Lucrul amuzant sau de fapt, trist este că asta facem majoritatea dintre noi la un moment dat— și unii dintre noi facem asta destul de des pe parcursul unei zile. A ne compara cu alții încearcă să ne dea falsa senzație că ne motivăm să devenim mai buni, dar de cele mai multe ori, prin comparație punem pe noi o oglindă în care poate nu avem cum să ”intrăm” pentru că ceea ce suntem noi este diferit de ceea ce este oricare altă persoană. De cele mai multe ori, comparația cu cei din jur este de fapt o rețetă sigură pentru o scădere a încrederii în sine și pentru nefericire.
Ființele umane sunt creaturi sociale în sensul foarte real al acestei sintagme. Relațiile complexe și comunicarea socială au fost cheia supraviețuirii și înfloririi noastre ca specie. Am fost cel mai rapid sau cel mai puternic, sau chiar cel mai inteligent din toate punctele de vedere, dar am fost surprinzător de buni la a lucra împreună, iar această capacitate de coordonare depindea de a fi extrem de sensibili și de acordați la ceea ce gândeau și simțeau ceilalți oameni. Pentru strămoșii noștri, supraviețuirea a depins literalmente de rămânerea în viață a unei părți a grupului ceea ce însemna ca toți trebuiau să fie conștienți de lucruri precum ierarhiile sociale și statut – cu alte cuvinte, exista comparația.
Implicațiile psihologice ale comparării cu ceilalți
Compararea locului în care ne aflăm în relație cu alți oameni este adânc încorporată în biologia noastră. Ne simțim în mod constant inferiori și descurajați – sau superiori și auto-suficienți – pentru că ne măsurăm aspectul, abilitățile, realizările împotriva altor oameni? Dacă răspunul la această întrebare este unul pozitiv înseamnă că ne aflăm blocați în capcana comparaţiei. Nu este fel neobișnuit de a fi. Un studiu a constatat că 12% dintre tineri se compară constant cu cei din jur.
Comparațiile ajută animalele să determine ordinea în haită. În timp ce un lup ar putea compara abilitățile sale de vânătoare cu cele ale altor lupi din haită, oamenii moderni își compară CV-urile, nivelurile de educație, numărul de vacanțe dintr-un an sau veniturile. Potrivit psihologului american Leon Festinger care a propus Teoria Comparației Sociale în 1954, oamenii au o dorință înnăscută de a se auto-evalua.
Creaturi sociale inerente, oamenii pot urmări impulsul de a se compara cu o nevoie evolutivă de auto-protecție. Popoarele antice care puteau măsura modul în care s-au răzvrătit împotriva altora aveau un avantaj. Ei au înțeles că au nevoie să-și ridice poziția sau să-și îmbunătățească performanța pentru a asigura supraviețuirea într-un cadru tribal.
Cel mai probabil, acest tip de obicei s-a sedimentat în copilărie, devenind parte a bagajului relațional cu care am venit de acasă și ne-am obișnuit atât de tare cu el, încât nu ne imaginăm că am putea să mai renunțăm la el și, astfel, ajungem să ne facem rău, fără a fi conștienți de acest fapt. Cumva, în timp, am devenit sclavii analogiilor, a criticilor și ai lui „nu sunt suficient de bun“, iar anumite contexte au înrădăcinat bine acest gând.
Astăzi, tinerii extrem de competitivi care doresc să-și consolideze propriul statut ar putea critica sau submina succesul altora. Simțindu-se invidioși și având resentimente, unii ar putea încerca să-și influențeze colegii pentru a-i descuraja să reușească în continuare. Persoanele care experimentează efectele acestui tip de sabotaj suferă de sindromul Tall Poppy. De exemplu, în Australia și Noua Zeelandă, sindromul Tall Poppy se referă la oameni de succes care sunt criticați. Acest lucru se întâmplă atunci când colegii lor cred că au prea mult succes sau se laudă cu succesul lor. Examinarea intensă și critica unei astfel de persoane este numită sindromul Tall Poppy.
Dacă ar trebui să ghicim, am putea spune că ființele umane s-au comparat unele cu altele de la începutul timpului. Poate nu există nicio îndoială că omul preistoric a invidiat mărimea peșterii din vecinătate sau a râvnit să aibă abilități admirabile în lucrul cu piatra. Uneori, aceste comparații pot fi utile. Ele ne pot oferi un plan de îmbunătățire și ne pot inspira să schimbăm la noi lucruri care poate ne țin în loc din punct de vedere energetic și emoțional. Alteori, ele pot fi un mijloc de a ne separa în mai multe bucăți și de a analiza doar ceea ce credem că este în neregulă cu noi înșine.
Prin comparație, totul în viața noastră poate părea mult mai puțin decât este de fapt, iar o astfel de perspectivă nu poate face decât să ne demotiveze și să ne întristeze. Compararea frecventă cu ceilalți poate provoca o serie de probleme de sănătate mintală. În timp ce tendința de a fi în modul de comparație vine adesea din nesiguranță și stima de sine scăzută, face, de asemenea, ca aceste sentimente să se intensifice. Astfel, cu cât ne comparăm mai mult, cu atât perpetuăm mai mult într-un cerc vicios.
Adulții tineri care se angajează în comparații frecvente sunt mai determinați să țină pasul și cu colegii lor. Încercarea de a-i ajunge sau a-i depăși la nivel fizic, academic sau financiar poate determina unii tineri să dezvolte perfecționismul sau să se angajeze în productivitate toxică.
Atunci când se măsoară în mod continuu în raport cu altcineva, tinerii se pot simți ca find niște eșecuri sau trăiesc într-o dezamăgire continuă. Ei cer niveluri de excelență de neatins de la ei înșiși ceea ce poate duce la probleme de sănătate mintală sau poate înrăutăți problemele existente. Acestea includ:
- anxietate cronică
- depresie
- tulburare obsesiv-compulsivă
- tulburări de alimentație, chiar ideație suicidară.
