Cu toții suntem diferiți și această stare de fapt este cea care atestă unicitatea fiecărei persoane în parte. Unii dintre noi avem o capacitate mai mare de reținere a informațiilor, alții dintre noi ne orientăm foarte bine într-un spațiu/mediu diferit, iar alții dintre noi pot folosi cu rapiditate și corectitudine numerele și operațiile matematice complexe. Fiecare dintre noi este creativ în felul său. Creativitatea nu este doar despre a scrie romane bine vândute, despre a picta tablouri extraordinare, de a fi cel mai bun fotbalist sau de a cânta sau crea melodii superbe. Creativitatea este și despre a găsi soluții în situații dificile, de a ne adapta cu ușurință la schimbările care au loc la orice pas în viețile noastre, de a fi receptivi și atenți la cei din jur și de a face mereu lucruri bune și care promovează incluziune și empatie. Creativitatea nu este numai despre mari opere sau mari realizări.
Atunci când este vorba despre copii înzestrați, nu vorbim însă doar despre creativitate. Persoanele care au abilități intelectuale excepțional de ridicate sunt denumite “înzestrate.” Mulți cercetători au încercat să explice ce înseamnă înzestrat, dar nu există încă un acord asupra unei singure definiții. În trecut, talentat și înzestrat erau termeni folosiți interschimbabil, dar în zilele noastre, cercetătorii sunt de acord că au semnificații distincte (Gagne, 2009). În prezent, definiția cea mai acceptată pentru talent este de a avea abilități naturale excepționale într-o anumită zonă (Margrain et al., 2015).
Alternativ, o a doua definiție a talentului folosește o concepție cu trei inele a talentului, care combină trei concepte împletite. Un elev talentat demonstrează:
(a) abilități intelectuale excepționale;
(b) creativitate, cum ar fi găsirea de soluții unice la probleme și
(c) angajamentul de sarcină care arată motivația persistentă pentru a finaliza sarcinile.
”Aceste trei elemente ne permit să identificăm cursanții talentați folosind scale de rating, chestionare, teste psihologice și observații.” (Renzulli, 2005).
Lipsa unei definiții consecvente a talentului creează provocări pentru guverne și organizații internaționale în determinarea modului de identificare formală a copiilor și adolescenților care au nevoie de curriculum specializat pentru a-și satisface nevoile. Cu toate acestea, ”majoritatea teoriilor și cercetărilor sunt de acord că elevii talentați posedă abilități remarcabile în diferite domenii, cum ar fi limba, raționamentul și artele” (Vaivre-Douret, 2011; Renati, 2023).
Cum putem înțelege că un copil este supradotat? La ce trebuie să ne uităm?
Copiii supradotați nu prezintă toți aceleași caracteristici. Elevii supradotați pot afișa o gamă largă de puncte forte. Unii pot excela în aspectele socio-emoționale, în timp ce alții se pot confrunta cu dificultăți în acest sector. În mod similar, unii pot avea un set mai echilibrat de abilități de procesare cognitivă, în timp ce alții ar putea avea puncte forte și puncte slabe specifice în diferite domenii cognitive.
