Timpul zboară. Ne lăsăm purtați de toate evenimentele de care avem parte zi de zi, de toate responsabilitățile, de tot haosul din jurul nostru și parcă pe nepusă masă ajungem față în față cu prima experiență legată de dragoste romantică a propriilor copii. Chiar dacă sunt doar la școala primară, copiii pot experimenta prima lor pasiune. Unii părinți se pot simți total dezorientați de cât de devreme se poate întâmpla acest lucru. Specialiștii din domeniu spun că este perfect normal și copiii trăiesc prima lor îndrăgosteală pe la vârsta de 5 sau 6 ani. “Copiii mai mici își concentrează dragostea asupra familiei lor“, ne explică Cynthia Langtiw, Psy.D., profesor asistent la Școala de Psihologie Profesională din Chicago ”…dar pe măsură ce copiii intră în grădiniță sau în clasa întâi, ei simt afecțiune și pentru colegii lor deoarece petrec mai mult timp în școală și în activități în afara familiei.” Mulți psihologi consideră de fapt aceste îndrăgostiri ca fiind o piatră de temelie pentru anii de dezvoltare care vor urma și asta se întâmplă pentru că îi învață pe copii despre atracție, intimitate și recunoașterea emoțiilor la ei și la cealaltă persoană.
Prima iubire provoacă adesea fericire și suferință, euforie și devastare totală. Deci, cum putem noi adulții să ne ocupăm de roller coasterul emoțional al copiilor noștri? ”Părinții ar trebui să înceapă prin a înțelege prin ce trec copiii”, ne spune Sol Gordon, autorul cărții “Cum poți spune dacă ești într-adevăr îndrăgostit?“. “Cel mai rău lucru pe care un părinte îl poate face este să-l atace sau să-l critice“, susține autorul. Chiar și copiii de 12 ani simt emoții puternice în raport cu sexul opus, iar aceste sentimente nu ar trebui să fie reduse la minimum, ci ar trebui validate.
În acea lume perfectă în care totul ar trebui să fie bine, atunci când avem rol de părinte, conversațiile despre relații, întâlniri și intimitate trebuie să înceapă cât mai curând posibil (probabil în jurul vârstei de opt ani). Până în acest moment, mulți copii au avut deja primul lor crush, dar încă mai au un drum lung de parcurs până la a avea o relație emoțională profundă cu cineva.
Cum recunoaștem primul ”crush” al copilăriei?
Copilul nostru ar putea fi dornic să ne împărtășească ceea ce simte. ”Cu toate acestea, este mult mai probabil să nu știe cum să facă asta sau să aleagă să nu vorbească despre propriile emoții”, susțin specialiștii în domeniu. În funcție de vârsta copilului, este posibil să putem avea unele indicii la care să fim atenți pentru a înțelege care sunt de fapt emoțiile copiilor noștri.
Vârsta cuprinsă între 6 – 9 ani
Este posibil să observăm că doresc să stea cu o anumită persoană și vor arăta interes pentru noi hobby-uri care nu sunt de obicei hobby-urile lor. Vom auzi adesea că menționează numele persoanei în cauză în conversațiile pe care le are cu alți copii și cu noi, dar mai ales în timpul perioadelor de joacă.
Vârsta cuprinsă între 10 – 13 ani
În timpul acestei vârste, copiii încep să treacă prin pubertate. Ei trăiesc totul la intensitate maximă, explorează schimbări în corpul lor și observă anumite reacții la oamenii pe care îi plac. Atracția sexuală, conceptul de dragoste romantică și întâlniri romantice sunt cele mai explorate în jurul acestei vârste.
S-ar putea să observăm că al nostru copil găsește modalități de a petrece cât mai mult timp cu persoana de care se simte atras. De asemenea, poate începe să ne pună întrebări pline de interes legate de ceea ce înseamnă apropierea intimă cu o altă persoană, cum a fost pentru noi primul sărut, cum a fost să simțim fluturi în stomac, cu cine a fost prima noastră întâlnire, la ce vârstă a fost prima noastră întâlnire etc. În general, copilul devine curios despre cum arată o relație și ce înseamnă să te întâlnești cu cineva.
Vârsta cuprinsă între 13 – 15 ani
În timpul adolescenței, copiii sunt expuși la relații romantice peste tot, în special pe social media. Ei vor continua să pună întrebări despre relații și ar putea începe să stea cu un alt grup de colegi. Copiii de această vârstă sunt de obicei mai proactivi decât comunicativi cu privire la emoțiile lor. Vom vedea că se vor aranja mai mult atunci când ies din casă, vor fi mai atenți la aspectul fizic și la cum se prezintă în fața celor din jur. Adolescența este o perioadă extrem de tulbure și greoaie atât pentru adolescentul în sine, cât și pentru părinți. Este esențial ca până la această vârstă să fi pus bazele unei relații de încredere deoarece aceasta va fi esențială pentru adolescentul nostru.
Copilul nostru trăiește prima îndrăgostire.
Odată ce ni s-a confirmat faptul că al nostru copilul trăiește prima îndrăgostire, trebuie să ne decidem cum dorim să fim alături de el. Când copilul nostru își adună curajul de a ne menționa o pasiune, în loc să acționăm defensiv ca părinte, este important să acționăm interesați și să susținem noua experiență de viață a copilului nostru. Cum facem asta propriu-zis?