Lăsată necontrolată, nevoia și tendința de a se compara constant cu ceilalți poate deveni ea însăși o suferință.
Indiferent de forma pe care o ia comparația socială nesănătoasă, suntem mai mult decât familiarizați cu toate efectele secundare negative care se resimt atunci când adoptăm un astfel de comportament:
- anxietate
- încredere scăzută în sine
- conflict relații
- sindromul impostor
- stima de sine scăzută
- nevoia continuă de validare etc
Cum stopăm autocritica și compararea cu ceilalți?
După cum am spus, a ne compara este de obicei o acțiune nedreaptă față de propria persoană. Alegem să ne privim din unghiuri care poate nu ni se potrivesc și care au un efect devastator asupra echilibrului nostru interior, chiar dacă de multe ori nu avem capacitatea să ne dăm seama de unde vin stările de furie sau de neadecvare. Chiar dacă comparăm puterea noastră cu puterea altora, vor exista întotdeauna cei care sunt mai buni și cei care sunt mai puțin buni decât noi. Unde ne aflăm pe scara propriilor realizări sau a achizițiilor nu are nimic de-a face cu ceea ce vrem să facem sau să fim. Prin a ne compara cu cei din jur, mai slabi sau mai puternici, creăm falsa impresie că deținem controlul. În cele din urmă, ajungem să avem resentimente față de alții pentru că fac mult mai bine decât noi, fără să cunoaștem cu adevărat persoana respectivă și cu atât mai puțin, povestea sa de viață. Acest lucru este vizibil dacă, de exemplu, am simțit invidie pe cineva la prima întâlnire și apoi am realizat că ideea pe care o are persoana în cauză despre împlinire este ceva ce nu ni se potrivește. Fricile nu au termen de comparație.
Deci, cum întrerupem acest ciclu de a ne compara cu ceilalți?
- Conştientizare. Cel mai adesea facem aceste comparații sociale fără să ne dăm seama că facem acest lucru. Presupunem că este un act natural şi, ca rezultat, este ca un fel de automatism. Deci soluția este să devenim conștienți — să aducem aceste gânduri în prim-planul conștiinței noastre, fiind în căutarea sensului pe care îl poartă.
- Să ne oprim. Odată ce ne dăm seama că facem aceste comparații, să luăm o pauză pentru a înțelege ce emoții aduc în noi aceste gânduri.
- Să practicăm recunoștința. O mai bună concentrare asupra a ceea ce avem deja, asupra a ceea ce suntem deja, ne ajută în a sta departe de tendința de a ne compara viețile cu ale celor din jur. Să ne gândim cât de norocoși suntem că avem ceea ce avem și să fim mai puți exigenți față de noi înșine.
- Să ne concentrăm pe punctele noastre forte. În loc să ne uităm la slăbiciunile noastre, să ne întrebăm care sunt punctele noastre forte. Și să le sărbătorim! Să fim mândri de ele și cu ele! Să le folosim zi de zi pentru a merge spre direcția visurilor noastre! Să le folosim în avantajul nostru!
- Să fim ok cu propria imperfecțiune. Nimeni nu este perfect — din punct de vedere intelectual, știm cu toții acest lucru, dar din punct de vedere emoțional se pare că ne simțim rău atunci când nu atingem perfecțiunea. Suntem imperfecți şi niciodată nu vom fi altfel! Cu siguranță nu suntem învățați să fim ok cu asta. Sigur, continuăm să încercăm să ne îmbunătățim comportamentele, abilitățile și asta este singura cale care poate fi aleasă în ceea ce privește perfecțiunea. O altă cale este periculoasă și ne poate distruge relațiile și viața.
- Critica îi doboară pe alții poate, dar și pe noi înșine. Uneori încercăm să-i criticăm pe alții doar pentru a ne face simțim mai bine. Un astfel de comportament formează un dușman atunci când ar putea poate forma un prieten sau un partener de afaceri. Succesul celorlalți poate avea efecte asupra propriului succes. Tot ceea ce ce trebuie să facem este să fim atenți la oportunitățile care ni se ivesc.
- Să ne concentrăm pe propria călătorie. Suntem cu toții într-o călătorie pentru a găsi ceva, pentru a deveni ceva, pentru a învăța, pentru a crea, pentru a fi. Această călătorie a noastră nu are nimic de-a face cu cât de bine fac alți oameni sau cu ce au alți oameni. Totul are de-a face cu ceea ce vrem să devenim, să facem și unde vrem să ajungem.
- Să practicăm îngrijirea de sine. A face o baie fierbinte după o zi de muncă intensă și a savura un pahar cu vin poate înseamna, pentru unii dintre noi, a ne îngriji de sine, dar fiecare dintre noi are propriul mod de a face asta. Indiferent de cum o facem, este important să o facem. Îngrijirea de sine poate implica o introspecție onestă și continuă, iar acest proces poate fi mijlocit de un psiholog sau psihoterapeut. Un specialist ne poate pune la dispoziție o serie de instrumente care să ne ajute să pășim cu mai mare încredere pe acest drum al descoperirii de sine.
Vestea bună este că, în cele din urmă, comparația socială nesănătoasă este un obicei. Și indiferent de motivul pentru care acest obicei s-a format sau cât de puternic este acum, toate obiceiurile pot fi schimbate. Dar, pentru a ne elibera de obiceiul comparării sociale cronice, este important să fim avem claritate asupra motivului pentru care o facem și ce credem noi că aduce bun/rău în viețile noastre.
Referințe:
Darul Prezenței conștiente, de Caroline Welch