Anumite caracteristici sau semne pot sugera supradotarea la copii și adolescenți. Aceste exemple, adaptate de la Clark (2008), se bazează pe patru domenii diferite:
Abilități intelectuale:
- Curiozitate intelectuală și dorința de a explora noi concepte
- Vocabular dezvoltat
- A vorbit și a citit de la o vârstă fragedă
- Comportament perseverant, orientat mereu spre scop definit
- Independenţa în tot ceea ce face
- Interes în rezolvarea problemelor și aplicarea conceptelor abstracte
- Învățare rapidă și capacitatea de a înțelege idei complexe
Creativitate și imaginație:
- Intuitivitate și capacitate de a genera constant idei noi
- Abilitatea de fantezie
- Simț dezvoltat al umorului
- Flexibilitate
- Creativitate și inventivitate
- Deschidere către stimuli, interese largi
- Confortabil cu abordările neconvenționale ale provocărilor de zi cu zi
Motivația și angajamentul în rezolvarea sarcinilor:
- Adresează constant întrebări
- Curiozitate profundă
- Schimbări de dispoziție emoțională, mai ales atunci când percep eșecul
- Pot fi impulsivi și dornici de a face lucruri constant
- Așteptări mari de la propria persoană și de la cei din jur (acestea conduc adesea la sentimente de frustrare)
- Nevoia de coerență între valorile abstracte și acțiunile personale
Aspecte sociale și emoționale:
- Experimentează emoțiile profund și intens
- Idealism și un simț acut al dreptății
- Niveluri avansate de judecată morală
- Conștientizare de sine sporită, însoțită de sentimente de neapartenență
- Extrem de energic
- Niveluri ridicate de frustrare – în special atunci când întâmpină dificultăți în îndeplinirea standardelor de performanță (fie impuse de sine, fie de alții)
Diferența dintre copil precoce vs. copil supradotat
Diferența dintre copilul precoce și copilul supradotat este importantă, deoarece multe comportamente timpurii pot fi confundate. Un copil precoce poate avea un ritm de dezvoltare mai rapid într-o anumită etapă, dar nu neapărat un potențial intelectual excepțional pe termen lung.
1. Copilul precoce
Un copil precoce se dezvoltă mai repede decât media vârstei în anumite domenii, mai ales în primii ani.
Caracteristici frecvente:
- învață mai repede anumite abilități (citit, scris, numărat)
- vorbește mai devreme sau are vocabular bogat
- memorează ușor informații
- performează bine la grădiniță sau în primii ani de școală
Important:
De multe ori, diferențele față de ceilalți copii se diminuează pe parcursul dezvoltării, iar copilul ajunge să se apropie de media colegilor.
2. Copilul supradotat
Un copil supradotat are un potențial intelectual semnificativ peste medie, care se manifestă în mod constant în mai multe domenii ale dezvoltării.
Conceptul de supradotare este studiat în domeniul Psihologiei dezvoltării și al Psihologiei educaționale.
Caracteristici frecvente:
- gândire abstractă timpurie
- capacitate de rezolvare complexă de probleme
- curiozitate intelectuală foarte intensă
- interese profunde pentru anumite domenii
- creativitate ridicată
- sensibilitate emoțională crescută
Supradotarea este adesea confirmată prin evaluări psihometrice, de exemplu prin teste precum Wechsler Intelligence Scale for Children sau Stanford–Binet Intelligence Scales.
Diferența pe scurt dintre copil precoce si copil supradotat
| Copil precoce | Copil supradotat |
|---|---|
| Învață mai repede | Gândește diferit și mai complex |
| Performanță bună la activități școlare | Abilități cognitive excepționale |
| Avantaj temporar | Potențial intelectual stabil |
| Dezvoltare relativ echilibrată | Dezvoltare adesea asincronă |
O formulare frecvent citată în literatura despre supradotare spune că: „Copilul precoce știe răspunsul, copilul supradotat pune întrebări la care adulții încă nu au răspunsuri.„
Elevii talentați sau înzestrați, în ciuda credinței comune, nu sunt întotdeauna în topul claselor lor. A fi talentat nu garantează performanțe academice ridicate. Unii cursanți talentați nu reușesc din diverse motive, de la aspecte legate de capacitatea de automotivare și până la tot felul de implicații emoționale profunde. Adesea, copiii gifted trăiesc stări intense de anxietate și lipsa de cadru școlar sau social care să răspundă nevoilor de stimulare pe care ei le au, îi duce spre praguri de frustrare și sentimente de neadecvare sau neapartenență. Copiii gifted sunt o minoritate și ca orice minoritate aceștia au nevoie lucruri diferite pentru a fi bine cu ei și pentru a se simți parte important și activă a anturajelor din care fac parte.
