ADHD-ul și motivul pentru care unii adulți recurg la consum de substanțe
Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune de neurodezvoltare caracterizată prin dificultate în atenție, funcționare executivă, hiperactivitate și dificultate în controlul impulsurilor. Persoanele cu ADHD prezintă un risc mai mare decât cei care nu au ADHD pentru dezvoltarea tulburărilor de consum de substanțe și a dependenței.
Legătura dintre ADHD și adicții este un fenomen complex, cu multiple cauze și manifestări. Persoanele cu ADHD au o vulnerabilitate mai mare la dezvoltarea adicțiilor, datorită dificultății în gestionarea impulsurilor, deficiențelor în sistemul dopaminergic și tendinței de a căuta stimulente rapide. Înțelegerea acestor conexiuni poate duce la dezvoltarea unor tratamente și intervenții mai eficiente, care să abordeze atât ADHD-ul, cât și comportamentele adictive asociate.
Mai multe studii au arătat o legătură puternică între ADHD, abuzul de droguri și alcoolism. ADHD este de cinci până la 10 ori mai frecvent în rândul alcoolicilor adulți decât la persoanele fără această afecțiune. În rândul adulților tratați pentru abuzul de alcool și substanțe, rata ADHD este de aproximativ 25%. Multe persoane cu ADHD sunt predispuse la dezvoltarea dependențelor comportamentale, cum ar fi jocurile de noroc, jocurile video sau chiar utilizarea excesivă a rețelelor sociale. Aceste activități oferă satisfacție instantanee și stimularea pe care creierul ADHD o dorește. De exemplu, jocurile video oferă un flux constant de recompense, provocări și intrări senzoriale, făcându-le extrem de atrăgătoare. În mod similar, jocurile de noroc oferă fiorul de risc și recompensă, în timp ce social media oferă feedback continuu, instantaneu uneori și interacțiune.
De asemenea, este mai frecvent ca acei copii care au ADHD să înceapă să abuzeze de alcool în timpul adolescenței. Într-un studiu, 14% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 15-17 ani cu ADHD au avut probleme cu abuzul de alcool sau dependența ca adulți, comparativ cu colegii fără ADHD. Un alt studiu a constatat că, la o vârstă medie de 14,9 ani, 40% dintre copiii cu ADHD au început să utilizeze alcool, comparativ cu 22% dintre copiii fără un diagnostic ADHD – un predictor puternic al abuzului de alcool și substanțe la vârsta adultă. Adulții tineri (vârsta medie de 25 de ani), pe de altă parte, au fost la fel de susceptibili de a folosi alcool indiferent dacă au avut sau nu un diagnostic ADHD, dar cei cu ADHD au fost mai probabil să folosească alcool excesiv.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, legături între ADHD și utilizarea marijuanei și a altor droguri recreaționale, în special la persoanele care au și alte tulburări psihologice (cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă). Mai mult, persoanele cu ADHD încep de obicei să aibă probleme cu drogurile și alcoolul la o vârstă mai fragedă decât persoanele fără această afecțiune.
Diagnosticarea ADHD la adulţi se realizează diferit de cea la copii. Aceasta presupune determinarea prezenţei simptomelor ADHD atât în timpul copilăriei, cât şi la maturitate. Pentru o diagnosticare cât mai precisă trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte:
- începutul simptomelor ADHD să se petreacă în timpul copilăriei și să fie urmate de persistenţă pe viaţă a simptomelor caracteristice.
- simptomele trebuie asociate tulburărilor clinice sau psihosociale semnificative care afectează individul în două sau mai multe situaţii de viaţă.
În același timp, este necesară realizarea unei anamneze amănunțite care să aducă în prim plan detalii despre modalitatea de adaptare a individului la diferitele contexte de viață. Aceste informații pot fi obținute și prin intervierea persoanelor apropiate. Atunci când ne referim la acele contexte de viață care pot fi afectate de implicațiile acestei tulburări trebuie să avem în vedere:
- munca şi educaţia
- relaţiile intime şi viaţa de familie
- viața socială, timpul liber şi hobby-urile
- încrederea în sine
- imaginea de sine.
De ce este mai probabil ca persoanele cu ADHD să abuzeze de droguri și de alcool?
Persoanele cu ADHD sunt supuse riscului crescut de a deveni dependente, în special adolescenții, deoarece lobii lor frontali funcționează deficitar. Tratamentul cu Ritalin și amfetamine, de exemplu, ajută la întărirea circuitului dopaminei controlului și dacă ajungem să facem asta, aveam șansa de a lua decizii mai înțelepte. Persoanele cu ADHD tind să fie mai impulsive și să aibă probleme de comportament, ambele putând contribui la abuzul de droguri și alcool, ne spun cercetătorii. De asemenea, atât ADHD, cât și alcoolismul tind să se desfășoare în familii. Un copil cu ADHD care are un părinte cu alcoolism este mai probabil să dezvolte, de asemenea, o problemă de abuz de alcool. Cercetătorii au subliniat că există gene comune împărtășite între ADHD și alcoolism.
Medicamentele stimulante funcționează prin creșterea nivelului unui mesager chimic numit dopamină în creier, care ajută la îmbunătățirea abilităților de concentrare și atenție pe care persoanele cu ADHD le găsesc adesea dificil de stăpânit. Dopamina afectează, de asemenea, emoția și sentimentul de plăcere, creând un “și mai mult” care îi face pe oameni să încerce să obțină acest mai mult. Deoarece cocaina și alte droguri de stradă cresc, de asemenea, nivelurile de dopamină, a existat îngrijorarea că stimulentele ADHD ar putea fi la fel de dependente. Abilitatea lui Ritalin de a crește energia și concentrarea a determinat chiar unii oameni să se refere la ea ca la “cocaina omului sărac.”
