Ce este gelozia?
Oricât de siguri susținem că suntem cu privire la ceea ce reprezentăm, la emoțiile pe care le avem sau la relațiile din viața noastră, sunt multe ”umbre” care ajung să ne dicteze deciziile sau reacțiile. Gelozia, de multe ori, ia forma unei astfel de ”umbre” deoarece este vorba despre o emoție complexă care are în spate tot felul de trăiri precum teamă, sentiment de neadecvare, stimă de sine scăzută, umilință, furie, abandon. Modul în care se resimte această emoție este unul chinuitor.
Este clar faptul că toate structurile neuronale și modul în care fiecare dintre noi percepe anumite situații ca fiind mai mult sau mai puțin generatoare de gelozie fac parte, de fapt, dintr-un model comportamental. Acesta este definit în urma experiențelor de viață, și mai ales, în urma îngrijirii și modului în care părinții sau cei care ne-au crescut, ne-au făcut să ne simțim și ne-au conținut cu toate părțile noastre bune sau rele.
Psihologia din spatele geloziei
Teama de abandon care se află în spatele geloziei vorbește despre un sentiment profund de teamă de a nu rămâne singuri și asta pentru că atunci când eram copii, am fost lăsați singuri în urma unor comportamente considerate ca fiind neadecvate de către adulții din viața noastră. Acest tip de experiențe duc în timp la nașterea unei încrâncenări acute de a încerca să fim în control absolut cu tot ceea ce fac cei din jurul nostru. Este un mecanism de apărare pe care suntem nevoiți să ni-l creăm. Mai ales atunci când este vorba despre partenerul de cuplu, este esențial pentru ”supraviețuirea” noastră (care se identifică cu nevoia noastră de a fi iubiți și de a nu fi abandonați dacă nu ne încadrăm în anumite tipare) să fim în alertă în raport cu tot ceea ce se întâmplă în jur. Suspiciunea, dorința de a fi în control, lipsa de încredere și adoptarea unui comportament alunecos, intrusiv, în mintea noastră, este ceea ce ne va ajuta să nu rămânem singuri (din nou).
Dacă este să ne referim la gelozie ca la o teamă de a nu fi trădat sau abandonat, atunci este vorba despre faptul că nu ne suntem suficienți. Dacă cel de lângă noi alege să plece, asta se întâmplă doar pentru că nu suntem suficient de buni pentru cel în cauză. Iubirea de sine joacă un rol esențial în ținerea sub control a geloziei, care de altfel, este o emoție universală și pe care fiecare dintre noi o experimentează pe parcursul vieții.
Un fir comun printre cele mai multe definiții ale geloziei este reprezentat de un răspuns emoțional la amenințarea reală sau imaginară de a pierde ceva de valoare dintr-o relație romantică. Specialiștii susțin că gelozia este de obicei experimentată, la un moment dat, în majoritatea romanțelor.
Din unele teorii din psihologia evoluționistă reiese că gelozia este, de fapt, o emoție secundară, un simptom pentru neîndeplinirea unor nevoi, fie acele nevoi de atașament, de siguranță emoțională, grijă și de atenție, sau de orice altă formă compasiune și înțelegere, care ar fi așteptate într-o relație de tip romantic.
Auzim des expresii precum: “dacă mă iubești faci cum îți spun eu”, “te iubesc dacă și tu mă iubești”, “mi-e frică că tu nu mă iubești.”
Atunci când „te iubesc” înseamnă „mă iubesc aşa cum sunt şi te iubesc aşa cum eşti“, putem vorbi cu adevărat de iubire, pentru că fidelitatea faţă de celălalt începe cu fidelitatea faţă de tine însuţi, pentru că liniştea ta este asigurată cu adevărat doar atunci când pot să-ţi satisfaci tu însuţi aspiraţiile şi atunci este minunat să-ţi doreşti şi să poţi împărţi asta cu partenerul/a.
Teorii despre gelozie
Conform modelului conceptual „Emoția în relații” al lui Berscheid, sentimentul de gelozie este un rezultat natural și în întregime așteptat al unei situații în care o relație apropiată este amenințată de implicarea potențială sau reală a partenerului cu cineva din afara relației. Din această perspectivă, gelozia nu trebuie privită atât de negativ atunci când este un răspuns emoțional justificat la pierderea potențială a unei relații valoroase.
Pentru a înțelege de ce această predicție are sens, trebuie mai întâi să înțelegem apropierea relației. Unii specialiști consideră apropierea relației ca fiind echivalentă cu gradul de interdependență dintre partenerii unei relații. Mai exact, măsura în care comportamentul unei persoane este probabil să producă schimbări în gândurile, sentimentele și comportamentele celeilalte persoane marchează gradul în care persoana este dependentă de cealaltă. Nivelul schimbării în celălalt semnifică gradul de interdependență, sau influență reciprocă, între cei doi indivizi dintr-o relație.