Copiii supradotați:
- au nevoie de interacțiuni sociale diferite pentru a se adapta
- au nevoie să nu fie tratați diferit față de ceilalți copii (aici se au în vedere, în special, aspectele negative)
- se pot simți adesea izolați și neînțeleși
- pot avea probleme în a-și face prieteni deoarece pasiunile comune pot fi inexistente
- pot avea probleme în a se menține motivați, iar lipsa de sens din viața lor poate fi una intensă
- nu sunt mai fericiți față de copiii ”normali” doar pentru că au capacități superioare de a se adapta și de a învăța
- se pot simți diferiți și excluși
- au nevoie să fie văzuți dincolo de talentele pe care le au
- au nevoie ca adulții și profesorii să îi ajute să își fructifice talentele pentru ca acestea să nu devină principalul lor neajuns (din toate punctele de vedere)
Elevii talentați nu pot fi bine pe cont propriu. Elevii talentați necesită medii educaționale adecvate care provoacă și îmbogățesc experiențele lor de învățare. Dacă nu li se oferă sprijin și stimulare adecvată, copiii care sunt supradotați pot ajunge la probleme emoționale profunde. Fără oportunități educaționale adecvate ritmului și capacității lor, elevii supradotați nu pot prospera academic și pot chiar să experimenteze sentimente profunde de frustrare sau inadecvare, iar acestea vor duce cu siguranță la dezinteres față de actul educativ și la posibile probleme comportamentale. Este esențial să recunoaștem că fiecare copil și adolescent talentat este unic, iar preferințele și interesele lor pot varia foarte mult. Unii cursanți talentați pot prefera să socializeze cu colegii cu interese similare și preocupări intelectuale, indiferent de vârstă. Alții se pot bucura de interacțiunea cu colegii de aceeași vârstă și de participarea la activități tipice pentru grupa lor de vârstă.
Următoarele aspecte ne pot indica că avem un copil supradotat:
- Are prieteni pe care doar el/ea îi poate vedea – preșcolarii supradotați au adesea prieteni imaginari – nu doar unul sau doi, ci eventual, o întreagă distribuție de personaje! Una dintre trăsăturile caracteristice ale elevilor supradotați este o imaginație profund activă. Psihiatrul Kazimierz Dabrowski, care a scris pe larg despre elevii supradotați, a enumerat imaginația ca fiind una dintre acele “supra-excitabilități tipice care caracterizează copiii mici talentați”.
- Nu doarme niciodată (sau cel puțin așa pare!) – creierul copilului supradotat poate avea probleme în raport cu oprirea pe timp de noapte. În loc să doarmă, copilul ar putea crea povești, și-ar putea imagina tot felul de scenarii sau chiar ar putea să compună poezii.
- Trăiește totul foarte intens – mulți părinți de copil supradotat observă că acesta are o viață emoțională mult mai intensă față de cei de vârsta lui. Copiii supradotați pot fi, de asemenea, foarte sensibili și conștienți de nedreptatea sau tristețea din lume. Această intensitate emoțională este o altă latută a supra-excitabilității pe care psihiatrul Kazimierz Dabrowski a observat-o.
- Poate avea abilități matematice complexe – copiii de vârstă preșcolară sau grădiniță pot avea o afinitate pentru matematica abstractă. Ei pot sau nu să aibă o abilitate pentru calculele matematice de bază, cum ar fi adunarea și scăderea, dar înțeleg adesea conceptele mai complexe aproape intuitiv.
- Copilul supradotat iubește hărțile, președinții, dinozaurii, rocile sau planetele și vrea să vă afle totul despre ele – poate demonstra un interes absolut pentru anumite subiecte; odată ce simte că a descoperit totul despre un subiect, va trece la un altul, dar nu face asta până când nu analizează în detaliu aspectele unui anumit domeniu
La fel ca cei care au nevoi speciale, copiii care sunt supradotați exced granițele ”normalității” așa cum este ea înțeleasă la nivel social. Tot ceea ce este diferit față de ceea ce noi cunoaștem ne poate induce sentimente de respingere și dificultăți în a accepta sau a înțelege diversitatea. Este extrem de important să fim atenți ce anume promovăm și cum reușim, fiecare dintre noi, să acceptăm diversitatea și incluziunea în viețile noastre. Copiii supradotați au nevoie de ghidaj, la fel ca orice alt copil, doar că acest ghidaj ia o altă formă. (lucru care, de altfel, este valabil pentru fiecare copil în parte și asta pentru că fiecare copil este diferit și unic).
