Terapiile non-farmacologice în demență

Terapiile non-farmacologice în demență | Clinica Aproape
Conținut articol

Demența descrie un grup de simptome cauzate de deranjamente ce afectează creierul. Nu este o boală specifică. Demența afectează gândirea, comportamentul și abilitatea de a îndeplini sarcinile de zi cu zi. Funcția creierului este afectată suficient pentru a interfera cu viața normală socială și de servici a persoanei. Semnul distinctiv al demenței este inabilitatea de a desfășura activitățile de zi cu zi , ca o consecință a diminuării abilității cognitive. Doctorii diagnostichează demența, când sunt afectate două sau mai multe funcții cognitive. Funcțiile cognitive afectate pot include memoria, abilitățile de vorbire, înțelegerea informațiilor, simțurile spațiale, judecata sau atenția. Persoanele demente pot avea dificultăți în a rezolva probleme și în a-și controla emoțiile. Ele pot suferi, de asemenea, schimbări de personalitate. Simptomele exacte simțite de o persoană suferind de demență depind de de zonele din creier care sunt afectate de boala care cauzează demența. În cazul multor tipuri de demență, unele din celulele nervilor din creier încetează să mai funcționeze, pierd legăturile cu alte celule, și mor. Demența este de regulă progresivă. Aceasta înseamnă că boala se răspândește treptat în creier și simptomele persoanei se agravează în timp

În cabinetele noastre, ne întâlnim aproape zilnic cu cel puțin un caz de sindrom demențial la prima prezentare sau deja diagnosticat. Statisticile europene arată că procentul actual al persoanelor diagnosticate cu demență se încadreaza sub 2% din întreaga populație a unei țări, excepție facând Italia cu 2,12% in 2018, cunoscut fiind faptul că italienii au printre cele mai înalte rate de longevitate la nivel mondial. Estimările nu sunt încurajatoare, se așteaptă ca până în 2050, numărul pacienților cu demență să se dubleze, pe măsură ce populația europeană îmbătrânește, ceea ce va duce la împovărarea sistemului de asigurări sociale, medicale, a familiilor.

Demența poate fi contractată de oricine, dar riscul crește cu vârsta. Majoritatea persoanelor cu demenţă sunt mai în vârstă, dar este important de reţinut că majoritatea persoanelor în vârstă nu contractează demenţa. Nu este o parte normală a procesului de îmbătrânire, ci este cauzată de o afecțiune a creierului. Este mai puțin obișnuit, ca persoanele sub vârsta de 65 de ani să dezvolte demența, iar aceasta se cheamă demența timpurie. Exista foarte rare forme de demență moștenită, în care cazuri se cunoaște că boala este cauzată de o mutație specifică a genei.În cele mai multe cazuri de demență, însă, aceste gene nu sunt implicate, dar persoanele cu o istorie de demență în familie au un risc crescut. Anumiți factori de sănatate și de stil de viață par de asemenea să joace un rol în riscul unei persoane de a contracta demența. Persoane cu factori de risc vascular netratați, inclusiv tensiune ridicată a sângelui, prezintă un risc sporit, precum și aceia care sunt mai puțin activi din punct de vedere fizic și mintal. Depresia la pacienții cu diferite tulburari cognitive este frecventă (15%-63%) și este asociată cu morbiditate semnificativă și mortalitate crescută. Cu cât episoadele depresive sunt mai frecvente și mai severe, cu atât riscul declinului cognitiv este mai mare. Declinul cognitiv poate fi observat la nivelul funcțiilor executive, care au rol în analiza informațiilor, planificarea activităților, concentrarea pe o anumită sarcină etc. Adesea în depresie putem regăsi o gândire disfuncțională, de tipul gândirii în alb sau negru sau a filtrului mintal concentrat preponderent pe informația negativă din jur, ceea ce poate afecta capacitatea de atenție, memorie și concentrare. Este esențială recunoașterea și intervenția în caz de depresie pentru ca abilitățile cognitive să se îmbunătățească (Livingston et al., 2017).

O dată pus diagnosticul de demență, urmează stabilirea conduitei terapeutice, constituită, în teorie, din două mari ramuri.

Prima este cea farmacologică, pe care adesea se pune accentul și în care se pun toate marile speranțe. Explicațiile ar fi comoditatea administrării unei pastile, timpul redus pentru informații suplimentare acordate în timpul unui consult, indisponibilitatea sau resursele financiare reduse.

A doua ramură este cea a terapiei non-farmacologice, care are o importanță majoră în îngrijirea pacienților cu dementă, inclusiv Alzheimer, dar care tinde să fie lăsată în plan secund, dacă nu uitată complet. Și totuși acest tip de abordare aduce beneficii la nivel de sănătate fizică și psihica, crește calitatea vieții pacienților și poate să reducă necesitatea administrării medicamentelor. Se mai adaugă aici și cazurile în care își fac apariția efectele adverse imposibil de tolerat la medicația psihotropă sau interacțiunile medicamentoase cu risc vital ori care scad și mai mult calitatea vieții pacientului.

