Angoasa de abandon – cauze, implicații psihologice

Angoasa de abandon - cauze, implicații psihologice - clinicaaproape.ro
Conținut articol

Ce este angoasa de abandon? Cum se ”construiește” din punct de vedere psihologic?

Experiențele timpurii din copilărie sunt cel mai mare contribuitor la dezvoltarea problemelor de abandon atunci când devenim adulți. Unii copii sunt literalmente „născuți anxioși“ fie pentru că excesul de stres cu care se confruntă mama în timpul sarcinii provoacă metilarea stresului la nivelul fătului – adică gena stresului este blocată în poziția de „pornire“ – sau pentru că bebelușul a moștenit versiunea metilată a genei. Dar modul în care funcționează sistemul lor de gestionare a stresului poate fi influențat în mod radical de ceea ce trăiesc în timpul primului an de viață. Îngrijirile intense, empatice și pline de răbdare pot ajuta copiii să treacă peste dereglarea nivelului de stres, chiar dacă a fost moștenită, protejându-i împotriva efectelor adversității timpurii. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoia ca adulții responsabili de bunăstarea celor mici să privească către sine pentru a se putea vedea cu bune și cu rele, iar conștientizarea care vine în urma acestui proces să fie catalizatorul purtării de grijă a celor mici.
Pe de ală parte, traumele din copilărie influențează în mod decisiv partea aceasta a abandonului. De exemplu, evenimente traumatizante poate include pierderea unui părinte prin divorț sau deces sau lipsa de îngrijire fizică sau emoțională suficientă în copilărie.
Dependența absolută a copilului mic înseamnă că adaptarea la figuri de atașament este obligatorie. Deoarece copilul este nevoit să se adapteze, acesta se va adapta. Maniera în care o face, însă, este cea care definește de fapt viitoarea sa personalitate și modul în care va reuși să treacă prin lume.
Timpuriu, în viață, modelele de interacțiune și de reglare afectivă pe care le experimentăm se înregistrează în mediul nostru intern sub forma unor diverse reprezentări. Ulterior, aceste reprezentări modelează răspunsurile pe care le vom da la experiențele de viață pe care le vom trăi. Problemele de abandon provin dintr-o frică de singurătate pe care am experimentat-o încă din fragedă pruncie. Mai mult decât atât, studiile ne arată clar că experimentarea abandonului provine dintr-o pierdere din copilărie sau de la o trăsătură infantilă care nu a fost depășită sau care nu este integrată suficient. Alți factori care transformă pierderea în probleme de abandon includ factorii de mediu și medicali, genetica și chimia creierului. Cu toții știm că epidemia de stres din societatea modernă se manifestă prin creșteri ale numărului de boli cauzate de stres și printr-un număr tot mai mare de oameni anxioși și plini de angoase.

Cum se resimte angoasa de abandon la copii și la adulți?

Studiile ne arată clar că o pondere foarte mare dintre copii resimt angoasa de abandon (aproximativ 40% din copii). Abandonul este resimțit de către aceștia atunci când părinții:

⮚ nu-i lăsa pe copiii lor să se exprime din punct de vedere emoțional
⮚ își ridiculizează copiii
⮚ pun prea multă presiune asupra copiilor lor pentru a fi „perfecți” și a se conforma tiparelor promovate în plan social
⮚ nu își tratează copiii ca pe semenii lor, ci îi văd ca pe niște ”anexe” care nu merită aceeași considerație, același respect sau față de care resimt mult prea des repulsie și pe care îi învinovățesc pentru propriile eșecuri

Caracteristicile angoasei de abandon la copii sunt complexe, iar printre acestea se pot regăsi următoarele:

⮚ atunci când sunt lăsați singuri, copiii se gândesc cu recurență și din senin la posibilitatea că mama sau îngrijitorul lor o să sufere un accident sau o boală și o să moară
⮚ transpirație excesivă
⮚ dureri de cap care nu prezintă o explicație medicală
⮚ senzație de greață sau de sufocare
⮚ dureri de stomac
⮚ coșmaruri și somn agitat și neodihnitor
⮚ greutate în integrarea colectivelor de la grădiniță sau la școală
⮚ plâns spasmodic atunci când nu se află în compania persoanelor de referință din viața lor

”Se poate și ar trebui luate măsuri pentru a se asigura că toți copiii au oportunitatea de a-și atinge potențialul de dezvoltare.” (Charles A. Nelson). Pornind de la acest citat, trebuie să înțelegem că potențialul de dezvoltare nu se referă doar la o serie de achiziții cognitive, cunoștințe sau abilități, ci la ”construirea” unui sine care poate să îi susțină pe copii să treacă cu responsabilitate, încredere și asumare prin propria viață.