Putem vorbi despre ceea ce presupune a fi îndrăgostiți, la modul general
Unii părinți evită cu totul să vorbească despre acest gen de experiențe, în timp ce alții sunt tentați să stoarcă fiecare ultim detaliu. Cea mai bună tactică ar fi să rămânem deschiși spre comunicare, dar în ritmul de care copilul nostru are nevoie. A-l acapara cu întrebări, de exemplu, poate să-l facă să se simte controlat sau judecat și este posibil să nu se mai simtă confortabil să ne vorbească despre propriile emoții. Putem vorbi despre ceea ce am trăit noi când eram ca el și cum s-a simțit pentru noi a fi îndrăgostit la o vârstă asemănătoare cu a lor. Putem adresa și întrebări de genul: ”Am observat că petreci destul de mult timp cu acest coleg/ă. Te simți diferit/ă când ești în preajma lui/ei?” sau ”Ce anume îți place cel mai mult la o persoană? Ce te face să te simți în largul tău sau atras/ă de ea?”
Putem încerca să aflăm dacă sentimentele sunt reciproce
Să presupunem că copilului nostru îi place cineva din școala sa. După ce explorăm emoțiile pe care le trăiește, putem întreba dacă știe dacă cealaltă persoană simte la fel. Dacă răspunsul este unul negativ, este important să îi explicăm că trebuie să respectăm sentimentele celeilalte persoane. Putem insista pe faptul că înțelegem ce simte pentru o anumită persoană, dar un comportament intruziv din partea sa o va face pe persoana în cauză să se simtă inconfortabil și asta poate duce la distanțare. În același timp, dacă o persoană are o pasiune pentru copilul nostru, dar acesta nu împărtășește sentimentele, este important să îi repetăm că este ok dacă nu simte la fel și dacă nu își dorește să petreacă timp cu persoana în cauză.
Să stabilim limite clare
În timp ce crush-urile din copilărie rareori presupun mai mult decât scrierea de mesaje sau petrecerea timpului împreună, unii copii ar putea dori să se țină de mână sau să se sărute pe obraz. Experții sunt de părere că aceste comportamente nu au nimic de-a face cu sexualitatea la această vârstă. “Copiii abia încep să pună împreună ideile legate de dragoste, atracție fizică și conexiune“, ne spune Lisa Spiegel, cofondator al Soho Parenting, în New York City. Dar este inteligent să vorbim despre limite și despre ce comportamente sunt admise sau nu atât în raport cu cei din jur, cât și cu noi ca părinți. Ele ne pot ajuta copilul să aibă încredere că îl vom trata în mod corect și consecvent.
Să fim alături de el în procesul de vindecare a sentimentelor rănite
Infatuațiile timpurii, de obicei, nu durează mult și majoritatea copiilor trec peste ele rapid. Cu toate acestea, copilul poate fi rănit dacă un coleg de clasă spune că nu mai vrea să fie “prietena” sau “iubitul” lui. În această situație este important să existe o discuție despre cum este el ca persoane, cum este celălalt și să încercăm să normalizăm trăirile pe care le are. De asemenea, este util să menționăm unele experiențele proprii din copilărie astfel încât copilul să-și dea seama că ceea ce trăiesc este perfect normal. Copiii învață și se dezvoltă cel mai bine atunci când au relații puternice, iubitoare și pozitive cu părinții sau cu îngrijitorii lor.
Putem cultiva încrederea și respectul în relația cu proprii copii și astfel ei se vor simți mai siguri pe ceea ce simt și pe alegerile pe care le fac. Cum anume facem asta?
- Să fim disponibili atunci când copilul are nevoie de sprijin, îngrijire sau ajutor. Acest lucru îl ajută pe copilul nostru să învețe să aibă încredere că vom fi acolo atunci când are nevoie de noi.
- Să ne respectăm promisiunile astfel încât copilul să învețe că poate avea încredere în ceea ce spunem.
- Să ne cunoaștem copilul și să îl apreciem pentru cine este. Arătarea respectului pentru sentimentele și opiniile copilului nostru îl încurajează să împărtășească în continuare cu noi.
- Când copilul nostru exprimă opinii diferite de ale noastre, este esențial să ascultăm fără să judecăm sau să ne supărăm.
- Să permitem relației să evolueze pe măsură ce copilul se dezvoltă, iar nevoile și interesele sale se schimbă. De multe ori ne simțim captivi în propriile frustrări, visuri neîmplinite sau pattern-uri comportamentale și acestea ne împiedică în a fi autentici cu proprii copii. Procesul psihologic cu un terapeut, consilier sau psihoterapeut ne poate ajuta să ne înțelegem mai bine pe sine pentru a putea să ne înțelegem mai bine copiii. A renunța la prejudecăți și așteptări va face mult mai lin drumul cu dublu sens de la și înspre propriul copil. Cum suntem alături de el?
Referințe:
”Ține-ți copiii aproape”, de Gordon Neufeld și Gabor Maté
”14 conversații până la 14 ani”, de Michelle Icard
