Popularitatea este extrem de atractivă deoarece pare să ofere beneficii semnificative. Procesul poate fi înțeles în această manieră: când suntem faimoși sau populari, oriunde ne ducem, reputația noastră bună ne va preceda. Oamenii se vor gândi bine la noi pentru că meritele noastre au fost explicate impresionant în avans. Vom primi zâmbete calde de la admiratori străini. Nu va trebui ca fiecare acțiune sau interacțiune din plan social să fie ghidată la nivel inconștient de nevoia de a ne face remarcați sau plăcuți. Când suntem faimoși, ne simțim în siguranță în raport cu posibilitatea unei respingeri. Nu va trebui să ”câștigăm” orice persoană nouă pe care o întâlnim ca să fie de partea noastră. Popularitatea va însemna că alți oameni vor fi flatați și încântați de noi, chiar dacă noi suntem doar puțin interesați de ei. Ei vor fi doritori să ne vadă făcând anumite lucruri, chiar dacă este vorba de lucruri care nu îi încântă și nici nu reprezintă niciun interes pentru ei. Fericirea noastră va deveni inspirație pentru cei din jur și punctul central al tuturor eforturilor celor din jur. Dar cum este oare să trăiești în umbra faimei și a popularității? Oare nu cumva ne pierdem esența ca ființe umane? Oare nu cumva trăim doar prin prisma legăturii pe care o avem cu ceea ce se întâmplă în-afara noastră? În interiorul nostru oare cum stau lucrurile?
Majoritatea cercetătorilor studiază popularitatea arătând participanților o listă de persoane pe care le cunosc și cerându-le să înconjoare numele persoanelor pe care le plac cel mai mult și cel mai puțin. Prin această abordare, cercetătorii Coie, Dodge și Coppotelli (1982) au găsit cinci grupuri sociale distincte:
- Popular = cele mai apreciate
- Respins = cel mai displăcut
- Neglijat = cel mai puțin numit
- Controversat = iubit și urât
- Media = un amestec de sentimente
În rândul copiilor mici, plăcerea este principala măsură a popularității. A fi plăcuți este ceva prezis de prietenie combinată cu capacitatea de a-i citi pe alții. De exemplu, copiii care încearcă din greu să-și facă prieteni ajung adesea respinși dacă devin prea puternici, intruzivi sau sugerează în mod constant activități care nu se potrivesc intereselor grupului. Copiii prea agresivi sau impulsivi sunt, de asemenea, adesea respinsi. Copiii anxioși sau neîncrezători sunt predispuși la neglijare, în timp ce copiii perturbatori, dar jucăuși (cum ar fi ”clovnii” de clasă) au o reputație controversată.
Pe măsură ce creștem, în adolescență, popularitatea devine un amestec de două dimensiuni: simpatia și statutul. În SUA, de exemplu, statutul înalt merge mână în mână cu atractivitatea, accesul la resurse impresionante (mașini, haine etc.) și agresiunea socială sau dominația. În școala primară, cei mai populari copii fac de obicei ceea ce adulții consideră important, în timp ce adolescenții cei mai populari sunt de obicei cei care fac opusul a ceea ce adulții apreciază.
Având în vedere aceste aspecte, putem spune că statutul înalt este dependent de cultură. De exemplu, culturile colectiviste, cum ar fi China, acordă o valoare mult mai mare cooperării decât agresiunii. Și chiar și o subcultură (cum ar fi un cartier sau o școală specifică) va avea un impact asupra a ceea ce este considerat a fi un comportament popular sau nu.
Popularitatea. Implicațiile respingerii și ale neglijării
Poate că mai important de luat în considerare decât popularitatea este impactul de a fi nepopular. A fi izolat nu se simte doar rău; este de fapt periculos pentru sănătatea noastră. Cercetătorii Cole et al. (2015) au descoperit că sentimentul de a fi respinși afectează expresia genelor noastre, declanșând activarea celulelor albe din sânge pentru a se pregăti pentru vindecarea ”rănilor„ și pentru a reduce vulnerabilitatea noastră la viruși. De ce? Rezistența la viruși (cum ar fi răcelile) este cea mai mare atunci când suntem înconjurați de oameni care ne plac și cu care ne simțim confortabil, în timp ce capacitatea de a preveni infecția a fost cea mai înaltă pentru strămoșii noștri atunci când nu erau singuri și vulnerabili la prădători. În vremurile noastre însă, izolarea poate duce la inflamație cronică în organism și asta poate avea efect direct asupra apariției cancerului sau Alzheimerului.