Studiile au încercat să arate că abuzul de Ritalin, de exemplu, poate duce la dependență de medicament. Când este luat cu atenție așa cum este prescris, Ritalin este mai puțin probabil să creeze dependență la copii sau adulți. În doze mari – mai mari decât cele prescrise în mod obișnuit pentru ADHD – Ritalin are efecte similare cu cele ale cocainei. Dar cercetătorii au descoperit diferențe semnificative între cele două. Unul dintre factorii care duc la dependență și abuz de droguri este cât de repede un medicament crește nivelul de dopamină. Cu cât nivelurile de dopamină cresc mai repede, cu atât este mai mare potențialul de abuz. Un cercetător a descoperit că Ritalin durează aproximativ o oră pentru a crește nivelul de dopamină din creier, comparativ cu doar câteva secunde cu cocaina inhalată.
Unul dintre studiile pe termen lung, care a urmărit 100 de băieți cu ADHD timp de 10 ani, nu a arătat un risc mai mare pentru abuzul de substanțe la băieții care au luat droguri stimulante comparativ cu cei care nu au luat medicamentele. Un studiu anterior realizat de aceiași autori a sugerat chiar că utilizarea stimulentelor ar putea proteja împotriva abuzului de droguri și a alcoolismului ulterior la copiii cu ADHD prin ameliorarea simptomelor ADHD care duc adesea la probleme de abuz de substanțe. Cu cât stimulentele sunt pornite mai devreme, cu atât este mai mic potențialul de abuz de substanțe pe parcursul vieții.
Persoanele cu ADHD ar putea, de asemenea, să caute substanțe sau activități dependente ca o modalitate de a face față mai ușor plictiselii, de a-și ușura anxietatea sau de a-și ține sub control simptomele. Răsplata imediată sau sentimentul de ușurare care provine din aceste comportamente pot fi deosebit de atrăgătoare pentru cei cu ADHD, care se luptă adesea cu satisfacția întârziată și auto-controlul. Nevoia de stimulare instantanee poate crea un ciclu periculos în care creierul caută soluții rapide, consolidând alegerile impulsive.
Așa cum am precizat și anterior, un factor cheie în dependența legată de ADHD este deficitul de dopamină. ADHD este asociat cu niveluri mai scăzute de dopamină, un neurotransmițător care joacă un rol vital în centrele de recompensă și plăcere ale creierului. Această deficiență poate face dificil pentru persoanele cu ADHD să simtă plăcere, motivație sau satisfacție din activitățile de zi cu zi, determinându-le să caute stimulare externă.
Dereglarea emoțională este o altă provocare de bază a ADHD care poate conduce indivizii spre substanțe sau comportamente dependente. Persoanele cu ADHD experimentează adesea emoții sporite, inclusiv iritabilitate, frustrare, anxietate sau tristețe și se pot lupta constant pentru a gestiona aceste sentimente intense. Pentru a scăpa de disconfortul emoțional, s-ar putea transforma în consumatori de substanțe cum ar fi alcoolul sau drogurile, care oferă efecte temporare de amorțire sau calmare.
În timp ce utilizarea substanțelor poate oferi o ușurare pe termen scurt, aceasta duce adesea la un model periculos de dependență. Pe măsură ce se dezvoltă toleranța, indivizii pot necesita cantități mai mari pentru a obține aceeași ușurare emoțională, crescând riscul de dependență. Mai mult, incapacitatea de a controla impulsurile emoționale poate face și mai dificilă eliberarea de tiparele de dependență, creând un ciclu în care dependența și dereglarea emoțională se hrănesc unul cu celălalt.
Printre cele mai comune probleme psihice care pot însoți ADHD-ul la adulți se enumeră:
- tulburarea bipolară
- anxietatea
- depresia
- abuzul de substanțe
- tulburările de personalitate
- problemele de somn.
De multe ori, caracteristicile acestor afecțiuni interferează cu simptomatologia specifică ADHD și face și mai dificilă diagnosticarea acesteia.
Este important să înțelegem că nu toată lumea cu ADHD va dezvolta o problemă de abuz de alcool sau substanțe. Dacă Ritalin și alți stimulanți sunt tratamente eficiente pentru pacienții cu ADHD, la cei cu probleme de abuz de substanțe este mai puțin clar. Aceste medicamente pot fi utile atunci când sunt prescrise într-o formă cu durată lungă de acțiune și într-un mod controlat pentru a minimiza riscul de a deveni dependente fizic sau de a le folosi în mod abuziv. Terapia individuală sau de grup, procesele psihoterapeutice, precum și grupurile de sprijin în 12 pași, pot fi, de asemenea, o parte importantă a programului de abuz de substanțe pentru persoanele cu ADHD.
Adulții care suferă de ADHD învață să ”trăiască” cu simptomele. Ei au nevoie de organizare, de structură și de un spațiu ce oferă predictibilitate pentru ca ceea ce trăiesc ca și simptome să nu escaladeze. Înțelegerea faptului că acest comportament este o încercare de a face față emoțiilor copleșitoare este crucială pentru modul în care noi cei din jur ajungem să ne raportăm la ei. Nu este vorba despre slăbiciune sau lipsă de voință, este vorba despre o modalitate diferită de funcționare a creierului.
Referințe:
”Dopamina”, de Daniel Z. Lieberman și Michael E. Long
”Minți împrăștiate”, de Gabor Maté
