Niciodată nimic din ceea ce simțim sau trăim nu este fără motiv. Tot ceea ce trăim zi de zi este înmagazinat. Toate emoțiile, toate stările, toate gândurile au un impact mai mult sau mai puțin direct în modul în care ajungem să ne comportăm sau să ne raportăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Plânsul, cel mai adesea, este o reacție a organismului care este foarte încărcată simbolic. Sunt persoane care plâng din diverse motive și o fac cu naturalețe și fără a se lăsa conduse de prejudecățile sociale și sunt persoane pentru care plânsul este o acțiune derizorie și care poate dezechilibra stima de sine și de aceea este ceva care se face pe ascuns și doar atunci când capacitatea de control nu mai este la conducere.
Și când ne gândim că plânsul este atât de eliberator… De ce oare oamenii aleg să nu facă ceva atât de simplu, de la îndemână și cu un impact profund asupra reechilibrării emoționale? Pentru că judecata socială și ”ochii lumii” au o greutate mult mai mare în fața propriei persoane și asta se explică prin nevoia noastră primordială de a fi văzuți, acceptați și integrați, indiferent de câte compromisuri mai mici sau mai mari facem pentru ca asta să se întâmple. Indiferent de toate acestea, plânsul fără o cauză aparentă poate fi o experiență uimitoare (de cele mai multe ori) și neliniștitoare. Acest fenomen semnifică adesea blocaje emoționale sau psihologice mai profunde care nu pot fi vizibile imediat. Poate fi o formă de eliberare emoțională, în care lacrimile curg din cauza stresului intern sau a sentimentelor amestecate pe care le avem în raport cu propria viață. Astfel de momente de plâns spontan s-ar putea să nu aibă un declanșator extern identificabil, acest aspect sugerându-ne că emoțiile provin din surse interne, cum ar fi fluctuațiile hormonale, tulburările de dispoziție sau stresul acumulat. Plânsul spontan subliniază, fără nevoia de a adăuga și alte explicații, faptul că tot ceea ce ține de sănătatea emoțională și modul în care se poate manifesta adesea este unul extrem de complex. Simptomul pare a fi uneori deconectat de experiențele noastre imediate.
Lacrimile au fascinat omenirea de-a lungul veacurilor și asta pentru că este, în primul rând, un proces universal uman și se întâlnește în orice colț al acestei planete (rotunde). Cercetătorii clasici au discutat mai multe întrebări interesante, inclusiv de unde provin lacrimile (inima sau creierul?), cum ar putea fi explicate diferențele individuale și de gen și de ce plânsul aduce ușurare (Horstmanshoff 2014). Charles Darwin (1872) a discutat despre plânsul lacrimal într-un mod mai modern, științific, în lucrarea sa The Expression of Emotions in Man and Animals. Darwin nu numai că a legat lacrimile emoţionale de suferinţă şi durere, ci şi de sentimente tandre. În plus, el a abordat câteva aspecte importante de dezvoltare ale plânsului lacrimal și a acordat atenție problemelor interculturale. El a recunoscut că lacrimile bazale (adică non-emoționale) servesc funcții importante precum lubrifierea, hrănirea și protecția ochiului, în timp ce plânsul vocal al sugarilor solicită atenția îngrijitorilor. Cu toate acestea, el a văzut plânsul (adică lacrimile emoționale) ca un rezultat incidental, “la fel de lipsit de scop ca secreția de lacrimi dintr-o lovitură în afara ochiului sau ca un strănut din retina afectată de o lumină strălucitoare.” (Darwin 1872, p. 175).
Bunăstarea emoțională afectează în mod semnificativ viața și relațiile noastre de zi cu zi. Atunci când suntem echilibrați emoțional, corpul și psihicul nostru ne ajută să ne ocupăm mai bine de provocări, să gestionăm stresul mai eficient și să construim relații puternice, autentice și în care încrederea și afecțiunea se simt și nu se caută. O sănătate emoțională bună ne ajută să facem față conflictelor, să rămânem pozitivi și să ne conectăm cu ceilalți.
Plânsul fără motiv poate fi precum un semnal de alarmă însă. Atunci când are loc mult prea des și fără o cauză evidentă, este important să înțelegem ce anume din interiorul nostru declanșează acest comportament și putem lua în considerare următoarele:
Stres și suprasolicitare
Responsabilitățile zilnice, cerințele de la muncă, presiunile familiale sunt surse de stres. Toate acestea au nevoie să fie înțelese, să fie integrate, să fie trăite sub o formă cât mai conștientă altfel se ”stochează” în interiorul nostru și un plâns spontan poate fi supapa de eliberare naturală a corpului nostru.