Copiii și adulții care sunt văzuți ca fiind mai populari primesc mai multă atenție și au mai multă influență. Dar, în ciuda beneficiilor statutului social, a fi foarte popular vine cu propriile riscuri, inclusiv cu
- dependență de laudă și atenție
- singurătate cronică
- anxietate
- abuz de substanțe
Într-un studiu, psihologii au descoperit că cei mai populari copii au fost adesea “detronați” în adolescență, unde recompensele sociale au fost mai puternice, nereușind să se adapteze cerințelor și valorilor vieții adulte.
Cercetările privind popularitatea în rândul adolescenților au găsit două tipuri diferite de popularitate. Există o ”popularitate sociometrică” care descrie un adolescent plăcut, care este “amuzant și natural.” Pe de altă parte, “popularitatea percepută” este definită de adolescenții care dețin putere socială, dar sunt de obicei neplăcuți de alții (Damour, 2016). Cercetarea a constatat că “well-liked teenagers” nu sunt considerați a fi populari, iar fetele care sunt de fapt considerate populare adesea nu sunt plăcute. (Damour, 2016). În plus, adolescenții sunt hipersensibili la respingerea de la egal la egal deoarece pe această treaptă a vieții se dau ”bătăliile” importante legate de popularitate și nevoia de apartenență. S-a demonstrat că adolescenții sunt și mai predispuși să își asume riscuri de sănătate și legale pentru a evita să fie respinși de grupul lor social (Andrews et al., 2021).
Studiile s-au concentrat mai mult pe influența socială negativă a colegilor în adolescență și pe comportamentul de asumare a riscurilor. Deoarece adolescenții sunt foarte sensibili la influența colegilor (datorită sensibilității lor neurobiologice crescute), colegii ar trebui să poată influența și comportamentul prosocial (Telzer et al., 2018). Începutul adolescenței este o perioadă de timp axată pe construirea relațiilor de la egal la egal și atingerea statutului social, iar acceptarea într-un grup este primordială. Care sunt consecințele modului în care popularitatea este percepută la această vârstă și de ce este de o importanță deosebită? Adolescenții sunt sensibili la influența socială, iar acest lucru poate fi util atunci când dorim să-i ghidăm către mai multe comportamente prosociale. (Telzer et al., 2018). “A fi, în general, plăcut de alții (adică, populari) este important deoarece indică faptul să suntem incluși din punct de vedere social și respectați într-un grup de referință. A fi plăcut în mod unic de o anumită persoană (adică, plăcerea unică) este importantă deoarece este adesea reciprocă de ambii parteneri de interacțiune și reprezintă temelia în relațiile de susținere reciprocă, cum ar fi prieteniile sau relațiile romantice.”
Atunci când ne gândim la popularitate (mai ales în perioada adolescenței), ne gândim la cineva care face lucruri într-o manieră explozivă, încalcă limite, atrage privirile prin tot felul de comportamente deviante. Cu cât înaintăm în vârstă, ajungem să definim popularitatea foarte diferit. Considerăm popular pe cineva care ar fi prietenos și plăcut, cineva în care am avea încredere și alături de care ne-am simți acceptați.
Viziunea noastră asupra celebrității, faimei și statutului nu numai că acum nu mai par a fi inaccesibile, ci brusc ne-am transpus într-o perioadă a timpului în care aproape oricine ar putea avea acel moment în urma căruia devine popular. Social media este cea care ne-a dus într-o cu totul altă dimensiune și acesta a fost începutul unei schimbări în modul în care ne gândim la popularitate.
