Modul în care cei mici învață să se raporteze la lumea înconjurătoare, la propriul corp, la relațiile pe care le au cu cei din jur poate fi modelat într-o măsură mai mare sau mai mică de către noi, părinții. A vorbi despre orice subiect care ține de sex este un tabu clișeic al societății noastre și deși suntem conștienți că multe din situațiile de viață în care ajung copiii noștri atunci când ajung adolescenți/adulți ar fi putut fi evitate dacă aveau educația necesară în acest sens, încă ne mai ferim și încă ne mai jenăm în fața discuțiilor despre sex, sexualitate, masturbare, relații intime. Cercetările ne spun că copiii și adolescenții care au conversații regulate cu părinții și îngrijitorii lor despre sex și relații sunt mai puțin susceptibili să-și asume riscuri cu sănătatea lor sexuală și mai susceptibili de a fi sănătoși și în siguranță. Deci, nu este niciodată prea devreme și niciodată nu este prea târziu să începem să vorbim cu copilul despre sex și relații. De îndată ce copiii încep să învețe să vorbească, îi putem învăța numele părților corpului lor. De îndată ce încep să fie în preajma altor copii, îi putem învăța despre respectul față de ceilalți și despre sentimentele lor, despre limite și despre cum trebuie să ne raportăm la cei din jur. Aceste lucruri pun bazele unei sexualități și relații sănătoase mai târziu.
Cum vorbim cu copiii noștri despre sex?
În școala primară și gimnazială, este important să le dăm copiilor cărți despre anatomie și să îi lăsăm să le exploreze singuri. Totodată, este important să discutăm pe baza a ceea ce au văzut în imaginile din cărți, să ne întrebe dacă sunt confuzi cu privire la anumite imagini și noi să fim disponibili (emoțional, în primul rând) să le răspundem la orice neclaritate pe care o au.
Pe de altă parte, este important ca în mod regulat să avem discuții despre ceea ce se întâmplă cu ei și colegii lor la școală. Este esențial să vorbim despre limite, despre modul în care ne raportăm la cei din jur, despre faptul că indiferent că ne place tare mult un coleg sau o colegă, nu avem voie să avem un comportament nepotrivit față de el/ea, să îi îmbrățișăm sau sărutăm ori de care ori ne dorim asta. Copiii își manifestă adesea afecțiunea în aceste moduri și este important să înțeleagă că cei din jur pot să nu fie de acord cu comportamentul lor și asta îi va face să se simtă furioși, frustrați, triști, neînțeleși.
De exemplu, dacă un copil de 5 ani întreabă, “Ce este nașterea?”, noi putem da un răspuns de genul: “Când un copil iese dintr-un corp de mamă.” Dacă un copil de 10 ani pune aceeași întrebare, răspunsul nostru ar putea conține mai multe detalii și ar putea începe cu momentul nașterii și anume, “După 9 luni de creștere în uterul mamei, unde se hrănește cu ajutorul corpului mamei, un copil iese prin vagin”. Indiferent de vârsta pe care o are copilul nostru, este important să găsim ocazii sau să le creăm noi ocazii pentru a aduce în discuție aceste subiecte delicate. Cel mai important lucru este să-i îi transmitem constant copilului faptul că poate pune mereu întrebări legat de orice curiozitate pentru că noi suntem acolo să îi oferim sprijin, fără teamă de rușine sau judecată. Un preșcolar nu va putea înțelege mecanismul ovulației, dar poate fi interesat să știe că femeile au nevoie de ovule (ouă) pentru a naște. De asemenea, atunci când ambii părinți sunt implicați în educația sexuală, copiii vor vedea că toată lumea poate participa la discuția pe această temă în mod egal. Acest lucru îi va face pe copii să se simtă mai confortabil vorbind despre problemele sensibile legate de sex, precum și să știe cum să comunice cu mai mult tact în relațiile intime atunci când cresc.
Pe măsură ce copilul crește, discuția despre sex trebuie să fie și mai direcționată. Întrebările despre ce cred ei despre sex, despre cum se practică, despre cum îți dai seama că ești pregătit să faci acest pas, despre cine ai vrea să fie persoana cu care ai vrea să faci asta etc sunt esențiale pentru a ghida o scanare cât mai realistă asupra propriului corp și asupra propriilor nevoi. Totodată, a face sex nu este doar despre un lucru plăcut și despre intimitate, ci asta vine cu o mare responsabilitate față de propria persoană, față de propriul corp, față de persoană cu care se angajează într-un astfel de comportament intim. (cum ar fi prevenirea sarcinii neintenționate și a bolilor cu trasmitere sexuală).
Pe de altă parte, noi ca părinți este nevoie să fim deschiși, să ascultăm activ și să încercăm să înțelegem unde se află copilul nostru în raport cu acest subiect și de ce primim anumite întrebări/răspunsuri. Totodată suntem responsabili să completăm lacunele de cunoștințe și să corectăm dezinformarea atunci când le auzim/vedem. Rușinea ajunge să ne conducă atunci când am simțit că ceva din comportamentul nostru a fost judecat negative de către cei din jur.
Rușinea este un sentiment de jenă sau umilință care apare din percepția că am făcut ceva dezonorant, imoral sau necorespunzător. În timp ce rușinea este o emoție negativă, originile sale joacă un rol în supraviețuirea noastră ca specie. Fără rușine, s-ar putea să nu simțim nevoia de a adera la normele culturale, de a urma legi sau de a ne comporta într-un mod care ne permite să existăm ca ființe sociale. Dacă simțim că ai noștri copii se simt jenați sau rușinați despre subiectul legat de sex, este important să reușim să îi confortăm și să venim cu întrebări suplimentare precum:
- poți să îmi spui ce știi despre asta?
