Cine ești tu fără social media? Viața ta rulează de fapt pe platformele sociale?

pexels-photo-7688658
Conținut articol

Poate că pentru mulți dintre noi este total absurd și greu de acceptat faptul că mediul social poate fi la fel de nociv precum fumatul sau consumul de alcool ori alte adicții. Termenii care pot defini acest proces au conotații negative și de aceea, prima reacție, inconștientă de altfel, este să îi respingem.

Dacă este să privim adicția din perspectiva psihologică, cu ușurință ne putem da seama că ea reprezintă o manifestare excesivă a unui comportament anormal și în același timp, dăunător. Premisa în baza căruia se ”construiește” un comportament adictiv este dată de recompensa imediată în ceea ce privește un anumit comportament. Dacă această recompensă este una pozitivă și care ne induce o stare de spirit pozitivă, ea cu ușurință va putea reprezenta precursorul viitoarei noastre dependențe. Dacă este să ne referim la mediul online, gândiți-vă că acesta pur și simplu ne bombardează cu astfel de recompense tocmai pentru a duce cât mai ușor la ”construirea” unei dependențe. Faptul că acolo, în mediul on-line putem fi oricine altcineva decât în viața reală, că orice sentiment/emoție poate fi expus/expusă, că avem butoane pe care le putem apăsa rapid și imediat ele vor exprima o stare pe care poate nici măcar nu știm să o definim, dar acum suntem capabili să o arătăm celor din jur (ne-am întrebat vreodată ce reprezintă de fapt pentru noi acel LIKE pe care îl dăm la anumite postări?), că putem aduce în prim plan doar acele trăsături pozitive ale personalității noastre, toate acestea nu fac decât să modifice modul în care ne raportăm la realitatea vieții noastre.

Atunci când vorbim despre mediul on-line, sub nicio formă nu se poate vorbi despre transparență sau autenticitate. Faptul că se vorbește din ce în ce mai des despre efectele negative pe care le are social media asupra vieții noastre nu face decât ca acest subiect să devină unul ”erodat”. Oamenii, chiar dacă vorbesc mult și des despre un anume subiect, nu înseamnă că ajung să fie și conștienți de importanța lui, iar la nivel psihologic, dependența de social media duce la adevărate probleme la nivel de societate. Experiența deschiderii sau menținerii unor relații în social-media crează o ambivalență semnificativă. În viața reală de zi cu zi rolurile, limitele și demarcațiile sunt, de regulă, mai explicite. În cazul socializării media, însă, lucrurile nu mai sunt atât de clare.

pexels photo 4555321

Deși noua tehnologie promovează ideea conform căreia ne aduce mai aproape unul de celălalt, realitatea pare să fie definită tocmai din sens invers. Comunicarea față în față, întâlnirile, ieșirile cu prietenii, cu familia, jocurile și joaca în natură a copiilor și a oamenilor mari iau de cele mai multe ori locul comunicării în online. Pare a fi mult mai la îndemână să faci un video call cu o anumită persoană din proximitate pe care ai putea să o vizitezi, de exemplu. Într-un studiu realizat de McKenna (2002) au fost propuși 4 factori esențiali atunci când vrem să diferențiem interacțiunea în on-line față de cea față în față:

  • Anonimitate mult mai mare
  • Control mai mare asupra ritmului interacțiunilor și duratei acestora
  • Diminuarea impactului/importanței aspectului fizic
  • Ușurința de a găsi persoane similare propriei personalități

Oricare dintre acești factori dacă este să fie analizat separat cu siguranță va arăta cât de greșită este premisa că social media ne ușurează comunicarea. Putem face o listă interminabilă cu privire la acele alegeri în cadrul cărora planul on-line va prima. Mai mult decât atât, tot ceea ce se întâmplă pe rețelele de socializare ne îndeamnă să ne creăm o imagine ideatică despre tot ce este în jur și chiar despre propria persoană. Ajungem să expunem doar acele părți frumoase din noi, râvnind după apreciere și validare. Chiar și atunci când noi nu suntem bine cu noi, nevoia de apartenență la marele grup al social media ne va împinge de la spate să vorbim despre sine în sens pozitiv și să vindem o imagine care nu este reală. Toată această disociere, dacă putem să îi spunem așa, poate să ne conducă către anxietate, depresie și tot felul de tulburări, mai ales în cazul tinerilor unde nevoia de a fi văzuți și validați reprezintă un aspect definitoriu pentru perioada de adolescent.

Modul în care este prezentată această problemă a social media în cadrul umătorului TEDex poate fi considerat de-a dreptul pertinent:

https://www.ted.com/talks/cal_newport_why_you_should_quit_social_media

Scurt și la obiect, ne sunt prezentate câteva aspecte esențiale despre modul în care funcționează de fapt social media și anume că oferă ”recompense frumos ambalate în schimbul atenției tale”. Succesul acestui mecanism este reprezentant de dinamica pe baza căruia este construit și anume, principiile expuse mai sus în raport cu adicțiile. În susținerea acestui succes, mai vine și adevărul inconstesabil despre ființele umane și anume că suntem ființe vizuale. Tot ceea ce vedem în jurul nostru, ne impactează conștient sau inconștient. Dacă tu vei găsi apreciere și laudă într-un loc, nu contează care este acela, reacțiile biochimice care vor avea loc în creier, te vor face să cauți tot mai des acel context/loc. Iar pe rețelele de socializare, orice simplu like sau emoticon poate fi tradus de tine ca fiind o apreciere. Atunci când vorbim despre adolescenți, studiile arată că zona creierului responsabilă cu recompense și plăceri a fost deosebit de activă în momentul în care adolescenții vedeau că primesc un număr mare de like-uri la poza de profil. Pentru că de asta au nevoie, de apreciere și validare și facebook-ul, de exemplu, nu se dezminte atunci când susține că le va oferi ceea ce au nevoie din acest punct de vedere.

Social media se ”hrănește” zi de zi cu atenția noastră. Cu cât vom fi mai prezenți pe rețelele de socializare, cu atât mai longevivă va fi și „viața” acestor platforme.

Aforismul ” Pe cât de frumos a părut începutul erei tehnologiei, pe atât de tragic se va sfârşi omenirea din cauza tehnologiei!” care aparține scriitorului Andrei Ş.L. Evelin nu face decât să ne deschidă ochii cu privire la pericolul cu care ne-am împrietenit.

Dar suntem noi oare atât de înțelepți pentru a-l putea privi direct în ochi?!?

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Share on email
Email
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Te invităm să descoperi și alte articole pregătite de către specialiștii noștri