Un studiu publicat în Psychological Science oferă indicii importante persoanelor care aspiră să fie plăcute de alții.“Oamenii formează judecăți unul despre celălalt foarte repede în procesul de cunoaștere și măsura în care unul este plăcut de o altă persoană nou întâlnită este foarte importantă pentru dezvoltarea relației,” ne explică cercetătorii Michael Dufner și Sascha Krause de la Universitatea din Leipzig din Germania. Cercetătorii au diferențiat între două tipuri de comportament care pot duce la plăcere în timpul unei prime întâlniri:
Comportamentul agentic este de obicei expus atunci când cineva dorește să câștige respect sau admirație. Exemplele includ comportamentul dominant sau încrezător.
Comportamentul comunal, pe de altă parte, este arătat atunci când scopul este de a forma legături de susținere reciprocă și de încredere cu cineva. Exemplele includ un comportament cald, primitor și prietenos.
Obținerea popularității ”corecte”. Ce putem face pentru a atinge echilibrul corect de popularitate?
- Să creăm o cadență de conexiune cu cei din jur. Pentru majoritatea oamenilor, sentimentul de apartenență contează foarte mult. Deci, pentru început, este important să investim emoții și timp în câteva relații care sunt suficient de apropiate pentru a ne face să ne simțim văzuți și acceptați. Căutarea oportunităților de voluntariat sau integrarea în comunități cu hobby-uri sau credințe comune, ar putea să ne fie de folos în acest demers.
- Să fim atenți la ideea de statut. Lăsată necontrolată, dorința noastră naturală de recompense sociale poate duce la decizii proaste, de la căutarea în permanență doar a contextelor în care suntem plăcuți și validați și până la verificarea compulsivă a conturilor noastre din planul online pentru a vedea unde ne plasăm în raport cu cei din jur (de exemplu, dacă ceea ce postăm place altora). În timp ce dorința de a fi admirați poate fi intoxicantă, ea este și un motivator extrinsec în a face anumite acțiuni ceea ce înseamnă că sentimentul este trecător și adesea amestecat cu emoții complexe de frică și frustrare. Deci este important să dăm creierului pauze de la căutarea statutului. Odată ce recompensele sociale vin către noi, este important să ne întrebăm: “Ce prețuiesc eu, de fapt?”, “Ce îmi aduce împlinire?” “Cine mă face să mă simt ca cea mai bună versiune a mea?”
- Să preluăm inițiativa în plan social. De fiecare dată când observăm că cineva a rămas pe din-afară, să facem un efort în a-l integra. De exemplu: la birou există cineva care mănâncă de obicei singur? să sugerăm să luăm pânzul împreună; observăm pe cineva care nu vorbește în timpul unei întâlniri sau a unei conversații de grup? să îl întrebăm dacă nu ar vrea să ne împărtășească perspectiva. Există cineva care este vorbit de rău atunci când nu este prezent? să ne ridicăm pentru persoana respectivă și să împărtășim ceva ce ne place la acea persoană. Astfel de gesturi nu numai că promovează incluziunea în mod deliberat, dar poate avea și un impact imens asupra sentimentelor de apartenență și implicare ale altor persoane. Prin cercetările făcute de specialiști, s-a descoperit că acest tip de micro-incluziuni reprezintă semnul distinctiv al marilor lideri și a echipelor mari.
- Să fim atenți la ce parte din noi ”hrănim” prin goana după popularitate
Cunoașterea de sine este extrem de importantă în acest proces. Fiecare dintre noi are nevoia de a fi validat, văzut, conținut emoțional, dar uneori aceste nevoi ajung să ne dicteze întreaga plajă de acțiuni. Ajungem să facem lucruri pentru a fi plăcuți și uităm de ceea ce se află dincolo de acest proces. Totodată, cunoașterea de sine presupune conștientizare a modului în care alegem să ne comportăm și motivația care se află în spatele maratonului după popularitate. Psihologul sau psihoterapetul ne poate acompania într-un mod autentic și blând în a aduce la suprafață acele resurse din noi care ne ajută să ne înțelegem acțiunile și nevoile într-un mod plenar.
Referințe:
https://www.apa.org/news/podcasts/speaking-of-psychology/popularity-matters
