Oricat de la indemana sau natural pare a fi in plan teoretic ”a cere ajutor”, realitatea care ne inconjoara ne demonstreaza contrariul. Am fost crescuti in ideea ca a vorbi despre propriile emotii si vulnerabilitati poate fi riscant. Chiar si atunci cand propriul organism ”urla” din rarunchi sa cerem ajutor, noi putem ramane indiferenti in fata acestui urlet de disperare. Pentru fiecare dintre noi este mult mai tentant sa fim ”perfecti si invulnerabili”, chiar daca astfel de trairi, de experiente nu sunt sub nicio forma specifice naturii umane. Toata lupta pe care o ducem cu propria persoana va ajunge sa ne afecteze intr-un fel sau altul. Indiferent ca este vorba de relatiile personale, de cele de prietenie, de cele romantice sau de cele profesionale, arta de a cere ajutor ne conecteaza cu adevarat la cel de langa noi. Educatia transmisa de parinti sau ingrijitori este prima caramida care poate construi increderea in sine si in propriile imperfectiuni. Daca cel care reprezinta pentru noi centrul universului ne transmite mesajul ca este in regula sa esuam, instinctiv ne vom dezvolta armonios in acest sens.
De ce este imporant sa ceri ajutor?
Acceptarea neconditionata si congruenta sunt esentiale in structurarea unei personalitati dezechilibrate. Pentru fiecare dintre noi, a cauta validarea celorlalti face parte din paleta de obiective intrinseci ale existentei umane. Tot ceea ce facem este definit prin raportarea la cei din jurul nostru. Atunci cand acest proces este insa ”rupt” de tot felul de prejudecati, de masti sociale in spatele carora ne ascundem fricile si neajunsurile emotionale, de critica, de dorinta de a promova doar aparente, si mesajul transmis va fi unul lipsit de consistenta, ”tulbure”. Frica de a cere ajutor va prelua ”conducerea”.
Nu este usor sa iesi din zona de confort, dar nu este imposibil. Primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa iti dai seama de locul in care te afli. A deveni constient de propriile limite, blocaje sau nevoi neindeplinite este esential pentru creionarea pasilor spre un alt EU. Teama de a cere ajutor este de fapt un rezultat al experientelor prin care am trecut, este o cicatrice produsa de replici prea des auzite „Ce tu nu ai maini sa iti iei singur/a?!” , „Sigur iti poti lua si singur!” sau „Tu stii ce este cel mai bine pentru tine, nimeni nu te-ar putea ajuta mai bine!”. Insa acestor experiente, noi avem puterea sa le dam alta forma. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa gasim uneltele care ni se potrivesc cel mai bine. In loc sa alegem sa ne plangem de cat de dificil ne este sa facem anumite lucruri, nu ar fi mai bine ”sa indraznim sa ne aratam si sa ne lasam vazuti sau auziti de ceilalti”?
Invatarea, cresterea profesionala, spirituala, emotionala toate rezulta din interactiunile constante pe care le avem zi de zi. Cu totii putem oferi si putem primi, in egala masura. Bariera cea mai dificila de trecut este cea care are legatura cu propriile prejudecati sau pattern-uri comportamentale, iar a cere ajutor duce la slabirea puterii pe care acestea le au asupra vietii noastre. A cere explicit sa fii ajutat poate fi o experienta intensa, complicata si, in acelasi timp, eliberatoare: aceea de a-i implica pe ceilalti, de a-i mobilza, de a le cere ajutorul si de a crea conexiuni care poate largi spectrul individual si relational.
Educatia in relatie cu echilibrul nostru psiho-emotional
Chiar daca de multe ori mergem pe premisa ca orice vom face tot nu vom fi vazuti, viata ne poate surprinde. Nu de putine ori, a renunta la masti si bariere ne ajuta sa gasim dincolo de ele multa emotie, zambete, sustinere, ajutor, iar asta ne poate umple sufletul de recunostinta. Bunatatea exista in cei din jurul nostru. Este important sa invatam sa o recunoastem si sa o apreciem. Teama de a cere este una dintre formele prin care iti poti paraliza viata si relatia cu ceilalti.
Educatia rigida pe care am primit-o este posibil sa fi creat dezechilibre extraordinare in echilibrul nostru psiho-emotional. Refacerea lui nu se va realiza decat prin conectare cu ceilalti. Un copil anxios si temator va incepe sa aiba incredere in el atunci cand alaturi ii va ramane neconditionat si constant o figura de autoritate care il va aprecia, care il va incuraja, care il va ajuta sa vada dincolo de imperfectiunile pe care le are. Un astfel de model de comportament si de sustinere il va ajuta sa aiba incredere in sine, sa invete ca riscurile trebuie analizate si asumate, dar ca acestea nu trebuie sa fie o sursa de frica sau neimplinire si mai mult decat atat, va invata ARTA DE A CERE.
Atunci cand mintea noastra este in mijlocul unor ruminatii continue despre ceea ce se poate intampla daca cerem ajutorul, blocam de fapt accesul spre o serie de posibilitati. Multi dintre noi nu suporta incertitudinea, dar a nu cere ajutor nu va anula sub nicio forma aceasta stare emotionala, din contra. Capacitatea de a ne raporta la cei din jur ca la surse de dezvoltare denota inteligenta emotionala. Asa cum spune Amanda Palmer intr-o conferinta TEDex, ”A cere ajutor inseamna a te conecta cu adevarat la cei din jur”. Da, cei mai multi oameni din jurul nostru doresc sa ajute si o fac cu sufletul deschis. Dar cand si cum sa faca asta daca noi nu le-o cerem? Mai mult decat atat, faptul ca cerem ajutor este si o dovada de iubire de sine. Aceasta iubire inseamna ca suntem total constienti de propriile limite si nu incercam sa ne supraolicitam existenta cu lucruri care ne depasesc sau pe care am putea sa le indeplinim cu ajutorul celorlalti. A cere ajutor este o virtute, este ceva plin de maiestrie, este o ARTA.
Brene Brown spune asa: ”Arta are puterea de a converti tristetea in frumusete, de a face din singuratate o traire impartasita, de a transforma disperarea in speranta.”
- Tu ai simtit pe propria piele ce poate aduce in viata ta ”arta de a cere”?
- Tu ai curaj sa transformi incercarile timide de a cere ajutor intr-o adevarata arta?
2 răspunsuri