John Gottman spune că „Fiecare persoană are aspecte care rămân vulnerabile în timp. Ca un mariaj să aibă succes, aceste vulnerabilități trebuie să fie înțelese și onorate”. Astfel, John Gottman îndeamnă la o abordare diferită de cea care vine din instinct. Reacția firească la cei mai mulți este de a ne ascunde și estompa acest sentiment, și astfel se intră într-un amestec de rușine cu vinovăție și cu furie. Calea sugerată de John Gottman este de a “trata” gelozia ca pe o șansă de conectare.
Potrivit lui Barelds și Dijkstra (2006), „gelozia are o conotație negativă în cultura occidentală și este adesea privită ca o emoție nedorită din punct de vedere social”. De exemplu, folosind o analiză prototip, Sharpsteen (1993) a descoperit că atunci când indivizilor li s-a cerut să identifice trăsăturile geloziei, practic toate trăsăturile au fost negative (de exemplu, răniți, amenințați, gânduri rele despre alt bărbat/femeie).
White și Mullen (1989) au sugerat că gelozia este cel mai strâns asociată cu stilul iubirii „mania”, care se caracterizează prin incertitudinea cu privire la dragostea partenerului și prin reacții emoționale extreme, adesea într-un mod obsesiv.
Esther Perel afirmă că „Gelozia este intrinsecă iubirii” și nu crede că este o emoție negativă. În mod cert, emoțiile nu sunt negative sau pozitive. Ci mai degrabă noi le dăm o coloratură afectivă prin experiența pe care o avem. Un factor care influențează percepția negativă a geloziei este contextul cultural și valorile sociale în care trăim.
Cauzele geloziei
După cum bine observăm, majoritatea abordărilor conceptuale ale geloziei subliniază latura ei negativă, mai exact „gelozia este nesănătoasă și este un semn de deficit”.
Gelozia este o emoție potențial distructivă în relațiile intime. De cele mai multe ori, acțiunile care derivă din resimțirea unei gelozii intense pot duce la:
distrugerea relației de cuplu care se află la început
erodarea lentă a unei relații de durată
declanșarea de abuzuri fizice și psihologice
agravarea sentimentului de insecuritate fizică și emoțională a partenerului care este victima directă a celui gelos
Cercetările arată că gelozia este asociată cu o varietate de factori de diferență individuală considerați de obicei negativi sau „răi”. În majoritatea studiilor această emoție complexă a fost asociată cu o serie de alte caracteristici și anume:
stima de sine scăzută
încredere în sine scăzută
încredere generalizată scăzută
empatie scăzută pentru ceilalți
un profund sentiment de singurătate
nevoie constantă de aprobare
nevrotism
depresie
așteptări nerealiste în raport cu cei din jur
ostilitate generalizată
agresivitate
abuz fizic/verbal/emoțional
teamă
furie
frică acută de a nu fi abandonat
Recunoscând abundența de dovezi pentru partea întunecată a geloziei, alți cercetători susțin că, deși experiența sau expresia geloziei poate fi într-adevăr negativă, funcția ei poate fi totuși pozitivă sau bună pentru supraviețuirea relației. Ca răspuns la un partener gelos, cineva poate evita să formeze alte relații sau să-și considere partenerul actual ca pe ceva care nu merită respectat sau pentru care ar trebui să nu manifeste o atitudine de recunoștință.
Considerarea geloziei ca un răspuns protector (adică, bun) la amenințarea relației coincide cu perspectiva psihologică evolutivă asupra relațiilor. Din această abordare, gelozia romantică este o emoție adaptativă care este necesară pentru a-i ajuta pe cei care sunt în pericol de a-și pierde partenerul de relație în fața unui rival. Este posibil ca gelozia să fi evoluat pentru a descuraja infidelitatea unui partener. Astfel, din această perspectivă, gelozia este esențială pentru obiectivele de îmbunătățire a relațiilor de pază și reținere a partenerului și, prin urmare, nu este o eșec sau o patologie personală, în ciuda consecințelor sale uneori negative.
Tipuri de gelozie
Modelul tranzacțional al geloziei oferit de Bringle este o abordare multidimensională influentă care specifică două tipuri de gelozie.
– Tipul „suspect” implică în primul rând gânduri, comportamente și sentimente care sunt de obicei trăite în absența oricăror evenimente majore care provoacă gelozie. Persoana care are niveluri ridicate de anxietate, îndoială, suspiciune, nesiguranță personală și, de asemenea, nesiguranță cu privire la relație caracterizează și mai mult gelozia suspectă.
– Tipul „reactiv” de gelozie apare cel mai puternic atunci când transgresiunile concrete (de exemplu, flirtul sexual sau aventurile) încalcă aspecte critice ale relației dintre parteneri (de exemplu, așteptările de exclusivitate sexuală). Astfel, gelozia reactivă este un răspuns direct la descoperirea unor evenimente reale care amenință stabilitatea relației.