Iată cum pot face diferența mijoacele non-farmacologice:

  • îmbunătățesc funcția cognitivă
  • îmbunătațesc capacitatea persoanei de a funcționa și astfel se promovează activitatea independentă
  • reduc stresul și scad riscul de apariție a tulburărilor emoționale
  • reduc frecvența și intensitatea tulburărilor comportamentale asociate precum dromomania, agresivitatea, agitația psiho-motorie
  • ajută la crearea unei rutine și la orientarea temporală mai eficientă
  • cresc stima de sine
  • cresc calitatea vieții pacientului
  • aduc schimbări pozitive și în viața îngrijitorilor acestor pacienți.

Terapiile non-farmacologice în demență

Tipuri de terapii non-farmacologice în demență

  1. Terapia prin artă poate fi o metodă eficientă de reducere a stresului și de îmbunătățire a stării de spirit a pacientului cu demență. Această terapie poate include pictură, desen, sculptură sau alte activități creative.
  2. Meloterapia poate fi, de asemenea, o modalitate eficientă de a reduce stresul și de a îmbunătăți starea de spirit a pacientului cu demență. Această terapie poate include ascultarea muzicii preferate a pacientului, cântatul, învățarea și exersarea cântatului la un instrument muzical.
  3. Terapie de grup: având contact cu factorii terapeutici de grup cum ar fi universalitatea, empatia, ascultarea și auto-destăinuirea, pacientul se poate simți sprijinit și înțeles, iși poate mări aria de cunoaștere asupra simptomelor, de la persoane care se confruntă cu aceeași afecțiune. Totodată, se reduce izolarea socială, se pot exersa abilitățile de comunicare, încurajează curiozitatea și autonomia.
  4. Terapia prin mișcare și exerciții fizice: De la sfântul mers pe jos, la înot sau yoga. Aceste activități pot ajuta menținerea sau îmbunătățirea capacității de mișcare, păstarea mobilității, scăderea riscului cardio-vascular adițional, păstrarea unei greutăți corporale în parametrii normali.
  5. Terapia prin reminiscență: Aceasta implică aducerea amintirilor trecute ale pacientului în prezent, prin utilizarea de fotografii, muzică și alte stimulente senzoriale. Această terapie poate ajuta la îmbunătățirea stării de spirit a pacientului, la îmbunătățirea comunicării cu cei din jur, favorizează orientarea auto și alopsihică.
  6. Terapia prin joc: jocuri de societate, de memorie, de strategie. Acestea produc o stimulare a funcției cognitive, având ca rezultat încetinirea progresiei patologiei și îmbunătățirea stării de spirit.
  7. Terapia cu animale: Această terapie implică interacțiunea cu animalele de companie sau cu animale special antrenate, cum ar fi câinii de terapie. Acest tip de terapie poate ajuta la reducerea stresului, la îmbunătățirea stării de spirit și la încurajarea interacțiunii sociale.
  8. Terapia cu lumină: Această terapie implică utilizarea de lumină pentru a ajuta la reglarea ritmurilor circadiene și la îmbunătățirea stării de spirit. Terapia cu lumină poate fi eficientă mai ales în cazul pacienților cu tulburări de somn și poate fi utilizată cu o lampă specială sau cu o mască de somn.

Concluzionând, terapiile non-farmacologice aduc beneficii în viețile celor care se confruntă direct cu patologia demenței, fie pacienți, aparținători, îngrijitori din centrele specializate. Aceste terapii sunt utile, mai ales în arii precum menținerea independenței, a funcțiilor cognitive și a unei bune dispoziții, în adecvarea comportamentală și îl păstrează pe pacient conectat la lumea din preajma sa.

Referințe:

1.Alzheimer Europe (2019) Dementia in Europe Yearbook 2019 Estimating the prevalence of dementia in Europe. https://www.alzheimer-europe.org/dementia/prevalence-dementia-europe

2.Alzheimer’s Society. () Exercise in the early to middle stages of dementia. https://www.alzheimers.org.uk/get-support/daily-living/exercise/early-middle-dementia

3.Chancellor B, Duncan A, Chatterjee A: (2014) Art therapy for Alzheimer’s disease and other dementias. J Alzheimers Dis; 39(1):1-11. doi: 10.3233/JAD-131295. PMID: 24121964.

4.Chen H, Wang Y, Zhang M (2022) Effects of animal-assisted therapy on patients with dementia: A systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials, Psychiatry Research,Volume 314, 114619, https://doi.org/10.1016/j.psychres.2022.114619.

5.Kitwood T (1997) Dementia Reconsidered: The Person Comes First. Milton Keynes, Open University Press, 1997

6.Gómez Gallego, J. Gómez García. (2017) Music therapy and Alzheimer’s disease: Cognitive, psychological, and behavioural effects, Neurología (English Edition), Volume 32, Issue 5, Pages 300-308, https://doi.org/10.1016/j.nrleng.2015.12.001

7.Noda, S., Shirotsuki, K. & Nakao, (2019) M. The effectiveness of intervention with board games: a systematic review. BioPsychoSocial Med 13, 22. https://doi.org/10.1186/s13030-019-0164-1

 

Articol pregătit și scris de Mădălina Neacșu, psihoterapeut în cadrul Clinica Aproape

Facebook
LinkedIn
Pinterest
Email
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Te invităm să descoperi și alte articole pregătite de către specialiștii noștri