La adulți, implicațiile angoasei de abandon se resimt cu precădere la nivel relațional. Pentru cei care experimentează frica aceasta incontrolabilă că ceva rău se va întâmpla sau li se va întâmpla persoanelor față de care au anumite sentimente, devine extrem de dificil să mențină o stare de echilibru interior. Aceasta este foarte ușor surescitată de propriile gânduri sumbre care par că nu se află sub controlul lor.

Angoasa abandonului vine în două forme: atașamentul față de anxietate și atașamentul la abandon. În prima categorie, care se dovedește a fi cea mai întâlnită, există o dependență puternică de o persoană și orice posibilă distanțare sau separare este traită cu doze ridicate de anxietate. În cea de a doua categorie, se întâmplă opusul primei categorii: persoana devine obsedată de independență și evită orice situație care poate duce la apropiere, intimitate emoțională sau relații prea afective.

În ambele cazuri predomină un sentiment de nesiguranță permanent. Angoasa de abandon este proporțională cu nevoia să afectivă exagerată. Adultul cu o personalitate abandonica trăiește un sentiment de devalorizare continuu, pe care încearcă să îl compenseze fie cerșind afecțiunea și atenția de care are nevoie, fie printr-o izolare totală. Este în sarcina celuilalt să îi dea încredere, oferindu-i exact ceea ce așteaptă. Deseori, se subapreciază și îl supraevaluează pe celalalt. Se poate poziționa sistematic într-o poziție infantilă și se supune celuilalt pentru a obține iubirea pe care o așteaptă. Cel cu sindromul de teamă de abandon trăiește în exterior, în privirea celuilalt și, astfel, este incapabil să interiorizeze relația și se afla într-o constantă nevoie de dovezi pentru a se securiza.

Dacă există termeni care apar recurent în studiul personalității cu teamă de abandon, aceștia sunt: paradox, proiecție și identificare. Angoasa de a abandona, angoasa de a fi abandonat, angoasa de a se individualiza etc. De multe ori, un adult cu teama de abandon își imaginează sau se proiectează cu placere în scenarii despre cum își părăsește partenerul și, imediat după, se „autovictimizeaza”. Iar astfel, se regăsește în contradicție cu mai multe pulsiuni paradoxale: dorință de a abandona, angoasa de a abandona și angoasa de a fi abandonat.

O relație vindecătoare este cu un partener care are un stil de atașament securizant, un partener cu care se poate clădi și menține acea intimitate și conexiune emoțională în care să poată fi lăsate la vedere vulnerabilitățile și negociată cooperarea.

Adulții ce resimt angoasa de abandon:

⮚ spun despre sine că sunt reticenți în a se implica în relații romantice
⮚ nesiguranța pe care le-o inspiră cei din jur are legătură cu frica lor de a nu rămâne singuri (în cele din urmă)
⮚ devin extrem de abuzivi și obsedați să controleze totul în jurul lor (așa își mențin falsa impresie că nu vor fi abandonați)
⮚ sunt extrem de sensibili la exprimarea independenței celor din jur, mai ales a partenerului
⮚ au nevoie constantă să fie asigurați că sunt iubiți și apreciați
⮚ aleg să participe la activități doar alături de partener
⮚ nu sunt capabili să ia decizii (nici măcar minore) dacă nu se consultă cu partenerul
⮚ sunt intruzivi și posesivi cu partenerul și pentru ei dovada de iubire este dată de o relație în care să fie în simbioză totală
⮚ devin foarte ușor victimele celor narcisici care se folosesc de angoasa lor de abandon pentru a-i menține în relație
⮚ resimt constant tensiuni emotionale excesiv de oscilante; acestea se asociază cu impresii difuze ale unui pericol de neevitat, care fie că este anonim, necunoscut, fie că este cunoscut dar care produce perturbări emoționale iraționale și exagerate
⮚ unii pot acționa irațional pentru a ieși din relații; de exemplu, ar putea îndepărta cu bună știință un partener, iar despărțirea de acesta să nu provoace suferință
⮚ pe de altă parte, unele persoane cu angoasă de abandon pot rămâne în relații în ciuda dorinței imperioase de a pleca; frica de a fi singure este covârșitoare.