- de unde ai aflat aceste informații? consideri că este de încredere sursa ta?
- consideri că există posibilitatea ca informațiile pe care le ai să fie incomplete sau neclare?
- consideri că există posibilitatea să nu înțelegi exact la ce se referă anumite lucruri?
- ce anume din ceea ce se întâmplă la școală, te face să te gândești la acest lucru (în particular)?
- sunt anumite persoane în grupul tău de prieteni cu care vorbești despre sex? ce părere împărtășesc prietenii tăi cu privire la acest subiect?
Atunci când reușim să intrăm într-un proces de comunicare cu copilul nostru, este important să ne rezumăm la răspunsuri simple și practice. Explicațiile lungi, explicațiile prea complicate sunt dificil de asimilat, mai ales atunci când nu răspund curiozității pe care o are copilul nostru.
De asemenea, este important să ne arătăm și vulnerabilitatea în fața copilului nostru. Dacă cumva nu știm răspunsul la o întrebare sau suntem nesiguri cu privire la ce ar însemna anumite lucruri, putem să căutăm împreună informații despre subiectul respectiv. O astfel de abordare deschisă le arată copiilor noștri că obiectivul nostru nu este de a le demostra faptul că noi avem mai mute informații sau mai multă experiență de viață sau că noi deținem răspunsurile la toate întrebările, ci mai degrabă că facem echipă cu ei în a descoperi lucruri noi împreună.
Având în vedere că subiectul despre sex este unul tabu din punct de vedere social, posibilitatea să fim stânjeniți este foarte mare. Este important să verbalizăm ceea ce simțim, să validăm și ceea ce simte copilul nostru pentru că alături de el putem crea un spațiu de comunicare în care să fim deschiși, sinceri, vulnerabili, dar în care reușim să comunicăm aspecte importante pentru fiecare în parte. Este important:
- să începem conversațiile devreme și să continuăm să vorbim pe măsură ce copilul crește, raportându-ne mereu la vârsta pe care o are (altfel se vorbește cu un copil de școală primară față de unul de școală gimnazială, de exemplu).
- să răspundem la întrebări cât mai simplu și direct posibil
- să păstrăm o tonalitate relaxată a discuțiilor
- să folosim indicii în jurul nostru pentru a aborda subiecte delicate (de exemplu, atunci când citim o poveste sau când copilul a auzit în jur un anumit cuvânt legat de sex)
- să fim pregătiți să vorbim despre diversitatea de gen și sexualitate.
- să găsim cărți, site-uri web și alte resurse pentru idei despre cum să comunicăm într-un mod construtiv cu copilul nostru
- să fim cinstiți și abordabili, în orice moment sau să ne comunicăm indispoziția în cazul în care nu putem avea o discuție într-un anumit moment
- să ne încurajăm copiii să pună întrebări, mereu (indiferent de cât de puerile li se pot părea)
- să rămânem curioși și deschiși să aflăm lucruri despre interacțiunile lor sociale, despre prieteniile pe care le au în grupul lor social, despre persoanele pe care le plac etc
- să stabilim reguli clare și să vorbim deschis cu copilul nostru despre așteptările pe care le avem de la el în anumite contexte
- să îi dăm posibilitatea să negociem ce anume poate fi făcut și ce nu și care sunt limitele față de care nu acceptăm niciun fel de compromis și a căror încălcare vor atrage consecințe
Cel mai bun mod de a ne menține copiii în siguranță și sănătoși este să rămânem mereu implicați în viața lor și să găsim mereu ”unelte” care ne pot ajuta în acest proces. Educația sexuală pentru copiii preșcolari și din școala primară este extrem de necesară și importantă pentru a ajuta copiii să se protejeze atunci când problema pedofiliei și a abuzului sexual la copii primește din ce în ce mai multă atenție. Pe măsură ce copiii devin preadolescenți și adolescenți și încep să devină mai independenți, stabilirea unor limite rezonabile îi va face mai puțin susceptibili să se angajeze în comportamente riscante, cum ar fi băutul, fumatul, sexul neprotejat sau sexul înainte de a fi pregătiți. Discuțiile deschise și oneste în care tinerii pot primi informații exacte despre corp, relații, sex și sexualitate îi ajută să facă alegeri mai sigure la vârsta adultă. Educaţie sexuală timpurie pentru copii
Educația sexuală la copii trebuie să fie întotdeauna un aspect care primește atenție din partea societății. În plus față de responsabilitatea școlii, familia este, de asemenea, o bază solidă pentru a explica copiilor despre problemele sensibile legate de sex și sexualitate de la o vârstă fragedă.
Noi, ca părinţi trebuie să fim bine pregătiţi în această privinţă pentru a răspunde la toate întrebările sau preocupările copiilor noștri. Chiar dacă este posibil să ne simțim inconfortabil atunci când trebuie să răspundem la întrebările copiilor noștri, iar procesul educației sexuale să ni se pară a fi unul dificil, ar trebui să facem asta din dragoste pentru copiii noștri. Prin a-i învăța aceste lucruri le oferim, de fapt, protecție pentru anii ce urmează să vină, îi ajutăm să facă față mai bine situațiilor atunci când se confruntă cu molestarea sau abuzul venit din partea altor copii sau chiar adulți și, în același timp, construim un stil de viață sănătos și conținător pentru copiii noștri.
Referințe:
”Adevărul gol-goluț”, de Ioana Chicet-Macoveiciuc
”Educație sexuală pentru copii și adolescenți”, de Meg Hickling
