile noastre naive sunt că vedem lumea așa cum este, nu o vedem.”

Nu doar vederea noastră este influențată de procesele inconștiente, ci și judecățile, amintirile și deciziile pe care le luăm pe baza a ceea ce percepem. Lucrurile care par adevărate și universale sunt adesea doar propria noastră experiență unică a lumii.

Mai multe studii arată că corpurile noastre fizice și capacitatea noastră de a ne mișca influențează modul în care percepem mediul înconjurător. De exemplu, cercetătorii au descoperit că dacă ești obez sau obosit, distanțele par mai mari. Oamenii care poartă rucsacuri grele, percep dealuri mai abrupte în fața lor decât cei fără rucsac. „Nu vezi dealul așa cum este, ci mai degrabă așa cum este văzut de tine”, scriu Proffitt și Baer.

Totodată, atunci când suntem conștienți de propriile limite sau prejudecăți, avem capacitatea de a combate nașterea unei percepții greșite asupra anumitor situații. Desigur, nimeni nu neagă că anumite cuvinte cu sens negativ ne pot răni… Dar asta nu înseamnă că ne vom raporta la experiența respectivă ca la una dezamăgitoare, ci vom deține instrumentele psihice necesare pentru a face diferența dintre ce anume este despre noi, ce anume ne poate răni, care este atitudinea pe care dorim să o adoptăm în raport cu situația în sine etc.

2. Conștientizarea corpului ne influențează deciziile și percepția asupra lucrurilor

Într-un experiment, cercetătorii au studiat administratorii de fonduri care trebuie să ia decizii rapide cu privire la tranzacționarea acțiunilor sub o presiune intensă. S-a constatat că managerii care își puteau număra cu mai multă precizie propriile bătăi ale inimii fără să-și atingă corpul erau comercianți mai de succes. Oamenii care își atingeau corpul și au fost mai încrezători în numărătoarea lor exactă, totuși, nu au avut mai mult succes și cu cât decalajul dintre încredere și acuratețe este mai mare, cu atât anxietatea lor este mai mare. Acest lucru sugerează că conștientizarea reală a corpului tău poate fi utilă în situații de muncă cu stres ridicat. 

  1. A ne fi foame (sau nu) ne schimbă alegerile 

Nivelurile de energie ale corpului nostru influențează, de asemenea, luarea deciziilor și modul în care ne raportăm la un anumit eveniment care ne crează disconfort emoțional. Într-un experiment, participanții care au băut o băutură cu zahăr au luat decizii mai bune și au întârziat satisfacția imediată mai mult decât cei care au înghițit o băutură cu gust dulce, fără glucoză. În mod similar, atunci când judecătorii iau decizii de eliberare condiționată chiar înainte de pauza de masă sau de sfârșitul zilei, ei tind să refuze eliberarea condiționată. Asta pentru că o decizie de a acorda eliberarea condiționată necesită o analiză mai atentă și, prin urmare, mai multă energie.

Studiile au descoperit că acei copii care iau micul dejun se descurcă mai bine la școală și au mai puține probleme de comportament. „Modul în care gândim este legat la nesfârșit de felul în care ne simțim fizic”… deci, este important să ne asigurăm că noi (sau alții pe care ne bazăm) nu suntem prea epuizați atunci când suntem implicați în evenimente importante pentru noi. Amintirea plăcută sau neplăcută a acelui moment va fi creată de senzația pe care o vom simți în corpul nostru.

  1. Afirmațiile ușor de citit par mai adevărate

Credințele noastre despre lume depind și de influențe aparent irelevante. Într-un experiment, când cercetătorii le-au cerut participanților să determine adevărul unei afirmații, cum ar fi „Lima este în Peru”, scrisă în culori diferite, participanții au fost mai de acord cu afirmațiile mai  ușor de citit decât cu cele mai puțin ușor de citit. „Înclinația noastră pentru fluență ne face susceptibili la prostii – dacă se simte corect, este corect – și când această vulnerabilitate este extinsă la nivelul mass-media, obțineți adevăr și știri false”, scriu autorii.

Acesta este un exemplu elocvent pentru faptul că de prea multe ori luăm ca ceva inadmisibil faptul că ne putem înșela cu privire la percepția noastră asupra lucrurilor… Da, este percepția noastră și cei din jur trebuie să ne-o respecte, dar este important să acceptăm că viziunea noastră asupra lucrurilor nu este unică. 

  1. A ne simți rău face ca lucrurile să pară mult mai dificile decât sunt în realitate

Oricine dintre noi s-a simțit odată trist sau deprimat. Oricine dintre noi știe că este greu să înfrunți lumea atunci când starea de spirit este una negativă. Dar este interesant de observat că aceste sentimente ne schimbă și percepțiile senzoriale. De exemplu, oamenii care ascultă muzică melancolică tind să creadă că un deal arată mai abrupt decât cei care ascultă muzică fericită. Aceasta înseamnă că hrănirea emoțiilor pozitive ne poate ajuta să abordăm lucrurile dintr-o perspectivă care să ne modifice percepția asupra a ceea ce trăim. 

Uităm ceea ce ni se zice pentru că exprimarea prin cuvinte este finită… Nu uităm modul în care anumite lucruri spuse ne-au făcut să ne simțim deoarece emoțiile și amintirile create pe baza lor se impregnează în propria suflare și ne ghidează prin viață. Dar oare acest ghidaj este întotdeauna cel corect?

Referințe:

https://www.apa.org/news/podcasts/speaking-of-psychology/nostalgia

”Inteligență emoțională”, de Daniel Goleman

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Te invităm să descoperi și alte articole pregătite de către specialiștii noștri