Modelul tranzacțional al geloziei consideră aceste două tipuri de gelozie ca având antecedente distincte. O distincție principală este aceea că gelozia suspectă este legată mai mult de factorii individuali endogeni sau interni (de exemplu, fricile personale de nesiguranță sau stima de sine scăzută), în timp ce gelozia reactivă este legată mai mult de factorii exogeni care provin din contextul social și din relație (de exemplu, acțiunile altora în situația sau trădarea încrederii în relație).
Pornind de la triunghiul gând-emoție-comportament, psihologul Robert Leahy încurajează să facem distincția între gândurile și emoțiile de gelozie și comportamentele de gelozie. Gândurile de gelozie pot activa ușor comportamentele de gelozie. Iar acțiunile ghidate de gelozie și deformate de lipsa de control pot să distrugă conexiune pe care, în fapt, am vrea să o protejăm.
La oameni, gelozia există la trei niveluri:
-cel emoțional (dominat de furie, frică și tristețe
-cel cognitiv (gânduri de vinovăție, comparații între sine și rival și planuri de răzbunare)
-cel comportamental (țipătul, acuzațiile, supravegherea, distanțarea și confruntarea cu rivalul).
Cu toții am experimentat gelozia: în curtea școlii, când cea/cel mai bun/ă prieten/ă se juca cu cel nou venit în grup, la petrecerea la care iubita/iubitul pare puțin cam prea vesel/ă în conversația cu un alt invitat, ba uneori și ca părinți, când copilul pare să îl prefere pe celălalt părinte. Felul cum reacționăm la această trădare percepută (alunecăm în gelozie sau de îndoim eforturile de a întreține relația?) este influențat de sex și de stilul noastru de atașament.
Cum să abordezi și să dezamorsezi gelozia în relație?
Lipsa de integrare și acceptare a acestei emoției de puține ori și funcționează, ba chiar poate provoca și mai multă durere sau chiar despărțiri. Iar în ceea ce privește tratamentul acesteia, scopul nu este acela de-a nu mai simți gelozie, ci de a evita să ne lăsăm copleșiți de emoție. Recunoscând că aceste sentimente pot fi provocate de teamă (precum abandonul de o persoana dragă), ne poate ajuta să cultivăm compasiune și înțelegere la adresa propriei persoane, mai degrabă decât rușine și judecată.
Să ne raportăm la gelozie ca la orice altă emoție, fără să o minimalizăm sau să o maximizăm. Este necesar să fim atenți la ceea ce înseamnă gelozia pentru fiecare dintre noi, nu pentru alte persoane și să încercam să ne detașăm de o parte din: „Nu sunt ceea ce simt, așa cum nu sunt nici ceea ce gândesc, dar în mod cert sunt ceea ce fac!
Când devenim înțelegători și conștienți, suntem mai apți să privim mult mai obiectiv situațiile. În felul acesta, vulnerabilitatea noastră prin expunerea la „încercarea“ trăirilor dureroase, precum gelozia, scade mult.
Pentru ca o relație să reziste, este important ca partenerii să lucreze împreună, să clădească o înțelegere reciprocă privitoare la nevoile și așteptările fiecăruia. Dacă așteptările partenerilor sunt prea mari sau sunt nerealiste, este cerută o nouă evaluare și o revizuire a acestora în raport cu celălalt.
Este posibil ca anumite experiențe din trecut să provoace gelozie în relația din prezent și chiar să determine să credem că istoria se va repeta și vom ajunge să fim răniți din nou. Lasă trecutul la timpul lui și concentrează-te asupra momentelor din prezent!
Colaborarea în astfel de situații poate aduce partenerii mai aproape, gelozia este problema ambilor parteneri și, prin urmare, doar ambii parteneri pot lucra împreună pentru a găsi o soluție.
Când relația este prea încercată de gelozie, poate fi de asemenea de ajutor să apelați la ajutor extern, un psihoterapeut poate fi un sprijin pentru a explora și a trata lipsa de încredere sau problemele de intimitate.
Atunci când suntem geloși, ne spunem nouă înșine o poveste. Ne spunem nouă înșine o poveste despre ceva din jurul nostru, despre cineva din jurul nostru, despre viața, emoțiile, dramele celorlalți și povestea pe care ne-o relatăm are drept funcție principală aceea de a ne face să ne simțim foarte rău. Pentru a afla sursa geloziei pe care o resimțim este nevoie să privim înăuntrul nostru. Armonia cu noi și cu cei din jur poate fi recăpătată odată ce avem curajul să ne vindecăm toate acele răni care ne-au făcut să alegem gelozia în pofida încrederii și a iubirii deoarece”Nu există o fericire mai mare decât dragostea, și o pedeapsă mai ucigătoare decât gelozia” (Lope de Vega).
Referințe:
”Dragoste sau dependență”, Brenda Schaeffer