Angoasa poate fi privită, de asemenea, ca fiind o formă de nevroză. Atunci când aceasta se asociază cu tema abandonului, persoanele care o experimentează prezintă și simptome fizice precum:

● amețeli
● probleme digestive
● oboseală și dureri musculare
● o mare presiune în piept care poate duce la o senzație de sufocare
● palpitații ale inimii
● transpirație și un tremur neîncetat.

Aceste simptome pot crește în intensitate și de asemenea, pot varia în funcție de starea afectivă a celor care o experimentează. De asemenea, trăirea acestor simptome pot cauza coșmaruri, insomnie, diverse fobii, chiar și obsesii.
Relațiile care se definesc la începutul vieții sunt cele care vor caracteriza întreaga viața emoțională, per ansamblul ei. Problematica abandonului apare atunci când un părinte sau un îngrijitor nu oferă copilului interacțiuni consistente din punct de vedere emoțional, calde sau atente, lăsându-l să resimtă stres cronic și frică. Experiențele care se întâmplă în timpul dezvoltării unui copil vor continua adesea până la vârsta adultă. Acesta este motivul pentru care problemele de abandon devin mai răspândite pe măsură ce se înaintează în vârstă și nevoia de a face parte din relații devine un scop în sine pentru orice persoană.

Ce putem face pentru a ține sub control angoasa de abandon?

Angoasa de abandon nu este o afecțiune recunoscută sau o tulburare de sănătate mintală, în sine. În schimb, este considerată un tip de anxietate și este tratată ca atare.
Angoasa de abandon este un tip de anxietate pe care unii oameni îl experimentează atunci când se confruntă cu ideea de a pierde pe cineva la care țin. Toată lumea se confruntă cu moartea sau sfârșitul relațiilor în timpul vieții. Pierderea este o parte naturală a vieții. Cu toate acestea, persoanele cu probleme de abandon trăiesc cu frica constantă în raport cu aceste pierderi. De asemenea, pot prezenta comportamente care îi împing pe oameni să plece, astfel încât să nu fie niciodată surprinși de pierdere.

Se recomandă:

● Având în vedere că angoasa de abandon presupune incertitudine și imposibilitatea de a avea control asupra propriului mediu de viață, este necesar ca focusul să se facă pe gestionarea imprevizibilului și pe acceptarea cursului vieții, în sine; toate acestea își pot găsi rezolvare în cabinetul unui psiholog; psihoterapia oferă acel cadru securizant în care experimentarea angoasei de abandon poate fi pusă sub observație și înțeleasă
Terapia ajută la gestionarea stării de anxietate, a emoțiilor negative și a gândurilor sumbre
● Tehnicile de relaxarea îndreaptă atenția spre propriul organism și pot, de asemenea, să ajute la micșorarea intensității anxietății care este resimțită în cazul angoasei de abandon
● Exercițiile fizice și o dieta echilibrată oferă ancore importante propriului organism și psihic
● Găsirea unui sens în tot ceea ce facem zi de zi; a trăi cu sens este vindecător, din toate punctele de vedere
● Activitățile care ne ajută să ne dezvoltăm personal și profesional sunt cele care ne ajută să ne canalizăm atenția pe lucruri importante pentru noi
● Terapia prin scris este cea mai la îndemână manieră de a rămâne în contact cu noi înșine; atunci când privim direct în față propriile sentimente, le aflăm sursa și le știrbim din puterea distrugătoare pe care o au uneori asupra noastră.

”Sentimentele de durere și plăcere sau unele aflate între ele sunt pietrele de temelie ale minților noastre”, ne spune neurologul Antonia Damasio. Angoasa de abandon ne duce spre o prăpastie din care ne poate fi extrem de greu să mai ajungem la suprafață. Să alegem să nu alunecăm în întunecimea ei!

Referințe:

https://cptsdfoundation.org/2021/02/25/the-long-term-effects-of-abandonment/

”Rana de abandon”, de Jean-Charles Bouchoux

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Te invităm să descoperi și alte articole pregătite de către specialiștii noștri

Permite-ți să fii bine în luna August –  Ai 50% reducere pentru prima ședință de Psihoterapie (copil, adolescent, adult)