Anxietate
Anxietatea creează o stare constantă de îngrijorare sau frică, adesea fără un declanșator clar pentru mintea noastră conștientă. Aceste sentimente copleșitoare pe care le resimțim ne pot face să izbucnim în lacrimi și asta se întâmplă deoarece sistemul nostru nervos se luptă să găsească echilibru între ceea ce primește ca stimuli și modul în care sunt prelucrați. Dacă episoadele de plâns se întâmplă des, acesta poate fi un semn că anxietatea joacă un rol important în modul în care ne raportăm la evenimentele din viața noastră.
Durere, pierdere, doliu
Pierderea nu respectă o cronologie pentru suferința pe care o vom resimți. Durerea se poate întoarce în valuri și ne poate face să retrăim momente intense emoțional, chiar și în clipe în care nu ne așteptăm. Locuri, lucruri, oameni, anumite evenimente sociale pot să ne declanșeze starea de suferință care părea ”amorțită” sub trecerea zilelor, a anilor. Plânsul în astfel de momente poate avea un efect profund eliberator și este de preferat să ne ascultăm corpul deoarece inteligența sa în general este o forță a naturii umane.
Depresie
Depresia apare adesea subtil, deși am trăit momente care poate reprezentau declanșatori pentru o stare emoțională lipsită de vlagă, apatică și fără sens. Lacrimile se revarsă atunci când corpul nu le mai poate ”conține.” Lacrimile se lasă ”dezgolite” și își dau frâu liber atunci când spațiul în care se adună are nevoie de această revărsare. Oboseala, goliciunea emoțională și lipsa de speranță se pot construi în liniște până când acest fenomen eliberator are loc.
Oboseală/epuizare
Lipsa somnului, programul încărcat, responsabilitățile infinte într-un timp de peste zi mereu limitat și suprasolicitarea ne afectează capacitatea de a ne regla emoțiile. Când suntem epuizați, micile frustrări sau îngrijorări se pot simți ca fiind copleșitoare și dificil de acceptat cu ușurință. Această fragilitate emoțională este transpusă adesea într-un plâns spontan care ajută la reechilibrarea interioară…Și este de preferat să îi dăm curs.
Schimbări hormonale și/sau probleme medicale
Hormonii au o influență puternică asupra stării noastre emoționale. La femei, schimbările premenstruale, sarcina, experiențele postpartum și menopauza pot spori sensibilitatea. Anumite afecțiuni neurologice, cum ar fi efectul pseudobulbar, pot provoca plâns brusc, incontrolabil sau râs. Efectul pseudobulbar (PBA) poate apărea în asociere cu o varietate de boli neurologice, și astfel pot fi întâlnite în stabilirea sclerozei laterale amiotrofice, tulburări extrapiramidale și cerebeloase, scleroză multiplă, leziuni cerebrale traumatice, boala Alzheimer, accident vascular cerebral și tumori cerebrale. Consecințele psihologice și impactul asupra interacțiunilor sociale pot fi substanțiale. Deși este cel mai frecvent identificată greșit ca o tulburare de dispoziție, în special depresia sau o tulburare bipolară, există trăsături caracteristice care pot fi recunoscute clinic sau evaluate prin scale validate, ducând la identificarea exactă a PBA și, astfel, permițând o gestionare și un tratament adecvat. Din punct de vedere mecanic, PBA este un sindrom de dezinhibare în care căile care implică serotonina și glutamatul sunt perturbate. Deși mai puțin frecvente, arată că biologia poate uneori să stârnească lacrimile în afara controlului conștient.
A plânge este la îndemână, este eliberator și este uman… Să nu ne mai ascundem în spatele prejudecăților, ci să dăm mai multă importanță nevoii noastre de a rămâne fideli naturii noastre umane de a ne elibera prin lacrimi de suferințe, dureri, neliniști.
Referințe
Darwin, C. (1872). The expression of the emotions in man and animals
Vingerhoets, A. J. J. M., Bylsma, L., & Rottenberg, J. (2009). Crying: A biopsychosocial phenomenon
Gračanin, A., Bylsma, L. M., & Vingerhoets, A. J. J. M. (2014). Is crying a self-soothing behavior? Frontiers in Psychology
Ahmed, A., & Simmons, Z. (2013). Pseudobulbar affect: prevalence and management. Therapeutics and Clinical Risk Management
Horstmanshoff, M. (2014). Tears in Ancient and Early Modern Physiology: Petrus Petitus and Niels Stensen
